Servitute de trecere. Jurisprudenta. Decizia 648/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie-
Dosar nr-
DECIZIA Nr.648
Ședința publică din data de 1 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Marilena Panait
JUDECĂTOR 2: Constanța Pană C -
JUDECĂTOR 3: Aurelia Popa
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de pârâții -, - și, toți domiciliați în V de M- jud. P împotriva deciziei civile nr. 309 din 27 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova în contradictoriu cu reclamanții și, ambii domiciliați în V de M- jud.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenții pârâți -, personal și asistată de avocat din cadrul Baroului P, conform împuternicirii avocațiale nr. 511/2009 și,reprezentat de același apărător, intimații reclamanți, personal și asistat de avocat din cadrul Baroului P, conform împuternicirii avocațiale nr. 9/2009 și, reprezentat de același apărător.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se mai învederează că prin intermediul Serviciului Registratură s-a depus la dosar de către intimații reclamanți întâmpinare,înregistrată sub nr.15410/2009.
Avocat, având cuvântul pentru recurenții pârâți, depune la dosar taxa judiciară de timbru în cuantum de 9,50 lei, conform chitanței nr. -/1.10.2009, timbru judiciar de 0,15 lei, anulate și atașate la dosar, și arată că a luat la cunoștință de întâmpinarea depusă la dosar, că alte cereri nu mai are de formulat, solicitând cuvântul în fond.
Avocat, având cuvântul pentru intimații reclamanți, depune la dosar o planșă fotografică și arată că alte cereri nu mai are de formulat, solicitând cuvântul în fond.
Curtea ia act de declarația părților prin apărători, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Avocat, având cuvântul pentru recurenții pârâți, susține că decizia recurată a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, potrivit motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct.9 Cod procedură civilă. Instanța de apel nu a ținut cont de probele existente la dosar, obligând pe recurenta pârâtă să astupe fereastra de 1,20/1,10 m precum și fereastra de 0,50/0,50m, deși aceste ferestre erau construite ca fiind ferestre de lumină și pentru această împrejurare nefiind nevoie de distanța de 1,90 față de hotar.
Referitor la măsura luată de instanță în sensul ca aceeași recurentă pârâtă să modifice acoperișul casei, astfel încât apele pluviale să se scurgă pe terenul său, arată că în mod greșit instanța de apel a luat o asemenea măsură atâta vreme cât prin recursul declarat de către reclamanți împotriva deciziei nr.709/2006, au înțeles să nu formuleze recurs împotriva modului în care a fost soluționată cererea de obligare a pârâtei - la astuparea ferestrei de vedere și la modificarea acoperișului.
Solicită admiterea recursului, desființarea deciziei pronunțată de instanța de apel, respectiv Tribunalul Prahova. Cu cheltuieli de judecată.
Avocat având cuvântul pentru intimații reclamanți consideră că decizia pronunțată de instanța de apel este legală și temeinică și este nefondată critica formulată de recurenți că instanța de apel nu a ținut cont de probele existente la dosar, din contră această instanță, pe linia deciziei de casare a Curții de Apel Ploieștia dispus efectuarea unei expertize topo cu obiectivele stabilite de această instanță.
Consideră că este nefondat și motivul de recurs privitor la obligarea pârâtei să modifice acoperișul casei. În mod legal instanța de apel la rejudecare a reținut în baza probelor administrate că potrivit art. 615 cod civil orice proprietar are obligația de a face streașina casei sale în așa fel încât apele ce rezultă din precipitații să nu cadă pe terenul vecinului său.
Solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea deciziei pronunțată de instanța de apel ca fiind legală și temeinică. Cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față;
Prin acțiunea înregistrata pe rolul Judecătoriei Vălenii d Munte la nr.1998/16.08.2004 reclamanții si au chemat in judecata pe pârâții - si -, solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța sa fie obligați pârâții sa acopere ferestrele ce dau spre proprietatea soților, sa construiască acoperișul caselor lor astfel încât apele pluviale si zăpada sa nu se mai scurgă pe proprietatea reclamanților si sa fie obligați pârâții la plata cheltuielilor de judecata.
In motivarea acțiunii, reclamanții au arătat ca prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.2501/27.o7.1995 au cumpărat de la - suprafața de 682 mp situata in orașul V de M,. - nr.9, cu vecinii: str.-, rest proprietate -, G, -, si -, din str.- reclamanții având o cale de acces de 4,5 către restul proprietății pe o lungime de 27,5.
Au mai arătat reclamanții ca partea dreapta a drumului de acces este limitata de pereții caselor paraților, fiecare au construite ferestre de mărime obișnuita ce dau spre proprietatea soților, iar acoperișul caselor paraților intra cu o,75 mp in interiorul proprietății reclamanților, apela pluviale au jgheab cu scurgere pe terenul reclamanților, iar zăpada de pe acoperiș cade pe drumul de acces blocând ieșirea acestora.
La data de 08.09.2005 paratul - a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiata deoarece casa in care locuiește a fost edificata de autorul sau cu autorizație de construcție anterior anului 1990, imobil ce i-a revenit in urma partajului voluntar autentificat la nr.225/1993, învecinându-se spre nord cu drumul de acces la reclamanților, iar fereastra practicata in peretele existent pe linia de hotar nu are vedere directa către proprietatea reclamanților ci spre terenul din spatele casei vechi ce aparține surorii sale, iar acoperișul casei exista de peste 20 ani, fiind prevăzut spre proprietatea reclamanților cu jgheab si e astfel ca, apele pluviale sunt colectate si dirijate spre alta proprietate si nicidecum spre terenul soților, iar zăpada nu cade pe terenul reclamanților întrucât panta acoperișului este foarte.
La data de 15.09.2004 reclamanții au solicitat introducerea in cauza in calitate de parata a numitei, cerere încuviințata de instanță.
După administrarea probatoriilor, prin sentința civila nr.1246/10.10.2005 Judecătoria Vălenii de Ma admis in parte acțiunea in sensul ca a obligat pe parata sa astupe fereastra de l,20/1,10 m practicata pe partea estica a locuinței sale iar pe parata - sa astupe fereastra de o,80/o,80 m practicata pe partea estica a locuinței sale și a respins capetele de cerere privind astuparea ferestrei de l,2o/l,lo m practicata pe partea estica a locuinței si modificarea acoperișului casei de către paratul -, astuparea ferestrei de o,60/0,80 m practicata pe partea nordica a locuinței lui - si astuparea ferestrei de o,50/o,5o m, a ușilor de 1,70/1,20 m si a balconului practicate pe partea estica a casei lui.
Totodata, au fost obligate paratele in solidar la plata sumei de 3.ooo.ooo lei reprezentând cheltuieli de judecata către reclamanți, fiind obligați în solidar sa plătească paratului - suma de 2.800.000 lei cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut ca din probele administrate in cauza a reieșit ca fereastra practicata pe partea estica a locuinței lui - nu are vedere directa spre proprietatea soților ci spre parcela de 13mp- perimetrul 1-2-3-4 care nu este nici proprietatea reclamanților si nici a pârâților, fereastra fiind practicata la o,80 cm de coltul clădirii, având deci vedere piezișa spre drumul de acces coproprietatea reclamanților, disp.art.613 Cod civil fiind respectate intru totul.
Referitor la acoperișul casei paratului -, deși acesta depășește hotarul dintre proprietăți, este prevăzut cu parazăpezi, jgheaburi si e, apele din ploi si topirea zăpezii fiind dirijate spre strada -, astfel ca sunt respectate disp.art.615 Cod civil, prin scurgerea apei nefiind afectata proprietatea soților si, mai mult chiar, aceasta construcție cu acoperișul actual exista din anul 1994 si exista si in anul 1995 când soții au cumpărat prima parcela de teren la - au cunoscut situația imobilelor si au înțeles sa cumpere fără obiecții.
A mai arătat instanța de fond ca se impune înlăturarea susținerii reclamanților conform căreia zăpada de pe casa lui - cade pe drumul de acces si blochează trecerea deoarece panta a coperișului casei lui - este de 28,6 deasupra jgheaburilor sunt montate parazăpezi, apa fund canalizata către strada -.
A precizat judecătoria ca, referitor la casa paratei - aceasta este amplasata la 2,12 fata de limita corecta a drumului de acces si, deși casa nu este prevăzuta cu jgheaburi si e la acoperiș picătura se scurge pe parcela de 13 mp ce nu aparține nici soților si nici pârâților, iar fereastra de pe partea nordica a casei acestei parate este practicata la aceeași instanța de 2,12 fata de proprietatea reclamanților, fiind ca atare respectate disp.art.612 si 615 Cod civil.
Referitor la fereastra practicata pe partea estica a casei paratei -, instanța de fond a arătat ca aceasta este amplasata la o,25 m de gardul despărțitor si este o fereastra de vedere, astfel încât nu sunt respectate dispozițiile art.612 Cod civil ce reglementează o distanta de minim 1,9 pentru astfel de ferestre.
In ceea ce privește pe parata, instanța de fond a susținut ca, pe partea estica a locuinței sale are practicata o fereastra de vedere situata la l,2o m de gardul despărțitor, nefiind astfel respectate disp.art.612 Cod civil, iar ușa si fereastra de la baie existente pe aceeași latura a casei, deși sunt amplasate la aceeași distanta de l,2o m fata de gardul despărțitor, fereastra de o,50/ o,50 m este una de lumina, iar ușile au ferestre mici tot de lumina, nefiind necesara pentru acestea distanta de 1,90 fata de hotar.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții si I, criticând soluția pentru nelegalitate si netemeinicie, solicitând admiterea apelului si schimbarea in parte a sentinței apelate in sensul admiterii tuturor capetelor de cerere.
In motivarea apelului, apelanții au a ratat ca in mod greșit instanța de fond a considerat ca fereastra practicata pe latura estica a locuinței paratului - nu ar avea vedere directa spre proprietatea lor ci spre o porțiune det eren de 13 mp care nu este proprietatea nici uneia dintre parți, deoarece din actele pe care le dețin si schițele de plan reiese ca ei sunt proprietarii celor 13.p cum sunt si proprietarii întregului teren cumpărat de la numitul - prin acte autentice de vânzare cumpărare, fără ca acesta din urma sa-si fi rezervat vreun drept de proprietate asupra acestei porțiuni det eren.
Mai arata apelanții ca, in mod eronat instanța de fond a motivat ca acoperișul locuinței paratului - depășește hotarul dintre proprietățile lor cu o,50 ml, iar apele pluviale si zăpada se s curg pe terenul lor din cauza ca se afla in panta, deoarece faptul ca, după începerea procesului, paratul - a făcut un pentru captarea apei si un mic grilaj de cca. 10- 12 cm care sa oprească zăpada la marginea streșinii, nu constituie un mod de rezolvare a inconvenientului ce decurge din ploile ce se deversează si zăpada care cade pe terenul lor de pe acoperiș, știut fiind ca aceste improvizații nu pot opri ploile torențiale si zăpezile mari.
Precizează apelanții ca si celelalte ferestre, ușa si balconul practicate pe latura estica cu vedere spre proprietatea lor sunt amplasate la o distanta nelegala, mai decât distanta de 1,9 ml prev. de art.610 cod civil.
Susțin apelanții ca este greșita si motivarea instanței de fond care, deși retine ca ferestrele, balconul si ușa sunt amplasate la o distanta de numai l,2o ml de hotarul lor, încălcând prevederile art.612 Cod civil si in contradictoriu cu probele dosarului, respinge cererea considerând ca este vorba de ferestre de lumina, având in vedere ca ferestrele de lumina pot fi si ferestre de vedere.
Intimații -, - si au formulat întâmpinări prin care au solicitat respingerea apelului ca nefondat, arătând ca soluția este pronunțata cu interpretarea corecta a probelor administrate si cu respectarea dispozițiilor legale.
La data de 13.ol.2oo5 apelanții au depus la dosar precizări ale motivelor de apel, arătând ca susținerea instanței de fond in sensul ca porțiunea de teren de 13 mp nu este proprietatea nici uneia din părți, este ilogica si contravine probelor dosarului, respectiv celor trei acte de vânzare-cumpărare distincte si succesive care acoperă întreaga suprafață de teren arătată de ei a fi proprietatea lor, acte însoțite si de schițe de plan cuprinzând planurile de situație ce au fost avute in vedere si poziționate de experții si ale căror concluzii certe si necontradictorii au fost in totalitate ignorate de instanța de fond.
Mai arata apelanții ca, si din planșa avizata de Societatea de gaze cuprinzând schema izometrica a branșamentului de gaze care atesta amplasarea conductei de gaze a reclamanților pe terenul proprietate a acestora reiese ca aceasta porțiune de teren este proprietatea lor întrucât amplasamentul conductei de gaze nu putea fi aprobat decât pe terenul proprietatea lor si chiar vânzătorul - - audiat ca martor - nu a susținut ca si-ar mai fi păstrat vreun rest de proprietate in urma înstrăinărilor succesive.
Precizează apelanții ca porțiunea de cca. 13 mp pe care instanța de fond o considera a nu fi proprietatea lor nu se regăsește nici în actul de partaj voluntar care reprezintă actul de proprietate al intimaților, ceea ce demonstrează ca terenul nu aparține acestora si ca ferestrele practicate in mod nelegal nu au vedere spre terenul proprietatea lor.
Susțin apelanții ca, înscrisul sub semnătura privata intitulat chitanța" si datat 25.04.2005, nu poate produce efecte juridice si nu poate constitui temei pentru argumentarea unei hotărâri judecătorești, nu conține nici o suma de bani astfel încât sa se justifice titulatura de chitanța ci este o simpla declarație a numitului - în sensul ca nu ar fi vândut reclamanților tocmai aceasta suprafața de teren de 13 mp.
In ședința publica din data de 10.02.2006, la solicitarea apelanților reclamanți, instanța a încuviințat proba cu expertiza tehnica topometrica, expertiza întocmita de expert.
După administrarea probatoriilor, Tribunalul Prahova, prin decizia nr.709/06.10.2006 a respins apelul ca nefondat.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că potrivit contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2501/27.o7.1995 apelanții au cumpărat de la numitul - suprafața determinata de 682 mp situata in intravilanul orașului V de M,-, cu ieșire la strada -, având ca vecini - rest proprietate vânzător, G, str.-, - si, dimensiunile si vecinătățile terenului fiind identificate pe schița de plan anexa la contract.
Ulterior, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.819/19.03.1996 același vânzător a înstrăinat apelanților suprafața determinata de 225 mp, intre vecini. -, Lucretia, rest proprietate si șotii, terenul fiind identificat cu dimensiuni si vecinătăți pe schița de plan anexa la contract.
La data de 3o.o5.1996, apelanții au mai cumpărat de la vânzătorul - si suprafața de 825 mp situata la aceeași adresa, intre vecinii:, Lucretia si, teren identificat pe schița de plan anexa la contract.
Potrivit acestor contracte de vânzare-cumpărare, apelanții au cumpărat de la numitul - suprafața totala de 1732 mp situata in intravilanul or.V de M,-, laturile terenurilor si vecinătățile fiind identificate pe schitele de plan anexe celor trei contracte de vânzare-cumpărare.
Conform contractului de partaj voluntar autentificat sub nr. 225/ 15.0l.1993 intimații au partajat suprafața de 690 mp situata in intravilanul localității V de M,-, precum si construcțiile existente pe aceste teren identificat pe schița de plan anexa contractului, - primind suprafața de 270mp formata din doua trupuri de teren de 120mp si 150mp precum si cota indiviza de 1/3 din drumul de acces in suprafața de 60mp, a primit suprafața de 150mp formata din doua trupuri de 60mp si 90mp precum si cota indiviza de 1/3 din drumul de acces de 6o mp, iar - a primit suprafața de 230mp precum si cota indiviza de 1/3 din drumul de acces de 60 mp.
Terenurile ce au făcut obiectul înstrăinărilor către soții si cele ce au făcut obiectul partajului voluntar au fost identificate, măsurate si evidențiate pe schița de plan a raportului de expertiza topo întocmit de expert, identificarea efectuându-se in baza schițelor anexa contractelor, expertul menționând ca în schițele anexe contractelor de vânzare cumpărare încheiate cu apelanții sunt cotate laturile terenurilor care au făcut obiectul înstrăinărilor.
In urma identificării si poziționării terenurilor proprietățile parților, expertul a arătat ca terenul in litigiu în suprafață de 13 mp nu este cotat în nici una din cele trei chite anexe la contractele de vânzare-cumpărare ale apelanților si nici in contractul de partaj voluntar al intimaților.
Ca atare, cat timp terenul in litigiu de 13 mp identificat prin punctele 1-2-3-4 pe schița de plan a raportului de expertiza nu a făcut obiectul înstrăinărilor efectuate de - către apelanții i nici al contractului de partaj voluntar, însemna ca, în mod corect instanța de fond a stabilit ca nici una din părți nu a dobândit vreun drept de proprietate asupra acestui teren, împrejmuirea lui de către apelanți neavând nici o relevanta in acest sens, simpla împrejmuire neputând conduce la dobândirea dreptului de proprietate sau a altui drept real asupra terenului, de către apelanți.
Motivul invocat de către apelanții in sensul ca, din actele depuse la dosar reiese ca au dobândit dreptul dep roprietate asupra întregului teren arătat de ei a fi proprietatea lor, deci inclusiv asupra terenului in litigiu, schițele de plan anexe la aceste contracte fiind avute in vedere de experții si ale căror concluzii certe si necontradictorii au fost ignorate de către instanța, a fost găsit nefondat deoarece, instanța de fond și-a motivat soluția tocmai invocând aceste rapoarte de expertiza din care reiese cu certitudine ca nici apelanții si nici intimații nu au dobândit dreptul de proprietate asupra terenului in litigiu, expertul arătând in mod expres ca acest teren nu este cotat in niciuna din cele trei schițe anexa la contractele de vânzare-cumpărare ale apelanților și nici în contractul de partaj voluntar al intimaților.
Ori, atât timp cat terenul nu este identificat pe nici una din aceste s chite de plan înseamnă ca el nu a făcut obiectul nici uneia dintre vânzările succesive care au avut loc intre vânzătorul - si soții.
Susținerea apelanților, conform căreia din planșa avizata de Societatea de gaze cuprinzând schema izometrica a branșamentului de gaze care atesta amplasarea conductei de gaze a apelanților pe terenul proprietatea lor, confirmând prin amplasamentul conductei faptul ca acest amplasament nu putea fi aprobat decât pe terenul proprietatea apelanților, nu a putut fi avuta in vedere întrucât, pe de o parte, din aceasta schița nu reiese ca respectiva conducta de gaze a fost amplasata pe terenul in litigiu, iar pe de alta parte, chiar daca ar fi fost amplasata pe aceasta porțiune de 13 mp nu înseamnă automat ca aceasta porțiune este proprietatea reclamanților cat timp terenul nu se regăsește in actele de proprietate ale acestora.
Afirmația apelanților in sensul ca vânzătorul audiat ca martor sub prestare de jurământ nu a declarat niciodată ca nu le-ar fi înstrăinat întregul teren proprietatea sa, nu a avut de asemenea relevanta in cauza, întrucât atât timp cat terenul nu figurează in contractele de vânzare cumpărare si nici nu a fost identificat pe schițele de plan anexa la aceste contracte, expertul menționând expres ca, terenul nu este cotat in niciuna din cele trei schițe, înseamnă ca terenul nu a făcut obiectul înstrăinărilor, si ca atare apelanții nu au dobândit in baza acestor contracte vreun drept de proprietate sau vreun alt drept real asupra terenului in litigiu.
A mai reținut instanța de apel că experta se contrazice în susținerile sale, arătând pe de o parte ca terenul apare explicit în schițele de plan anexa la contractele de vânzare-cumpărare ale apelanților, iar pe de alta parte, ca, nefiind nici proprietatea intimaților nici domeniu public, nu poate fi decât proprietatea soților.
Motivul invocat de către apelanți in sensul ca in mod greșit instanța de fond a respins capătul de cerere privind obligarea intimatului - sa-si modifice acoperișul întrucât, faptul ca montarea de către acesta a unui pentru captarea apei si a unui mic grilaj care sa oprească zăpada la marginea streșinii, improvizații care nu pot opri ploile torențiale si zăpezile mari, este nefondat deoarece, din raportul de expertiza tehnica constructor întocmit de expert si constatarea instanței de fond la fata locului, a reieșit că acoperișul casei paratului este prevăzut cu jgheaburi si e care colectează apele si le dirijează către strada -, precum si cu parazăpezi care asigura oprirea zăpezilor si topirea graduala, din nici o proba nereieșind ca aceste si jgheaburi si parazăpezi ar fi simple improvizații.
Susținerea apelanților in sensul ca si celelalte ferestre, usa si balconul practicate pe latura estica cu vedere spre proprietatea lor sunt amplasate la o distanta nelegala, mai decât distanta de 1,90 ml prev. de art.610 Cod civil a fost considerată neîntemeiata, deoarece din aceeași expertiza reiese ca fereastra edificata pe partea estica a locuinței lui - nu are vedere directa către proprietatea apelanților ci spre acea porțiune de teren de 13 mp ce nu aparține nici uneia din părți, astfel încât fiind edificata la o,80 cm de coltul clădirii, fiind cu vedere piezișa spre drumul de acces, înseamnă ca sunt respectate disp.art.613 Cod civil conform căruia vederile piezișe pot fi practicate la distanta minima de 0,7.
Referitor la fereastra practicata pe latura nordica a casei intimatei -, din probele administrate a rezultat ca aceasta respecta dispozițiile art.612 si art.615 Cod civil, fiind amplasata la o distanta de 2,12 fata de proprietatea apelanților.
Nici pretenția apelanților de a fi obligata parata - sa-si modifice acoperișul casei astfel încât apele provenite din ploi sa se scurgă pe terenul proprietatea sa nu a putut fi avuta in vedere deoarece, din probele administrate in cauza rezulta ca picătura streșinii se scurge pe porțiunea de teren de 13 mp in litigiu si care nu aparține nici uneia din părți si nicidecum pe terenul proprietatea apelanților.
Decizia mai sus menționată a fost atacată cu recurs de către reclamanții și, criticând-o pe considerentul că a fost dată cu încălcarea dispozițiilor legale incidente în cauză.
Astfel s-a menționat că este greșită soluția instanței de apel în ceea ce privește obligarea pârâtului - la astuparea ferestrei de vedere de pe partea estică a locuinței sale și modificarea acoperișului casei, atâta timp cât prin înscrisurile depuse la dosar coroborate cu lucrările de expertiză efectuate în cauză și cu declarația vânzătorului terenului, numitul -, s-a făcut dovada că porțiunea de 13. în litigiu este terenul lor.
S-a precizat de către recurenți că fereastra este situată la o distanță mai mică de 19 dm. De hotar, iar streașină de la acoperișul casei pârâtului depășește hotarul cu 40 cm. și, cu toate că au fost montate un jgheab și un, apa rezultată din ploi se scurge pe terenul reclamanților iar ul pentru captarea apei împreună cu un mic grilaj de 10 cm. pentru oprirea zăpezii (montate după începerea procesului) nu sunt de natură să rezolve inconvenientul provocat de ploile și zăpezile care pe terenul lor.
In ceea ce privește pe pârâta, s-a menționat de către recurenți că instanța s-a aflat într-o mare eroare întrucât locuința acesteia compusă din parter și etaj a fost construită în baza autorizației nr. 176/29 decembrie 1993, fiind notată pe schița anexă la raportul de expertiză cu D, iar în realitate, casa existentă încă din anul 1962 este cea care a revenit prin partaj voluntar acestei pârâte, însă este locuită de cealaltă pârâtă -.
Având în vedere că existența unei uși pe partea estică a locuinței pârâtei la o distanță mai mică de 19 dm. De hotar oferă acesteia posibilitatea de a avea vedere spre proprietatea lor, iar peretele din partea de est nu a fost închis de aceasta cu scânduri, fiind lăsat un spațiu deschis pentru crearea unui balcon, la o distanță de 1,20. față, de hotar, din care pârâta poate privi nestingherită spre proprietatea ce le aparține, se impune a fi admisă cererea lor privind obligarea acesteia la astuparea ușii și a balconului.
Pe cale de consecință s-a solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței civile nr. 1246/2005 a Judecătoriei Vălenii d Munte și a deciziei civile nr.709/2006 a Tribunalului Prahova și pe fond admiterea acțiunii, în sensul de obligare a pârâtului - la astuparea ferestrei de vedere de pe partea estică a locuinței sale, fereastră cu dimensiunile 1,20 x 1,1 o și la modificarea acoperișului casei sale prin construirea unui perete pe partea de nord a clădirii, astfel încât apa din ploi să se scurgă pe terenul său și obligarea pârâtei la astuparea ușii de 1,70 x 1,20. practicată pe peretele de est al casei sale de locuit la parter și la astuparea balconului existent la etajul casei pe partea de est a clădirii spre proprietatea recurenților.
În baza art.308 alin.2 Cod pr. civilă intimații au formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefundat întrucât fereastra de pe partea de est a casei pârâtului - nu are vedere directă spre terenul recurenților ci spre o suprafață care nu aparține acestora, încadrându-se în atare situație în prev.art.613 Cod civil, iar modificarea acoperișului nu se justifică deoarece apele din precipitații nu pe terenul reclamanților iar zăpada nu cade de pe acoperiș întrucât are montat grilaj opritor.
În ceea ce o privește pe s-a menționat că ușa acesteia, chiar sub 12 dm. De hotar, prin configurația constructivă pe care o are, nu poate fi calificată ca fiind de vedere, cu atât mai mult cu cât, la deschidere are în față gardul compact al reclamanților înalt de 2. iar balconul de la etajul clădirii nu există.
La data de 19 martie 2007 Curtea de Apel Ploieștia suspendat judecata cauzei în baza disp.art.244 alin. 1 pct. 1 Cod pr. civilă până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr- al Judecătoriei Vălenii d Munte, pricina fiind repusă pe rol la data de 18 iunie 2008 la cererea recurenților.
Prin decizia nr.812/22.09.2008 a Curții de Apel Ploiești - Secția civilă a fost admis recursul declarat de reclamanții și împotriva deciziei nr.709/06.10.2006 a Tribunalului Prahova, a fost casată decizia recurată și s-a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Prahova.
Pentru a pronunța această hotărâre Curtea de Apel Ploieștia reținut că printr-un înscris nou depus în fața instanței de recurs, respectiv sentința civilă nr. 653/19.03.2008 pronunțată de Judecătoria Vălenii d e M, rămasă definitivă și irevocabilă, s-a stabilit că familia este titularul dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 12,6. situat în V de M, str. - -, teren pentru care în cadrul prezentului litigiu s-a reținut în fața instanței de apel că nu aparține nici uneia dintre părți și, pe cale de consecință, (plecând de la acest argument) s-a respins cererea privind închiderea ferestrei pârâtului - amplasată pe zidul cu vedere la această suprafață.
A mai arătat instanța de recurs că, potrivit rolului activ al instanțelor reglementat de disp. art. 129 Cod pr. civilă, judecătorii au îndatorirea să stăruie prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri legale și temeinice.
În speța de față, în raport de considerentele expuse anterior, de dispozițiile legale mai sus menționate și de actul nou depus în recurs în vederea soluționării pricinii în cadrul legal corespunzător pretențiilor formulate s-a reținut că se impune efectuarea unei expertize topo, care, în raport de înscrisurile depuse la dosar, constatările efectuate la fața locului și prevederile legale incidente, să stabilească dacă ferestrele și balconul în discuție practicate la construcțiile pârâților - și respectă prevederile art.612 și următoarele, iar, în raport de înălțimea la care sunt practicate și distanța față de fondul vecin, dacă reprezintă ferestre de vedere sau deschideri pentru aer și lumină.
Totodată, în ceea ce privește picătura streșinii, să stabilească unghiul de al acoperișului casei pârâtului, dacă acesta este prevăzut cu jgheaburi, e și parazăpezi, iar în ipoteza în care ele există, dacă prin modul de amplasare picătura streșinii cade pe terenul său sau pe cel al reclamanților, urmând ca în această ultimă situație să propună și o variantă de modificare a sa care să asigure respectarea servituții reglementate de art.615 Cod pr.civilă.
În apel după casare, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, la data de 27.10.2008, sub nr-.
Prin decizia civilă nr. 309 din 27 aprilie 2009 tribunalul a schimbat în parte sentința apelată, în sensul că a obligat pe parata - sa astupe fereastra de 1,20 /1,10m. practicata pe latura estica a locuinței sale, fereastra de 0,50 /0,50 precum si sa modifice acoperișul casei, astfel încât apele pluviale să se scurgă pe terenul sau, iar nu pe cel al apelanților reclamanți.
De asemenea tribunalul a obligat pârâtul - sa astupe fereastra de 1,20/1,10 practicata pe latura estica a locuinței sale.
Au fost menținute în rest dispozițiile sentinței.
În temeiul art. 274 Cod pr. civ. tribunalul a obligat intimații pârâți la plata cheltuielilor de judecată către apelanți reprezentând onorariu de avocat și onorariu de expert.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut următoarele:
Inițial reclamanții au investit Judecătoria Vălenii de M cu o cerere având două petite corespunzătoare a două servituți, respectiv cea de vedere și picătura streșinii, acțiunii formulată în contradictoriu cu pârâții - și -.
Pe parcursul soluționării cauzei în primă instanță a fost introdusă în calitate de pârâtă și.
Procedând la soluționarea cauzei în primă instanță Judecătoria Vălenii de M, prin sentința civilă nr. 1246/10.10.2005, a admis în parte acțiunea reclamanților.
O primă critică adusă de către reclamanți acestei hotărârii prin apelul declarat a fost aceea referitoare la proprietatea asupra unei suprafețe de teren de 13 mp considerată de instanțele de fond ca neaparținând nici uneia din părțile litigante, cu consecințe directe asupra modului de soluționare a capetelor de cerere deduse judecății.
Ori, potrivit considerentelor deciziei de casare s-a reținut că este cert că printr-un înscris nou depus în fața instanței de recurs, respectiv sentința civilă nr. 653/2008 pronunțată de Judecătoria Vălenii d e M, definitivă și irevocabilă, s-a stabilit că familia este titulara dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 12,6 mp situat în V de M, str. - -, teren pentru care în cadrul prezentului litigiu s-a reținut de către instanța de apel că nu aparține nici unei dintre părți.
Dezlegarea dată acestei probleme este obligatorie pentru instanța de rejudecare în baza dispozițiilor art. 315 al. 1 Cod pr. civ.
Așa fiind tribunalul a reținut că respectivele aspecte subsumate criticilor referitoare la apartenența dreptului de proprietate asupra suprafeței de 13 mp, în realitate 12,6 mp, au fost deja pe deplin lămurite cu caracter obligatoriu.
Sub aspectul criticilor vizând modul de soluționare a capătului de cerere având ca obiect servitutea de vedere, tribunalul a reținut că aceasta este reglementată de dispozițiile art. 611- 613 Cod civil care obligă proprietarii imobilelor învecinate de a nu deschide ferestre, balcoane sau alte asemenea la o distanță mai mică de 1,90, dacă vederea este directă asupra fondului vecin, sau de 0,60, când vederea este oblică față de acesta.
Pe de altă parte, așa cum s-a decis în jurisprudența constantă, dacă deschiderile servesc numai pentru aerisire și iluminatul al imobilului, cunoscute sub denumirea de deschideri de aer și lumină, pot fi practicate la orice înălțime și distanță față de fondul vecin, deoarece sunt un atribut al dreptului de proprietate și nu sunt de natură al prejudicia pe proprietarul vecin.
Așadar, revine instanței investite cu o cerere având un astfel de petit rolul de stabili dacă, față de dimensiunea și tipul construcției deschiderile practicate sunt numai de aerisire sau și pentru vedere, în acest din urmă caz putând dispune închiderea lor.
Ori, în speța pendinte potrivit concluziilor raportului de expertiză efectuat în rejudecare, pe linia deciziei de casare, ferestrele practicate la construcția pârâților - și nu respectă prevederile art. 612 Cod civil, iar, în raport de înălțimea la care sunt practicate și distanța față de fondul vecin, reprezintă ferestre de vedere ci nu deschideri pentru aer și lumină.
Așa fiind criticile apelanților privind modul în care prima instanță a soluționat capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâților la închiderea respectivelor ferestre sunt fondate.
În ceea ce privește balconul construcției, și existența acestuia poate face obiect de analiză cu privire la servitutea de vedere.
Numai că, potrivit probatoriului administrat, în prezent acesta este astupat cu un placaj, astfel încât nu mai poate fi folosit de către pârâta intimată ca vedere spre fondul reclamanților apelanți.
Tribunalul nu a avut în vedere susținerile apelanților că acesta nu este în prezent astupat față de fotografia depusă la dosar, având în vedere concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză.
Nici împrejurarea că pârâta intimată are putea lua ulterior respectivul placaj nu a fost considerată relevantă întrucât respectarea condițiilor legale se face prin raportare la momentul soluționării cererii, orice modificare ulterioară la unul din fonduri deschizând posibilitatea formulării unei noi cereri.
Totodată, tribunalul nu a avut în vedere nici susținerea pârâtei intimate în sensul că o parte din ferestre au fost practicate în anul 1963, deci cu mai mult de 30 de ani în urmă și anterior dobândirii proprietății de către apelanții reclamanți, față de probele administrate în cauză, și anume rapoarte de expertiză coroborate cu autorizația de construire aflată în copie la dosar.
Sub aspectul criticilor privind soluționarea capătului de cerere având ca obiect picătura strașinei, tribunalul a reținut că potrivit art. 615 Cod civil orice proprietar are obligația de a face streașina casei sale în așa fel încât apele ce rezultă din precipitații să nu cadă pe terenul vecinului său.
Numai că, potrivit concluziilor raportului de expertiză specialitate topografie efectuat în faza de rejudecare a apelului, după casarea cu trimitere, în ceea ce îl privește pe pârâtul intimat -, unghiul de al casei acestuia este de 30 grade, este prevăzut cu jgheaburi, e și parazăpezi, iar modul de amplasare a picăturii strașinei cade pe terenul său.
Faptul că jgheabul era la momentul efectuării lucrării fisurat nu îndreptățește apelanții să formuleze o cerere întemeiată pe dispozițiile Codului civil referitoare la picătura streșinilor, ci eventual la o acțiune având ca petit obligarea pârâtului să procedeze la reparații.
În ceea ce o privește pe pârâta intimată însă, potrivit aceleiași lucrări de specialitate casa sa nu are jgheaburi și e, iar scurgerea apelor se face pe terenul reclamanților, astfel încât criticile apelanților în ceea ce o privește pe aceasta sunt fondate.
Împotriva aceste decizii au declarat recurs pârâții -, - și, invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, susținând că:
Tribunalul Prahova, în motivarea deciziei atacate nu a ținut cont de probele existente la dosar și a dispus obligarea pârâtei să astupe fereastra de 1,20/1,10 m precum și fereastra de 0,50/0,50m, deși aceste ferestre erau construite ca fiind ferestre de lumină și pentru această împrejurare nefiind nevoie de distanța de 1,90 față de hotar.
În sentința dată de către instanța de fond s-a arătat că fereastra de pe latura estică a locuinței lui - nu are vedere directă înspre proprietatea nici uneia dintre părți.
Cu privire la măsura luată de instanță în sensul ca aceiași recurentă pârâtă să modifice acoperișul casei, astfel încât apele pluviale să se scurgă pe terenul său, arată că în mod greșit instanța de apel a luat o asemenea măsură atâta vreme cât prin recursul declarat de către reclamanți împotriva deciziei nr.709/2006, aceștia au înțeles să nu formuleze recurs împotriva modului în care a fost soluționată cererea de obligare a pârâtei la astuparea ferestrei de vedere și la modificarea acoperișului, întrucât pentru această construcție a fost dobândit un drept de servitute prin prescripție de peste 30 de ani.
În aceste condiții, dat fiind că reclamanții au înțeles să nu mai solicite ca pentru această construcție să se ia o măsură, recunoscând dreptul dobândit prin prescripția de 30 de ani, Tribunalul Prahova în mod nelegal a dispus ca pentru această construcție să fie obligată pârâta.
Pentru aceste motive au solicitat admiterea recursului, desființarea deciziei pronunțată de instanța de apel, respectiv Tribunalul Prahova.
La data de 23 septembrie 2009, intimații și au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat, menținerea deciziei pronunțată de instanța de apel ca fiind legală și temeinică.
Curtea, examinând decizia recurată prin prisma criticilor invocate actelor și lucrărilor dosarului dispozițiilor legale ce au incidență în soluționarea cauzei, constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește critica referitoare la greșita obligare a pârâtei să astupe fereastra de 1,20/1,10 m precum și fereastra de 0,50/0,50m,dar și a pârâtului - să astupe fereastra de 1,20/1,10 m practicată pe latura estică a locuinței sale deși aceste ferestre erau construite ca fiind ferestre de lumină,împrejurare în care nu e nevoie de distanța de 1,90 față de hotar,Curtea urmează a constata că aceasta e neîntemeiată, câtă vreme sub acest aspect decizia recurată apare ca fiind legală și bazată pe concluziile raportului de expertiză efectuat în instanța de apel după casarea cu trimitere spre rejudecare,acesta reținând în mod neechivoc că ferestrele practicate la construcția pârâților - și nu respectă disp. art. 612 civ.,ele neconstituind deschideri pentru aer și lumină.
În ceea ce privește susținerea recurentei-pârâte în sensul nelegalității soluției instanței de apel dea dispune obligarea sa la modificarea acoperișului casei astfel încât apele pluviale să se scurgă pe terenul său,ci nu pe acela al reclamanților,câtă vreme din cuprinsul cererii de recurs reiese că recurenții reclamanți au înțeles să nu formuleze recurs împotriva modului în care a fost soluționată această cerere cu privire la " imobilul identificat cu litera C pe schița de plan dat fiind că în ceea ce privește această construcție a fost dobândit un drept de servitute prin prescripția de 30 ani",din examinarea respectivei cereri de recurs Curtea a reținut că declarația recurenților-reclamanți a fost în sensul că recursul acestora nu vizează modul în care a fost soluționată cererea de obligare a pârâtei-la astuparea ferestrei de vedere și la modificarea acoperișului,în condițiile în care în speță operează prescripția de 30 ani.Din acest considerent,reținând că și acest motiv de nelegalitate e neîntemeiat,în baza art. 312 proc.civ. Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții -,- și împotriva deciziei nr. 309/27.04.2009 a Tribunalului Prahova.
Văzând și disp. art. 274 proc. civ.,constatând culpa procesuală a recurenților-pârâți,Curtea va dispune obligarea acestora la plata sumei de 1300 lei către intimații-reclamanți, cu titlu de cheltuieli de judecată,reprezentând onorariu apărător ales.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul ca nefondat formulat de pârâții -, - și, toți domiciliați în V de M- jud. P, împotriva deciziei civile nr. 309 din 27 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanții și, ambii domiciliați în V de M- jud.
Obligă recurenții - pârâți -, - și, la 1300 lei cheltuieli de judecată către intimații pârâți și.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 01 octombrie 2009.
Președinte, Judecători,
- - C - - -
Grefier,
- -
Red.MP/CN
7 expl./19.10.2009
nr.1998/2004 Judec.V de
nr- Trib.
;
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
Președinte:Marilena PanaitJudecători:Marilena Panait, Constanța Pană, Aurelia Popa
