Servitute de trecere. Jurisprudenta. Decizia 629/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 629
Ședința publică de la 12 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Oana Ghiță
JUDECĂTOR 2: Sorin Drăguț
JUDECĂTOR 3: Costinela Sălan
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de recurenta pârâtă împotriva deciziei civile nr. 11 din 21 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă -, având ca obiect servitute.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta pârâtă asistată de avocat și intimata reclamantă - reprezentată de avocat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Instanța constatând că nu mai sunt cereri de formulat și excepții de invocat, apreciază cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul asupra recursului de față.
Avocat, pentru recurenta pârâtă susține că terenul reclamantei nu este înfundat, acest lucru rezultând și de expertiza efectuată de expertul, din actele existente la dosar și din fotografiile depuse de partea pe care o reprezintă.
Arată că pe terenul pe care s-a stabilit servitutea de trecere se află edificate construcții de către de către pârâtă înainte de 1990, iar reclamanta nu are un temei juridic prin care să ceară demolarea acestora.
Critică, de asemenea, hotărârea Tribunalului Gorj privind calculul despăgubirilor, menționând că expertul nu a luat în considerare cheltuielile privind demolarea construcțiilor.
Susține că s-a făcut și o aplicare greșită și a dispozițiilor art. 274-276 Cod procedură civilă privind cheltuielile de judecată, apreciind că acestea trebuiau compensate.
Pune concluzii în principal de admitere a recursului, modificarea deciziei și pe fond respingerea acțiunii, cu cheltuieli de judecată, iar în subsidiar admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Gorj în vederea dispunerii unei noi expertize sau a unei cercetări locale.
Avocat, pentru intimata reclamantă -, arată că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă și solicită respingerea recursului potrivit celor susținute prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg.Cărbunești sub nr-, reclamanta - a chemat în judecată pe pârâta, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligată pârâta să-i permită trecerea pe terenul proprietatea ei de la terenul proprietatea sa la calea publică pe o lățime de 4, pe toată lungimea terenului acesteia, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamanta a arătat că este proprietara unui teren în intravilanul și extravilanul satului al comunei, 3, P 226, vii de 666. și 17, 11, arabil de 3394. teren pentru care i-a fost reconstituit dreptul de proprietate conform titlului de proprietate nr. -/12.05.2004 și că acest teren este loc înfundat deoarece nu are nicio ieșire la calea publică, singura cale de acces fiind pe terenul proprietatea pârâtei.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii și obligarea reclamantei la cheltuieli de judecată, precum si cerere reconvențională.
În motivarea întâmpinării, pârâta a arătat că deține într-adevăr suprafața de 1059 mp compusă din curți-construcții - 223. vie - 224. și arabil - 225. conform titlului de proprietate 1033-67/14 septembrie 1993, suprafața menționată fiind cumpărată în 1966 de la CAP pentru edificarea locuinței.
A arătat că nu este de acord cu crearea unei servituți de trecere deoarece acest lucru ar implica desființarea unor construcții, or reclamanta se învecinează și cu alte proprietăți ai căror titulari nu au edificate construcții, iar drumul de trecere pe proprietățile vecine ar crea pagube mai mici, fiind mai puțin costisitoare. A susținut că terenul reclamantei se mai învecinează în partea de Sud și cu un ogaș pe care s-ar putea circula.
Pe calea reconvențională a solicitat ca, în situația în care instanța stabilește un drum de trecere în favoarea reclamantei pe proprietatea sa, aceasta să fie obligată la plata contravalorii lipsei de folosință a terenului, pe care o estimează la 500 lei anual.
În urma probelor administrate, Judecătoria Tg. Cărbunești, prin sentința civilă nr.3211 din 07.10.2008 a admis acțiunea reclamantei, precum și cererea reconvențională formulată de pârâtă.
A fost obligată pârâta să-i permită reclamantei accesul la terenul său - fond dominant situat în T 3, parcela 226, intravilan, pe terenul pârâtei - fond aservit situat în T 3, parcelele 223, 224 și 225, intravilan, cu lățimea de 4, lungimea de 63,80, cu vecinii: N - DS 275, E-, S - I, V- rest proprietate pârâtă.
A fost obligată reclamanta către pârâtă la plata sumei de 2083 lei cu titlu de despăgubiri civile.
Au fost compensate cheltuielile de judecată și a mai fost obligată pârâta către reclamantă la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 503 lei.
Pentru a hotărî astfel, instanța a avut în vedere înscrisurile depuse la dosar, susținerile părților și concluziile celor două expertize, topografică și agricolă, probatorii din care a reținut că terenul proprietatea reclamantei este loc înfundat și că cea mai scurtă cale de acces la drumul public este cea stabilită prin expertiză, respectiv pe proprietatea pârâtei, astfel că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.616 Cod civil.
S-a reținut că este întemeiată și cererea pârâtei privind obligarea reclamantei la despăgubiri echivalente cu lipsa de folosință a terenului ocupat de servitute, contravaloarea acestora fiind stabilită prin raportul de expertiză agricolă, așa cum a fost completat în urma obiecțiunilor formulate.
Împotriva sentinței au declarat apel atât reclamanta, cât și pârâta, criticând-o ca netemeinică și nelegală.
În apelul reclamantei este criticată sentința cu privire la capătul de cerere referitor la cheltuielile de judecată, în sensul că acestea nu au fost acordate în totalitate, conform notei de cheltuieli atașate la dosar.
În apelul declarat de pârâtă a fost criticată sentința pe motiv că instanța a apreciat greșit situația terenului reclamantei ca fiind loc înfundat, numai în raport de concluziile expertizei de specialitate topografie și în mod greșit a înlăturat propunerile formulate de expertul agricol, în legătură cu existența și a altor căi de acces.
A mai susținut că în mod greșit s-au stabilit despăgubirile datorate de reclamantă pentru terenul ocupat prin crearea drumului de trecere, la o valoare modică, la stabilirea acestora expertul neținând cont de faptul că se impune demolarea unor construcții de către pârâtă, ceea ce duce la cheltuieli suplimentare.
Prin decizia nr.11 din 21 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, s-a admis apelul reclamantei - împotriva sentinței civile nr.3211 din 07.10.2008 pronunțată de Judecătoria Tg. Cărbunești în dosarul nr-.
S-a schimbat sentința în sensul că a fost obligată pârâta la 1300 lei cheltuieli de judecată către reclamantă, în loc de 503 lei.
S-au menținut restul dispozițiilor sentinței.
S-a respins ca nefondat apelul pârâtei.
A fost obligată apelanta pârâtă la 500 lei cheltuieli de judecată către apelanta reclamantă.
Pentru a decide astfel, Tribunalul a reținut că prima instanță nu a luat în calcul la stabilirea cuantumului cheltuielilor de judecată toate sumele plătite cu acest titlu de către reclamantă, astfel că apelul declarat de aceasta vizând acest aspect a fost admis, iar sentința a fost schimbată în parte.
Criticile formulate de pârâtă s-au apreciat a fi nefondate, terenul reclamantei fiind loc înfundat, așa cum reiese din expertiza întocmită de expertul topometrist, iar singura cale de acces posibilă este cea identificată ca fiind pe terenul pârâtei, în partea de est. S-a mai reținut că a fost în mod corect determinat cuantumul despăgubirilor pe care proprietarul fondului aservit este îndrituit să le primească, acesta reprezentând contravaloarea lipsei de folosință.
Împotriva acestei decizii civile,în termen legal, a declarat recurs pârâta, criticând-o pentru nelegalitate.
A susținut că decizia recurată a fost pronunțată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 616 și 619 Cod civil, care reglementează condițiile pentru instituirea unei servituți de trecere. Astfel, s-a susținut că terenul reclamantei nu este un loc înfundat, aspect relevat de exp. agricol. În plus, recurenta pârâtă a arătat că instanța de apel nu s-a preocupat să lămurească această stare de fapt, reținută în mod contradictoriu de cei doi experți, și a respins fără o motivare pertinentă probele solicitate pentru clarificarea acestui aspect, cu cercetare locală și martori.
S-a mai arătat că pe terenul pe care a fost instituită servitutea, pârâta are edificate construcții, încă dinainte de anul 1990, iar existența acestora face imposibilă exercitarea servituții și punerea în executare a hotărârii, reclamanta neavând un temei juridic pentru a solicita demolarea lor.
Recurenta a mai arătat că nu s-a avut în vedere interesul celui care va suporta consecințele servituții, și nici faptul că trecerea trebuie aleasă prin locul ce ar pricinui cea mai mică pagubă pentru fondul aservit. În acest sens, s-a arătat că pârâta și-a manifestat disponibilitatea ca, în ipoteza în care terenul reclamantei este loc înfundat, să îi ofere accesul pe terenul său, însă nu pe cel ales de instanță, care presupune demolarea de construcții, ci pe alte căi, atât în intravilan, cât și prin extravilan, pe marginea ogașului.
O altă critică a vizat nivelul despăgubirilor la plata cărora a fost obligată reclamanta, apreciindu-se ca fiind modic, în cuantumul acestora nefiind incluse cheltuielile privind demolarea construcțiilor.
S-a mai susținut că Tribunalul Gorja făcut o aplicarea greșită a dispozițiilor art. 274-276 Cod pr. civ. privind cheltuielile de judecată. Cum prin soluția Tribunalului, s-au admis atât acțiunea, cât și cererea reconvențională, se impunea a se face aplicarea dispozițiilor art.276 Cod pr. civ. cu consecința compensării cheltuielilor de judecată suportate de părți.
A solicitat în principal admiterea recursului, modificarea ambelor hotărâri, în sensul respingerii acțiunii precizate, iar în subsidiar, casarea deciziei Tribunalului, și trimiterea cauzei spre rejudecare la această instanță.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 cod pr.civ.
Intimata reclamantă a formulat întâmpinare la data de 31.03.2009, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
La dosarul cauzei s-au depus: dovada achitării taxei de timbru și timbru judiciar.
Recursul este nefondat.
Art. 616 cod civil reglementează dreptul proprietarului unui loc, care nu ar nicio ieșire la calea publică, de a reclama o trecere pe fondul vecinului său, cu îndatorirea de a-l despăgubi în proporție cu pagubele ocazionate.
Potrivit art. 618 și 634 Cod civil, la constituirea dreptului de servitute de trecere trebuie să se țină seama de interesele proprietarilor ambelor fonduri, aservit și dominant, și nu să se ia în considerare, în mod precumpănitor și exclusiv, interesul celui ce urmează să beneficieze de calea de acces.
În acest context, se impune ca instanța să aleagă trecerea care să producă cea mai mică daună pentru proprietarul fondului aservit, care va suporta consecințele limitării exercitării prerogativelor dreptului său de proprietate, și nu neapărat cea mai scurtă cale de acces.
Dreptul de proprietate privată, garantat de art. 44 din Constituția României, și de art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția europeană a drepturilor omului nu este un drept absolut, prin lege fiindu-i aduse anumite limitări, care însă trebuie să respecte principiul proporționalității între interesul proprietarului fondului dominant, de a-și asigura ieșirea la calea publică, și cel al proprietarului fondului aservit, care nu poate fi obligat să suporte grevarea de sarcini a bunului său imobil decât în condiții extraordinare.
În speță, s-a dovedit prin ambele rapoarte de expertiză întocmite la prima instanță de exp. și că terenul reclamantei este un loc înfundat, în accepțiunea art. 616, Cod civil, neavând nicio ieșire la calea publică, prima critică cu acest obiect formulată de recurenta pârâtă fiind nefondată.
Nu mai puțin însă, calea de acces solicitată de reclamantă și omologată de instanță, deși este cea mai scurtă variantă pentru ieșirea la drumul sătesc 27, este deosebit de împovărătoare pentru pârâtă, căci presupune demolarea anexelor gospodărești menționate în schița anexă la raportul de expertiză întocmit de exp. tehnic ( fila 54).
Pe lângă faptul că stabilirea drumului de trecere afectează grav interesele pârâtei, pusă în situația de a demola anexe gospodărești de utilitate în mediul rural, măsura demolării este condiționată de obținerea prealabilă a autorizației de demolare, potrivit art. 9 din Legea 50/1990.
Faptul că anexele gospodărești au fost edificate fără autorizație de construire ar putea face incidente dispozițiile sancționatorii din materie contravențională, dar nu îndrituiește pe reclamantă să solicite, pentru instituirea servituții, demolarea acestora.
Ambele instanțe de fond au omis să examineze dacă este posibilă constituirea unei alte căi de acces pentru reclamantă la calea publică, deși experții au evidențiat și alte posibilități, iar pârâta și-a manifestat acordul pentru unele dintre ele.
În aceste condiții, se impune suplimentarea probatoriilor sub acest aspect, cu o nouă expertiză și eventual o cercetare locală, probe care, potrivit art. 305 Cod pr. civ. sunt inadmisibile în această fază procesuală.
Față de aceste considerente, se constată că decizia recurată a fost dată cu aplicare greșită a dispozițiilor art. 618 Cod civil, ceea ce ar face incident motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct.9 Cod pr.civ.
Cum însă pentru soluționarea procesului este necesară administrarea de probe suplimentare, fondul cauzei nefiind pe deplin lămurit, sunt aplicabile prevederile art. 312 pct.5 Cod pr civ, care impun soluția de admitere a recursului și de casare cu trimitere la instanța de apel.
Ultimele două critici formulate vizând cuantumul despăgubirilor și aplicarea dispozițiilor art. 274-276 Cod pr. civ. sunt condiționate de modul de soluționare al cererii principale privind instituirea servituții de trecere, și vor fi avute în vedere de instanța de rejudecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenta pârâtă împotriva deciziei civile nr. 11 din 21 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă -.
Casează decizia civilă și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Gorj.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 12 Mai 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. și tehnored.-/4 ex. / 21.05.2009
Președinte:Oana GhițăJudecători:Oana Ghiță, Sorin Drăguț, Costinela Sălan
