Partaj bunuri comune. Jurisprudență. Decizia 649/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
- Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie -
Dosar nr-
DECIZIA nr.649
Ședința publică din data de 1 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Adriana Maria Radu
JUDECĂTOR 2: Marilena Panait
JUDECĂTOR 3: Constanța C
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de reclamanta (), domiciliată în P-.1.9 jud. D, împotriva deciziei civile nr.112 din 25 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâtul, domiciliat în B-.35.A.8.33 sector 6.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare, a răspuns intimatul personal și asistat de avocat din cadrul Baroului D conform împuternicirii avocațiale nr. 67/2009, lipsind recurenta reclamantă ()
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care: se învederează că prin intermediul Serviciului Registratură s-a depus la dosar de către recurenta reclamantă taxa judiciară de timbru în cuantum de 10 lei conform chitanței nr. -/2009, timbru judiciar de 0,15 lei, anulate și atașate la dosar.
De asemenea, recurenta reclamantă, tot prin intermediul Serviciului Registratură a depus la dosar o cerere înregistrată sub nr. 15740/30.09.2009 prin care solicită amânarea cauzei pentru lipsă de apărare.
Se mai învederează că prin intermediul Serviciului Registratură s-a depus la dosar de către intimatul-pârât întâmpinare, înregistrată sub nr. 15355 din 23 septembrie 2009, iar la data de 1.10.2009, tot prin intermediul Serviciului Registratură, avocat a depus un exemplar tehnoredactat al motivelor de recurs făcând precizarea că nu are împuternicire și pentru susținerea acestora.
Avocat având cuvântul pentru intimatul pârât, față de cererea pentru lipsă de apărare formulată de recurenta reclamantă arată că se opune, aceasta nu urmărește decât tergiversarea cauzei, avea timp suficient pentru a-și angaja apărător.
Curtea respinge cererea pentru lipsă de apărare formulată de recurenta reclamantă față de împrejurarea că aceasta a fost citată cu respectarea dispozițiilor art. 1141al. 3 Cod pr.civilă, are poziția procesuală de recurent și a declarat prezenta cale de atac în luna mai 2009, astfel încât lasă cauza la ordine.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la ordine, a răspuns intimatul personal și asistat de avocat din cadrul Baroului D conform împuternicirii avocațiale nr. 67/2009, lipsind recurenta reclamantă ().
Avocat având cuvântul pentru intimatul pârât arată că nu solicită termen pentru a lua cunoștință de motivele de recurs, a formulat întâmpinare și nu mai are alte cereri de formulat. Solicită cuvântul în fond.
Curtea, ia act de declarația intimatului pârât, prin apărător, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Avocat având cuvântul pentru intimatul pârât solicită respingerea recursului ca nefondat, arătând că instanța de apel a reținut corect că apartamentul în litigiu nu este locuit de mai mulți ani de niciuna din părți și așa cum rezultă din actele depuse la dosar cât și din expertiza efectuată în cauză, rezultă că apartamentul se află într-o stare de degradare, nu este racordat nici la apă, la nicio rețea de căldură și la rețeaua de gaze naturale.
Nici al doilea motiv de recurs nu este fondat, intimatul a dovedit cu acte că părinții i-au cedat dreptul de a cumpăra apartamentul, nu și recurentei.
Cu cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Pucioasa sub nr. 240 din 8.02.2008 reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul pentru ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună partajarea imobilului dobândit de părți în timpul căsătoriei, respectiv apartamentul nr.9 din strada -,. 7, oraș P Județul
În motivarea cererii reclamanta arată că în timpul căsătoriei cu pârâtul a dobândit imobilul mai sus menționat cu privire la a cărui împărțeală nu s-a putut conveni.
Ulterior reclamanta a completat cererea de partaj solicitând introducerea la masa de împărțit și a unui autoturism marca 1100, bun de asemenea dobândit în timpul căsătoriei părților.
In temeiul art. 115 - 118 Cod pr. civ. pârâtul a formulat întâmpinare prin care a arătat că este de acord cu cererea de partajare, dar a solicitat ca apartamentul să îi fie atribuit. Cu privire la autoturism pârâtul a arătat că acesta a fost valorificat la REMAT pentru suma de 436.000 ROL.
In cauză au fost administrate probe cu înscisuri și cu interogatoriul părților.
La data de 17.06.2008 Judecătoria Pucioasaa pronunțat o încheiere interlocutorie de partaj prin care a constatat că părțile au dobândit în timpul căsătoriei acestora un apartament situat în P,-. 1. 9, jud. D-ța și un autoturism marca 1100 valorificat la REMAT pentru suma de 43,6 lei, iar la dobândirea acestor bunuri contribuția a fost egală.
Prin aceeași încheiere s-a dispus administrarea în cauză a unei expertize specialitate construcții.
În cauză a fost efectuată lucrare de specialitate, raportul fiind depus la dosar.
Prin sentința civilă nr. 1098 din 14.10.2009 Judecătoria Pucioasaa admis acțiunea și a dispus partajarea bunurilor dobândite de părți în timpul căsătoriei acestora conform variantei I din raportul de expertiză întocmit de expert, atribuind reclamantei bunul imobil cu obligația la plata unei sulte în favoarea pârâtului.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că, față de situația de fapt rezultată și aplicând dispozițiile art. 36 alin. 1C.fam. care arată că în cazul în care după desfacerea căsătoriei părțile nu se înțeleg cu privire la partajarea bunurilor hotărăște instanța, se constată întemeiată cererea reclamantei privind ieșirea din indiviziune.
Întrucât din cuprinsul raportului de expertiză rezultă că apartamentul ce face obiectul cauzei nu este partajabil în natură, instanța a procedat la atribuirea acestuia cu obligația de plată a sultei pentru cealaltă parte.
Aplicând prevederile art. 673.pr.civ. și ținând cont că reclamanta este cea care - potrivit înscrisurilor depuse la dosar - domiciliază în apartamentul ce se solicită a fi partajat de mai mulți ani, a asigurat întreținerea acestuia, în timp ce pârâtul are o altă locuință, iar apartamentul respectiv nu l-a mai folosit de mai mult timp, instanța a apreciat că reclamanta este mai îndreptățită la atribuirea bunului, motiv pentru care a admis cererea formulată în acest sens.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâtul, criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea cererii de apel apelantul a arătat că apartamentul s-a atribuit în mod greșit reclamantei deoarece aceasta nu locuiește în respectivul imobil, fapt rezultat din consumul redus de energie electrică, starea de nefuncționare a instalației de apă și gradul de degradare avansată, solicitând a-i fi atribuit acest apartament deoarece acesta a fost apartamentul în care au locuit inițial părinții săi, din anul 1969, astfel încât avea prioritate la atribuirea lui.
Părțile au depus la dosar acte.
Tribunalul Dâmbovița - Secția civilă prin Decizia civilă nr. 112/25.03.2009 a admis apelul, a schimbat în parte hotărârea atacată și a dispus partajarea bunurilor comune conform variantei a II-a a raportului de expertiză atribuind apelantului pârât apartamentul, cu obligarea la plata de sultă către intimată.
Pentru a pronunța această hotărâre tribunalul a reținut că, la data de 28.12.1990 apelantul a cumpărat prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 571 apartamentul nr. 9 situat în orașul P, str. - (- ),. 7,. A, județul D, pentru care a încheiat contractul de împrumut nr. 902/28.12.1990 urmând ca ratele să-i fie reținute pe ștatul de plată de către unitatea de la care acesta avea de încasat drepturi bănești în perioada 15.02.1991 - 15.01.2016.
Acest apartament a fost ocupat, anterior vânzării, de către părinții apelantului în baza contractului de închiriere nr. 567/30.11.1979.
Apelantul, în motivele sale, a precizat că în apartament nu locuiește niciuna dintre părți dar că având în vedere că apartamentul a fost atribuit părinților săi inițial, a avut astfel posibilitatea de a-l cumpăra.
A mai reținut tribunalul că, faptul că intimata, la data formulării acțiunii de partaj, nu locuia în acel apartament rezultă din facturile de energie electrică potrivit cărora, după citirea contorului a reieșit că în perioada 28.01.2006 - 5.10.2008 au fost consumați 110 KW, deci mai puțin de 1 de 25 W aprins zilnic, astfel încât era imposibilă utilizarea unei aeroterme de încălzit și a unui radiator, așa cum afirmă numiții și
De altfel, toate înscrisurile depuse de intimată în dovedirea faptului că locuiește în imobil sunt încheiate ulterior promovării prezentei acțiuni la data de 8.02.2008, iar din raportul de expertiză întocmit în cauză a reieșit că apartamentul este debranșat de la agentul termic și de la gaze, iar apa funcționează doar la bucătărie și la chiuveta din baie, starea de întreținere fiind satisfăcătoare.
S-a apreciat așadar că s-a făcut dovada faptului că la data formulării cererii de partaj niciuna din părți nu locuia în apartamentul dobândit în timpul căsătoriei, și față de împrejurarea că apartamentul a fost locuit anterior de părinții apelantului încă din anul 1979, acesta a fost cel care a achitat contravaloarea acestuia din veniturile sale salariale, intimata nefăcând dovada unor astfel de venituri, tribunalul a atribuit imobilul apelantului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru motive de nelegalitate.
În motivarea cererii de recurs recurenta a arătat că, motivarea soluției este contradictorie și în flagrantă discordanță cu probele de la dosar, putând îmbrăca aspectul unor erori materiale.
Astfel, concluzia că pârâtul intimat a fost cel care a achitat contravaloarea apartamentului în litigiu, iar recurenta nu a făcut dovada unor venituri în acest sens contravine recunoașterilor exprese ale primuia, coroborate cu înscrisuri potrivit cu care bunul a fost dobândit cu o contribuție comună în proporție de 50%.
A mai precizat recurenta că reținerea acestora ar fi avut ca și consecință răsturnarea prezumției de comunitate, instanța de apel reconfigurând regimul juridic al bunului ca fiind coproprietate.
Pe de altă parte, au fost încălcate dispozițiile art. 6739Cod pr. civ. cu privire la criteriile de formare și atribuire a loturilor, argumentele aduse în sprijinul soluției fiind în contradicție cu probele și excedând cadrului legal.
Astfel, pârâtul intimat este plecat din localitate de circa 9 ani și locuiește î B, unde are o situație stabilă, domiciliul și ocupația fiind criterii expres prevăzute.
Pe de altă parte în tot acest timp recurenta a fost cea care a locuit efectiv în apartament și s-a ocupat efectiv de menținerea acestuia într-o stare corespunzătoare, fapt constatat și de expert și care rezultă și din contractele de furnizare pe respectiva perioadă, iar nu ulterior cum greșit reține instanța de apel, în special adresa de la Asociația de proprietari confirmând susținerea sa.
Totodată, consumurile mici și debranșarea de la gaze și agentul termic sunt restricții ce țin de aspectul economic și nu pot conduce la concluzia că nu a locuit în apartament, contractele de furnizare similare încheiate de pârât sunt pro causa, iar împrejurarea că bunul a fost deținut cu chirie de părinții intimatului nu se înscrie în criteriile legale de atribuire.
Mai mult decât atât recurenta este singura care are nevoie reală de apartament fiind pensionară și fără posibilitatea de dobândire a altei locuințe.
În temeiul art. 308 al. 2 cod pr. Civ intimatul a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat.
În motivarea întâmpinării intimatul a arătat că, primul motiv de recurs potrivit cu care motivarea instanței de apel ar fi contradictorie și aceasta nu ar interpretat corect probele cauzei nu este fondat.
Astfel, ambele părți au solicitat atribuirea apartamentului, reclamanta cu motivarea că a locuit în acesta după pronunțarea divorțului, situație reținută și de instanța de fond.
Ori, această motivare nu este reală, iar pe baza probelor cu acte administrate în apel și a expertizei tehnice de evaluare instanța de apel a reținut în mod corect că apartamentul nu este locuit de mai mulți ani de nici una din părți, situația rezultând și din înscrisuri.
Pe de altă parte, pe baza actelor cauzei instanța de apel reținut că intimatul este îndreptățit la atribuirea apartamentului.
A mai precizat intimatul că, nici cel de al doilea motiv de recurs potrivit cu care au fost încălcate prevederile art. 6739Cod pr. civ. nu este fondat, respectându-se criteriile stabilite de text pentru atribuire.
Aceasta întrucât recurentul a dovedit că apartamentul a fost cedat în vederea cumpărării de către părinți săi, cu cate și expertiză s-a făcut dovada că nu mai este locuit de mai mulți ani, utilitățile neexitând sau nefiind folosite de ani de zile, contrar celor susținute de către recurentă, iar probele extrajudiciare ale acesteia neputând fi reținute fiind în contradicție cu actele administrate și pro causa.
Curtea, analizând cererea de recurs prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente reține următoarele:
Reclamanta, recurentă în litigiul de față, a investit inițial Judecătoria Pucioasa cu o cerere având ca obiect partajarea bunurilor comune, acțiune formulată în contradictoriu cu pârâtul, intimat în prezenta fază procesuală.
După administrarea probatoriilor, prin încheierea interlocutorie din data de 17.06.2008, în urma admiterii în principiu a cererii prima instanță a reținu că părțile au dobândit în timpul căsătoriei și cu contribuție egală un apartament și un autoturism valorificat la Remat pentru suma de 43,6 lei și care a fost inclusă în masa partajabilă.
Ulterior, în urma efectuării lucrări specialitate construcții, prin Sentința civilă nr. 1098/23.09.2008 judecătoria a admis acțiunea și a dispus paratjarea conform variantei 1 din raportul de expertiză atribuind reclamantei bunul imobil, cu obligarea către pârât la plata de sultă.
Urmare a apelului exercitat de către pârât Tribunalul Dâmbovița - Secția civilă prin decizia ce face obiectul prezentului recurs a schimbat în parte hotărârea atacată în sensul că a dispus partajarea bunurilor conform variantei 2 aceleiași lucrări de expertiză, atribuind apelantului imobilul, cu obligația la sultă către intimată.
La fundamentarea acestei soluții au stat mai multe argumente ale instanței de apel așa cum se reține din considerentele decizie recurate.
Această motivare nu este însă contradictorie și în flagrantă discordanță cu probele de la dosar și care pot îmbrăca aspectul unor erori materiale, așa cum în mod nefondat susține recurenta.
Astfel, instanța de apel a avut în vedere mai multe aspecte legate atât de utilizarea bunului imobil, cât și de alte criterii de preferință.
Reținerea de către instanța de apel a împrejurării că apelantul ar fi fost cel care a achitat contravaloarea apartamentului din veniturile sale salariale, intimata nefăcând dovada unor astfel de venituri nu este de natură a afecta legalitatea hotărârii atacate, de vreme ce acesta nu a stat exclusiv la adoptarea soluției, iar tribunalul nu a schimbat natura juridică a bunului care rămas unul comun dobândit în proporție egală de către părți.
Singura schimbare în soluția de primă instanță a constat în atribuirea bunurilor potrivit unei alte variante de lotizare, tribunalul neprocedând la reconfigurarea regimului juridic al bunului ca fiind coproprietate.
Pentru motivele arătate Curtea apreciază că toate criticile subsumate primului motiv de recurs sunt nefondate.
În ceea ce privește cel de al doilea motiv de recurs potrivit cu care au fost încălcate dispozițiile art. 6739Cod pr. civ. cu privire la criteriile de formare și atribuire a loturilor, argumentele aduse în sprijinul soluției fiind în contradicție cu probele și excedând cadrului legal, Curtea reține că potrivit textului invocat de chiar recurentă la formarea și atribuirea loturilor, instanța va ține seama după caz și de acordul părților, de mărimea cotei părți ce se cuvine fiecăreia din masa bunurilor de împărțit, natura bunurilor, domiciliul și ocupația părților, faptul că unii dintre coproprietari înainte de a cere împărțeala au făcut construcții, îmbunătățiri cu acordul coproprietarilor sau alte asemenea.
Această din urmă reglementare enumeră cu caracter exemplificativ criteriile de care instanța va ține seama la atribuire în partajul judiciar.
Enumerarea nu are caracter limitativ, ci dimpotrivă la finalul textului este folosită expresia " altele asemenea", ceea de permite concluzia că instanța poate, în afara criteriilor expres menționate, să țină cont și de alte criterii de ordin familial, social și moral, în funcție de specificul fiecărei cauze.
Ori, față de înscrisurile cauzei, coroborate cu conținutul raportului de expertiză efectuat în primă instanță, în mod legal instanța de apel a reținut că există mai multe criterii de preferință în favoarea intimatului pârât.
Astfel, chiar dacă o parte din utilități sunt potrivit contractelor depuse în copie la dosar sunt pe numele recurentei, din cuprinsul facturilor care în mare majoritate indică un cost zero sau chiar negativ se deduce o prezumție simplă a judecătorului că imobilul este nelocuit.
Curtea nu poate avea în vedere susținerile recurentei din cadrul celui de al doilea motiv de recurs în sensul că debranșarea de la gaze și agentul termic și consumurile mici sunt restricții ce țin de aspectul economic și nu pot conduce la concluzia că nu a locuit în apartament, întrucât este greu de crezut că cineva poate locui într-un imobil lipsit total de utilități, unele inexistente, iar alte nefolosite.
De altfel, această problemă a utilităților este subliniată și în conținutul raportului de expertiză construcții efectuat în fața primei instanțe.
Susținerile recurentei în sensul că intimatul are o situație stabilă în B și că aceasta este singura care are nevoie reală de bun, fiind pensionară și fără posibilitatea de dobândire a altei locuințe nu își găsesc corespondent în probatoriul administrat în cauză.
Sub aspectul referii recurentei la domiciliu și ocupația părților ca și criterii exprese de atribuire, Curtea reține că, așa cum s-a menționat și în precedentul prezentelor considerente toate criteriile expres prevăzute, precum și altele de care se poate ține seama trebuie interpretate coroborat și având la bază probatoriul cauzei.
Mai mult decât atât din actele dosarului se reține că apartamentul în litigiu a fost deținut cu chirie de către părinții intimatului pârât, fiind achiziționat de părți urmare a acordului acestora astfel încât operează pentru acesta, pe lângă celelalte argumente și un criteriu de ordin moral la atribuire.
Având în vedere cele arătate Curtea constată că și toate criticile subsumate celui de al doilea motiv de recurs sunt nefondate.
Pentru toate motivele menționate și având în vedere dispozițiile art. 312 al. 1 Cod pr. civ. Curtea urmează să respingă recursul ca nefondat.
În temeiul art. 274 Cod pr. civ. Curtea urmează să oblige recurenta reclamantă la plata cheltuielilor de judecată către intimatul pârât reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de reclamanta (), domiciliată în P-.1.9 jud. D, împotriva deciziei civile nr.112 din 25 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâtul, domiciliat în B-.35.A.8.33 sector 6, ca nefondat.
Obligă recurenta reclamantă la 1000 lei cheltuieli de judecată către intimatul pârât.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 01.10.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - - -
GREFIER,
Red
4ex/06.10.2009
nr- Judecătoria Pucioasa
-
nr- Tribunalul Dâmbovița - Secția civilă
-
operator de date cu caracter personal
notificare nr. 3120
Președinte:Adriana Maria RaduJudecători:Adriana Maria Radu, Marilena Panait, Constanța
