Servitute de trecere. Jurisprudenta. Decizia 79/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 79
Ședința publică de la 07 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Văleanu
JUDECĂTOR 2: Liliana Palihovici
JUDECĂTOR 3: Georgeta Protea
Grefier - -
S-a luat în examinare cererea de recurs formulată de pârâtul împotriva deciziei civile nr. 794 din 12.11.2007 pronunțată de Tribunalul Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă la prima și la a doua strigare recurentul asistat de avocat și intimata asistată de avocat ce îl reprezintă și pe intimatul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că pricina este la prim termen, taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar achitate, s-au comunicat intimatei motivele de recurs, s-a depus la dosar întâmpinare cu duplicat ce a fost comunicat părții adverse.
Avocat depune la dosar împuternicire avocațială pentru recurent.Arată că intimatul a decedat și depune o cerere scrisă de introducere a moștenitorilor.
Avocat depune împuternicire avocațială, certificatul de deces al intimatului,o cerere de introducere în cauză a moștenitorilor cu indicarea acestora precum și un memoriu.Învederează instanței că împuternicirea doinuie și pentru moștenitorii intimatului decedat.
Instanța, față de certificatul de deces depus la dosar din care rezultă decesul numitului, dispune introducerea în cauză a moștenitorilor acestuia D și D asistați de avocat.
Avocat solicită admiterea probei cu înscrisuri din care rezultă că s-a reținut greșit că drumul reprezentând calea de acces D6 care deservește cele două proprietăți înscris în titlul de proprietate al recurentei.Pentru elucidarea situației arată că a formulat o cerere la serviciul primăriei.
Instanța, având în vedere meritoriul probelor solicitate precum și motivele de recurs cu care instanța a fost investită, respinge proba cu înscrisuri ca nefiind relevantă.
Instanța lasă pricina la a doua strigare pentru a se discuta fondul cauzei.
La reluarea cauzei, avocat depune la dosar adresa nr. 1193/2008, adresa nr. 08/2008, cu duplicat ce se înmânează apărătorului părții adverse.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul părților la dezbateri.
Avocat solicită admiterea recursului, a se aprecia că prin adresa depusă azi la dosar s-a lămurit o chestiune esențială, că drumul care deservește cele două proprietăți este drum public și nu privat. Apreciază că singura soluție este de admitere a recursului.
Arată că temeiul de drept îl constituie dispozițiile art. 304 pc. 9 Cod procedură civilă.
Solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii recurate, admiterea apelului iar pe fond, respingerea cererii de chemare în judecată, fără obligarea părții adverse la plata cheltuielilor de judecată.
Avocat solicită respingerea recursului formulat, cele două hotărâri pronunțate de instanța de fond și de cea de apel sunt temeinice și legale.
Precizează că în expertiza tehnică judiciară de la instanța de fond s-a constatat că prin emiterea titlului de proprietate nr. 50104/26.07.1994 recurentul invocă suprafața de 253 mp teren din suprafața de 800 mp astfel încât intimații nu au acces la casă și la terenul de 800 mp. Solicită obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
Depune la dosar chitanța nr. 290/18.02.2008 reprezentând onorariu avocat de 500 lei.
Declarându-se dezbaterile închise, după deliberare:
CURTEA DE APEL:
Asupra recursului civil de față;
Prin cererea înregistrată sub nr- reclamantul și au chemat în judecată și personal la interogator pârâtul pentru a fi obligat să-i permită trecerea pe terenul său, cu compensarea terenului de 131 în zona propusă de expert, așa cum a precizat.
În motivarea acțiunii au arătat că sunt proprietarii suprafeței de 800 intravilan l 1, p. 6 și se învecinează cu fratele reclamanților, care a blocat calea de acces pe proprietatea reclamanților, dinspre drumul public. Singura cale de acces este în interiorul celor două proprietăți.
Prin sentința civilă nr. 3721 din 5.04.2007 Judecătoria Iașia admis acțiunea reclamanților și, a stabilit dreptul de trecere pentru reclamanți peste terenul pârâtului pe linia B - 31 identificată în planșa nr. 2 anexă la raportul de expertiză întocmit de expertul.
Pentru a pronunța această sentință a reținut Judecătoria că, potrivit art. 616 cod civil terenul proprietatea reclamanților, având suprafața de 804, are caracter de loc înfundat, care nu are ieșire la calea publică, astfel că cererea reclamanților de a li se permite trecerea pe proprietatea vecinului este întemeiată.
fiind în cauză expertiza topometrică întocmită de expertul, a reținut că în prezent părțile folosesc în indiviziune calea de acces din perimetrul 3-2-4-5-3 în cota de 1/2 din 253,40.
În ce privește zona în litigiu - linia B-31, aceasta afectează proprietatea pârâtului cu o suprafață de 133 cuprinsă în perimetrul B-l-31-9- 10- 11-6- B, cu compensarea financiară la prețul pieței sau cu teren în schimb în alt perimetru, respectiv 14 - C-15- 14 de 133.
Se reține însă că, nu se are în vedere numai interesul proprietarului fondului, dominant, ci și interesul celui care va suporta consecințele servituții.
În speță, nu a putut fi reținută propunerea expertului și solicitarea reclamanților, în sensul compensării pârâtului cu o suprafață de teren, în lipsa unei cereri reconvenționale din partea pârâtului, altfel instanța urmând a se pronunța plus petita.
Se reține și că, în cazul constituirii dreptului de servitute de trecere, nu se va proceda la darea unui teren în compensare deoarece, potrivit Codului civil, proprietarul fondului dominant va putea fi obligat la plata despăgubirilor echivalente cu prejudiciul produs ca urmare a constituirii servituții.
Pe cale de consecință, a reținut ca întemeiate pretențiile reclamanților procedând, în limitele investirii și în raport de precizările făcute, la stabilirea unui drept de trecere pentru reclamanți peste terenul pârâtului, pe linia B - 31 identificată în planșa nr. 2 conexă la raportul de expertiză întocmit de expertul.
A luat act că nu s-au cerut cheltuieli de judecată.
Apelul declarat de pârâtul a fost respins ca neîntemeiat, apelantul fiind obligat la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a se pronunța în acest sens, instanța de apel a reținut următoarele:
Dreptul de servitute este o sarcină ce se constituie cu privire la un imobil pentru înlesnirea sau lărgirea utilizării unui alt imobil, ce aparține altui proprietar. Acesta se constituie ca drept real asupra imobilului altuia impusă de nevoile imobilului vecin. În speță imobilele părților sunt învecinate. Imobilul proprietatea reclamantului are caracteristicile unui loc înfundat în înțelesul art. 616 Cod civil, adică este învecinat cu proprietatea numitului, respectiv cu, pârâtul, fiind epuizate astfel toate laturile proprietății sale, care nu este tangențială cu nici o cale publică.
Din examinarea planșei anexa la raportul de expertiză întocmit de către expert instanța a constatat că cea mai puțin împovărătoare, adică cea mai scurtă cale de acces la calea publică, pentru reclamant, ar fi cea determinată de același expert pe aliniamentul B-31 și reținută de către instanța de fond, cu atât mai mult cu cât proprietățile pârtilor provin de la același autor.
În ceea ce privește motivul de apel privind necomunicarea raportului de expertiză, respectiv criticile privind subiectivitatea expertului in constatările făcute, Tribunalul reține că acestea pot atrage nulitatea relativă a raportului de expertiză. Regimul juridic al nulității relative face ca invocarea acesteia să se realizeze în condițiile art. 108 alin 3 Cod procedură civilă, adică cel mai târziu la prima zi de înfățișarea ce a urmat după această neregularitate.
Prima zi de înfățișare, relativ la raportul de expertiză depus la dosar la data de 13.03. 2007, a fost termenul din 26 martie 2007 pentru când pârâtul avea termen în cunoștință, prin urmare fiind satisfăcute condițiile impuse de art. 134 Cod procedură civilă acesta putea formula concluzii privind regularitatea efectuării raportului de expertiză.
Neinvocarea in termenul prevăzut de lege a acestei neregularități face ca aceasta să fie acoperită, conform art. 108 alin 3 Cod. pr. civ.
Pentru aceste motive in temeiul art. 296 Cod pr. civ. Tribunalul a respins apelul cu păstrarea sentinței apelate.
În temeiul art. 274 Cod pr. civ. tribunalul a obligat pe apelant la plata cheltuielilor de judecată efectuate de către intimați în apel, potrivit chitanței depuse la dosar nr. 257 din 26.09.2007 (400 lei).
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Recurentul a susținut faptul că îi este încălcat dreptul de proprietate asupra terenului prin admiterea acțiunii reclamanților fiind pus în imposibilitate de a folosi curtea și intrarea în curte.
Expertiza ce a stat la baza soluției pronunțate a fost întocmită "pro causa", reclamanții având posibilitatea să solicite vecinului său accesul la locuință.
Recurentul a criticat hotărârea și sub aspectul neacordării de teren în compensație în condițiile în care dreptul său de proprietate a fost îngrădit.
Prin întâmpinare, intimații și au solicitat respingerea recursului, ca nefondat, invocând faptul că terenul pe care îl dețin în proprietate este loc înfundat, iar calea de acces stabilită de instanță este ce mai scurtă
Întrucât în cursul judecării cauzei intimatul a decedat, instanța a dispus introducerea în cauză a moștenitorilor săi, și.
În recurs s-a administrat proba cu înscrisuri.
Recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse.
Criticile formulate de recurent se încadrează în punctul 9 al articolului 304 Cod procedură civilă, potrivit cu care modificarea unei hotărâri se poate cere când "este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii ". Acest text nu este incident în speță, în măsura în care tribunalul interpretat și aplicat corect prevederile legale relevante.
Potrivit dispozițiilor art. 616 Cod civil: "proprietarul al cărui loc este înfundat, care nu are nici o ieșire la calea publică, poate reclama o trecere pe terenul vecinului -".
În speță, recurentul nu a contestat caracterul de loc înfundat al terenului deținut de reclamanți, sugerând însă trasarea unei căi de acces pe terenul altui vecin,
Raportat la situația de fapt dovedită în cauză, Curtea constată că în mod corect instanța de apel a stabilit calea de acces pe aliniamentului B - 31, având în vedere atât faptul că reprezintă varianta cea mai puțin împovărătoare, cât și împrejurare că această cale deservește cele două familii așa cum rezultă din adresa nr. 1199/2008, depusă în recurs, terenurile părților provenind de la același autor.
Instanța nu poate primi susținerea făcută de recurent la termenul de administrare probelor referitoare la cuprinderea acestei căi de acces în domeniul public al comunei, adresa Primăriei Comunei nr. 1193/6 martie 2008 necoroborându-se cu raportul de expertiză topometrică întocmit în baza certificatului de moștenitor nr. 108/18 februarie 1971 și 1190/28 mai 1976 și titlului de proprietate nr. 5104/26 iulie 1995, emis pe numele și, mai mult, nu este în concordanță cu susținerile făcute chiar prin cererea de recurs referitoare la încălcarea dreptului de proprietate al recurentului.
În ceea ce privește critica privind neacordarea unei suprafețe de teren în compensare instanța o va respinge având în vedere faptul că această cerere a fost formulată de recurent direct în recurs, iar potrivit prevederilor art. 316 Cod procedură civilă, coroborate cu dispozițiile art. 294 alin. 1 nu pot fi făcute cereri noi în recurs.
Nici critica referitoare la forța probantă raportului de expertiză nu poate fi primită, acest motiv de modificare a hotărârii, prevăzut inițial de dispozițiile art. 304 pct. 10 Cod procedură civilă, fiind abrogat prin art. I pct. 111 din OUG nr. 138/2000.
Raportat la cele expuse anterior și în aplicarea art. 312 Cod procedură civilă, instanța va respinge recursul menținând decizia Tribunalului Iași ca fiind legală și temeinică.
Văzând și prevederile art. 274 Cod procedură civilă, va obliga recurentul la plata cheltuielilor de judecată către intimați, ca fiind parte căzută în pretenții.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de pârâtul împotriva deciziei civile nr. 794 din 12.11.2007 pronunțată de Tribunalul Iași, decizie pe care o menține.
Obligă recurentul să plătească intimaților suma de 500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată (onorariu de avocat).
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 7 martie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red.
Tehnored.
02 ex.
31.03.2008
Tribunalul Iași
Jud.
Jud.
Președinte:Cristina VăleanuJudecători:Cristina Văleanu, Liliana Palihovici, Georgeta Protea
