Servitute de trecere. Jurisprudenta. Decizia 769/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 769
Ședința publică de la 30 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Alexandrina Marica
JUDECĂTOR 2: Dan Spânu
JUDECĂTOR 3: Emilian Lupean
Grefier: - - -
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 202 din 23 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosar nr- și a sentinței civile nr. 8140 din 19 noiembrie 2007 pronunțată de Judecătoria Tg J în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți, având ca obiect servitute.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul reclamant reprezentat de avocat, lipsind intimații pârâți și.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care;
Instanța constatând că nu mai sunt cereri de formulat sau excepții de invocat, apreciază cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul asupra recursului de față.
Avocat pentru recurentul reclamant, solicită în principal admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond potrivit dispozițiilor art. 312 pct. 3 Cod procedură civilă, pentru a se soluționa capătul de cerere privind constatarea dreptului de proprietate.
În subsidiar, solicită admiterea recursului, modificarea hotărârilor recurate în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg.J sub nr-, reclamantul chemat în judecată pe pârâții și, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să dispună instituirea unui drept de superficie asupra unei suprafețe de teren pe care se află imobilul proprietatea sa, respectiv o casă de locuit compusă din trei camere și bucătărie, crearea unui drept de servitute, respectiv o cale de acces la acest imobil pe terenul proprietatea pârâților și aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 274 Cod pr. civilă.
În fapt, a arătat că în urma unui proces de partaj ce a făcut obiectul dosarului nr. 18769/1997 al Judecătoriei Tg. J cu numita, a dobândit dreptul de proprietate asupra unui imobil, respectiv o casă cu trei camere și bucătărie, iar prin decizia nr. 1859/A/1998 pronunțată de Tribunalul Gorj, s-au stabilit moștenitorii și i-au fost atribuite în lot atât construcția edificată din cărămidă și acoperită cu plăci de azbociment cu o suprafață utilă de 21, 06 mp. cât și un teren de 975,50 mp.
Că, în urma unui litigiu cu sora sa, terenul i-a fost luat de către aceasta, astfel că imobilul a rămas fără nici o cale de acces la drumul public, fiind în imposibilitatea să folosească imobilul, deși este singura unitate locativă a reclamantului.
A mai precizat reclamantul că numita, a înstrăinat pârâților terenul pe care se află imobilul proprietatea sa printr-un contract de vânzare-cumpărare, astfel că se impune admiterea acțiunii, așa cum a fost formulată, iar drumul de acces la imobilul său să fie de 6 metri lungime și 7. lățime, așa cum s-a stabilit prin sentința civilă nr. 7361/2.11.2005 pronunțată de Judecătoria Tg.
În drept, reclamantul a invocat dispozițiile art. 616 cod civil și dispozițiile legale ce reglementează dreptul de superficie.
Prin sentința civilă nr.8140 din 19. 11. 2007 pronunțată de Judecătoria Tg-J în dosarul nr-, s-a admis în parte cererea formulată de reclamantul, împotriva pârâților și.
S- respins capătul de cerere privind instituirea unui drept de superficie și s-a admis cererea privind crearea unui drept de servitute.
Au fost obligați pârâții să permită accesul reclamantului în imobilul proprietatea sa de pe terenul pârâților, pe o lățime de 3 metri de la proprietatea lui C-tin spre vest, începând de la drumul public (DN 416) până la limita din interiorul proprietății, a anexei bucătărie( C1 din raportul de expertiză), fiind obligați pârâții la 320 lei cheltuieli de judecată, către reclamant.
Pentru a hotărî astfel, s-a reținut că prin decizia civilă 1859A din 13.06.2001 a Tribunalului Gorjs -a admis apelul declarat de numita, având ca obiect dezbaterea succesiunii autoarei -, s-a constatat că singurii moștenitori ai acesteia sunt numita și reclamantul și s-au atribuit părților loturile, astfel: surorii reclamantului i-a revenit suprafața de 2148 mp, cu o casă cu trei camere, sală închisă și pivniță în spatele casei construite din lemn și cărămidă, acoperită cu țiglă, grajd și șopru din cărămidă și lemn, acoperit cu țiglă și un pătul din lemn, acoperit cu țiglă.
Prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 30 mai 2005 și autentificat prin încheierea nr. 3711 de BNP, aceasta a înstrăinat celor doi pârâți imobilele în litigiu.
Prin decizia precizată anterior, reclamantului i-a revenit o bucătărie cu trei camere, iar pentru diferența ce i se cuvenea a fost obligată numita să-i plătească despăgubiri cu titlul de sultă.
În dosarul nr.18765/1997 al Judecătoriei Tg. J, în care s-a dispus ieșirea părților din starea de indiviziune, instanța a procedat la efectuarea unei expertize de către expert, constatându-se că imobilul ce i-a revenit reclamantului este anexă bucătărie cu lungimea de 9, 20 și lățimea de 3, 20 situată pe terenul înstrăinat de numita celor doi pârâți, fără a avea ieșire la cale publică.
Împotriva sentinței au declarat apel atât reclamantul, cât și pârâții.
Apelantul reclamant a invocat în motivele de apel că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra cererii privind dreptul său de proprietate obținut pin efectul Decretului - lege nr. 42/1990 - art.8 și Legii nr.18/1991, drept obținut asupra terenului de 975,5m.p., anterior partajării.
Apelanții pârâți au invocat în motivele de apel că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină, fiind dată cu aplicarea greșită a legii și că nu s-a verificat de către instanță dacă reclamantul mai are și alte căi de acces și nu s-a avut în vedere că în actul de vânzare - cumpărare nu s-a făcut nici o mențiune referitoare la preexistența unei căi de acces.
Prin decizia civilă nr.202 din 23 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, s-au respins ca nefondate apelurile declarate de apelantul reclamant și de apelanții pârâți și IA.
Pentru a se pronunța astfel, s-au avut în vedere probele administrate, în raport de care s-a apreciat că soluția instanței de fond este temeinică și legală, reținându-se totodată că în fața instanței de fond nu s-a formulat un capăt de cerere privind constatarea dreptului de proprietate al reclamantului asupra terenului.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivele de recurs s-a susținut că în mod nejustificat instanța nu a soluționat și capătul de cerere prin care a solicitat reclamantul a se constata că este proprietarul terenului în litigiu, în raport de dispozițiile art. 8 din Decretul lege nr.42/1990 și dispozițiile Legii nr.18/1991, instanța nefiind ținută de calificarea dată acțiunii de părți, în condițiile în care reclamantul nu deținea cunoștințe de specialitate.
Cea de-a doua critică din recurs vizează greșita aplicare a dispozițiilor art. 492 Cod civil, susținând că instanța nu a avut în vedere că dreptul de superficie nu poate înceta pe calea ieșirii din indiviziune, astfel încât, în soluționarea prezentei cauze nu avea relevanță soluția pronunțată în partaj.
În ultimul motiv de recurs, s-a criticat decizia atacată și în privința neaplicării prevederilor art.576 Cod civil, arătându-se că prin crearea unei servituți doar pe o lățime de 3. nu s-a respectat scopul urmărit de legiuitor prin prisma dispozițiilor legale arătate, cu atât mai mult cu cât, imobilul reclamantului este în stare avansată de degradare, astfel încât, este necesară consolidarea acestuia prin folosirea unor materiale de construcție care vor fi transportate cu mijloace de transport.
În drept, recursul s-a întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7,8 și 9 Cod pr. civilă, solicitându-se în teză principală admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei pentru rejudecare, urmând a fi soluționat și capătul de cerere privind constatarea dreptului de proprietate în raport de art.8 din Decretul - lege nr.42/1990 și a Legii nr.18/1991, iar în subsidiar s-a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei atacate, în sensul admiterii acțiunii în totalitate, stabilirea unei căi de acces lată de 6. și crearea unui drept de superficie.
Recursul este nefondat.
Examinând decizia atacată în raport de motivele de recurs, se constată că hotărârea s-a pronunțat cu aplicarea corectă a legii.
Potrivit dispozițiilor art. 294 alin. 1 Cod pr. civilă, în apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot formula cereri noi.
Prin acțiunea formulată de reclamantul, s-a solicitat instituirea unui drept de superficie asupra unei suprafețe de teren pe care se află construcțiile proprietatea acestuia, precum și crearea unui drept de servitute, respectiv o cale de acces la imobilul proprietatea reclamantului, pe terenul proprietatea pârâților.
Sentința judecătoriei s-a pronunțat cu respectarea cadrului procesual determinat prin formularea acțiunii reclamantului cu cele două capete de cerere menționate, respectându-se principiul disponibilității părților în procesul civil.
Se constată astfel că tribunalul a apreciat corect ca fiind o cerere nouă formulată direct în apel, fiind astfel nefondată critica referitoare la nepronunțarea instanței de fond asupra unui capăt de cerere privind constatarea dreptului de proprietate al reclamantului asupra terenului aferent construcțiilor proprietatea acestuia, cerere întemeiată pe dispozițiile art. 8 din Decretul - lege nr.42/1990 și dispozițiilor Legii nr.18/1991.
În ceea ce privește cel de-al doilea motiv de recurs, referitor la nelegalitatea modului de soluționare a capătului de cerere privind instituirea dreptului de superficie reglementat de art.492 Cod civil, se constată că în motivele de apel nu s-a formulat o astfel de critică în privința sentinței pronunțată de Judecătoria Tg. J, reclamantul achiesând la soluția dată în privința dreptului de superficie, astfel încât, această critică nu poate fi formulată "omisso medio" direct în recurs.
În privința motivului de recurs referitor la greșita aplicare a dispozițiilor art. 576 Cod civil, instanțele au respectat aceste dispoziții legale în soluționarea capătului de cerere privind instituirea servituții de trecere, făcând o corectă aplicare a dispozițiilor art. 616 Cod civil.
Potrivit dispozițiilor art. 618 Cod civil, trebuie să se aleagă trecerea prin locul ce ar pricinui o mai puțină pagubă a celui pe al cărui loc trecerea urmează să fie deschisă.
Dispoziția legală arătă trebuie înțeleasă, în sensul că servitutea de trecere instituită în favoarea proprietarului unui loc înfundat, trebuie să asigure ieșirea la calea publică a acestui proprietar însă, este necesar a nu se crea o situație împovărătoare pentru proprietarul locului aservit, impunându-se a se alege trecerea prin locul ce ar pricinui o mai mică pagubă proprietarului pe al cărui teren urmează a fi deschisă trecerea.
Instanțele au respectat aceste dispoziții legale, în condițiile în care în baza raportului de expertiză tehnică întocmit în completare de expert, în dosarul nr.4229/1998 al Tribunalului Gorj, s-a constatat că există posibilitatea instituirii unei servituți de trecere cu o lățime de 3. ce este suficientă pentru deplasarea unui mijloc de transport.
Față de considerentele expuse, constatând că nu s-a făcut dovada incidenței în cauză a prevederilor art. 304 pct.7,8 și 9 Cod pr. civilă, invocate de recurent, în baza art. 312 alin. 1 Cod pr. civilă, se va respinge ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 202 din 23 mai 2008,pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- și a sentinței civile nr. 8140 din 19 noiembrie 2007 pronunțată de Judecătoria Tg J în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți și .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 30 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.Judec.-
Tehn./2 ex.
16.10.2008
Jud.fond
Jud.apel
Președinte:Alexandrina MaricaJudecători:Alexandrina Marica, Dan Spânu, Emilian Lupean
