Servitute de trecere. Jurisprudenta. Decizia 947/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 947
Ședința publică de la 29 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Alexandrina Marica
JUDECĂTOR 2: Dan Spânu
JUDECĂTOR 3: Emilian Lupean
Grefier: - - -
Pe rol judecarea recursului formulat de reclamanții și împotriva deciziei civile nr. 206 din data de 25 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr- și a sentinței civile nr. 5040 din data de 4 aprilie 2008 pronunțată de Judecătoria Craiova în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți, - SRL C și intimata moștenitoare, având ca obiect servitute.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenții reclamanți și, lipsind intimații pârâți, - SRL C și intimata moștenitoare.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței depunerea la dosar a unui set de înscrisuri de către recurenții reclamanți și, după care;
Recurentul reclamant, a depus concluzii scrise și a învederat că, prin cererea reconvențională ce face obiectul prezentei cauze, instanța a fost investită cu soluționarea unei acțiuni în constatare. Ulterior, instanța de apel a schimbat obiectul cauzei, respectiv " servitute ", obiect ce a fost preluat în mod greșit de instanța de recurs. Pe cale de consecință, a solicitat acordarea unui nou termen în vederea îndreptării erorilor în acest sens.
Instanța, respinge cererea de amânare pentru motivul invocat, întrucât acesta nu are relevanță în raport de considerentele reținute prin decizia recurată.
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța a apreciat cauza în stare de soluționare și a acordat cuvântul asupra recursului.
Recurenții reclamanți și, având pe rând cuvântul, au solicitat în principal admiterea recursului, modificarea deciziei atacate iar pe fond admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
În subsidiar, au solicitat admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri și trimiterea cauzei spre rejudecare.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civila nr.3044 din 1 aprilie 2005, pronunțată de Judecătoria Craiova, s-a dispus disjungerea cererii reconvenționale formulată de pârâtul -reclamant, de cererea principală formulată în dosarul nr. 7753/2004, al Judecătoriei Craiova.
Prin cererea reconvențională, pârâtul -reclamant a solicitat obligarea pârâților să lase liberă calea de acces din str. către imobilul său, loc înfundat și să constate nulitatea absolută a actului de donație autentificat sub nr. 20533/1993, pentru cauza ilicită.
La data de 1 2005, pârâta a depus la dosar întâmpinare.
Pârâții și au formulat întâmpinare cu caracter reconvențional, prin care au solicitat să se constate nulitatea absolută parțială a contractului de vânzare -cumpărare nr. 936 din 27 mai 1999, încheiat între reclamantul și - SRL, vânzător, numai cu privire la clauza contractuală privind servitutea de trecere cu piciorul și cu mijloc de transport, înființat pe terenul său, de asemenea, solicitând introducerea în cauză, în calitate de pârâtă a - SRL.
La data de 27 ianuarie 2006, s- invocat excepția de lucru judecat pentru pârâta, depunând, în copie - nr. 7023 /2002, a Judecătoriei Craiova, instanța respingând excepția invocată, nefiind întrunită tripla identitate.
Prin sentința civila nr. 2230 /22 martie 2006, pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosarul 11768/2005, s-a respins acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâții și, - SRL și s-a respins cererea reconvențională.
Împotriva acestei hotărâri pârâții și au declarat apel invocând greșita apreciere a probatoriului administrat în cauză, în condițiile în care sentința civila nr.8467 /24.06.1998, definitivă și irevocabilă a fost respinsă cererea având ca obiect - servitute de trecere formulate de - SRL, aceasta neputând transmite un drept pe care nu-l avea prin contractul încheiat ulterior.
Prin decizia civila nr. 388 din 7 martie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj, s-a admis recursul declarat de recurenții - pârâții și împotriva sentinței nr.2230 /22.03.2006, s-a casat sentința și s-a trimis cauza spre rejudecare a cererii reconvenționale la prima instanța - Judecătoria Craiova.
La data de 13 iunie 2007, s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei Craiova, sub nr-, acțiunea civilă având ca obiect - acțiune în constatare formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâții și, - SRL.
La data de 13.09.2007, - SRL a depus întâmpinare susținând că acțiunea promovată de reclamant este nelegală și nefondată, arătând că, prin contractul de vânzare - cumpărare, s-au îndeplinit toate obligațiile ce decurg din el, respectiv: pârâții au vândut imobilul cu același drept imobiliar de servitute cu care l-au cumpărat, iar cumpărătorul a cunoscut bunul cu " proprietățile " sau calitățile lui, fapt pentru care a plătit contravaloarea lui în bani, alocându-și toate riscurile, precum și prevederile ar.616Cod civil.
Prin sentința civilă nr.5040 din 4 aprilie 2008, pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr-, fost respinsă acțiunea formulată de reclamanți.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că la data de 10.12.2004, în cadrul dosarului civil nr.7753/2004, al Judecătoriei Craiova, având ca obiect acțiunea formulată de către reclamanții și împotriva pârâtei, prin care solicitau constatarea nulității absolute a contractului de vânzare -cumpărare autentificat sub nr. 10517/28.11.1996, încheiat între acea pârâtă și, acesta din urma a formulat o cerere reconvențională a cărei judecare a fost disjunsă prin sentința civilă din 01.04.2005, pronunțată în acel dosar.
În dosarul format astfel, nr.11768/2005, la data de 30 2005, au formulat cerere reconvențională pârâții și prin care au cerut constatarea nulității absolute parțiale a contractului de vânzare -cumpărare, autentificat sub nr. 936/27.05.1999, încheiat între reclamantul și - SRL, în ceea ce privește clauza contractuală privind servitutea de trecere cu piciorul și cu mijloc de transport înființată pe terenul lor.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel ( calea de atac, intitulată " recurs" de reclamanți, a fost calificată drept apel la termenul din 15 octombrie 2008, nefiind incidente dispozițiile art. 2821Co pr. civ. întrucât nulitatea invocată de reclamanți vizează clauze referitoare la servitutea de trecere, ce nu este susceptibilă de evaluare pecuniară ), criticând- pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului s- arătat că instanța nu s-a conformat dispozițiilor deciziei de casare din ciclul procesual anterior, întrucât trebuia să analizeze efectele sentinței civile nr.8467/1998, a Judecătoriei Craiova.
SRL nu putea să-i transmită cumpărătorului un drept de servitute pe care nu-l avea, întrucât prin sentința menționată, definitivă și irevocabilă, s-a respins acțiunea având ca obiect servitutea de trecere formulată de reclamanta. Prin urmare, vânzătoarea nu putea transmite cumpărătorului un drept pe care nu-l avea, cărui inexistență fost constatată de instanța de judecată.
Tribunalul Dolj, prin decizia civilă nr. 206/25 martie 2009, respins apelul declarat de reclamanții Și, împotriva sentinței civile nr.5040 din 4 aprilie 2008, pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr-.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că reclamanții au solicitat constatarea nulității absolute parțiale contractului de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr.936/27 mai 1999, încheiat între vânzătoarea SRL și cumpărătorul, cu privire la clauza contractuală privind servitutea de trecere cu piciorul și cu mijloc de transport înființată pe terenul proprietatea lor.
S-a observat că încă de la formularea acestei cereri ( fila 20 dosar nr.11768/2005 al Judecătoriei Craiova ), reclamanții au susținut teza, potrivit căreia servitutea de trecere fost "înființată" în momentul încheierii actului juridic contestat, așadar, prin acordul de voință al părților contractante din acest act.
Cauza juridică a acțiunii este legată de existența unui litigiu referitor la dreptul de servitute între SRL C, în calitate de reclamantă și, în calitate de pârât, în care s-a pronunțat soluția de respingere acțiunii prin sentința civilă nr.8467/24 iunie 1998, a Judecătoriei Craiova, definitivă și irevocabilă, prin neapelare.
Această hotărâre a fost pronunțată sub imperiul nr.OG13/1998, privind modificarea și completarea Codului d e procedură civilă, care a adus modificări art.261 Cod pr. civ. în sensul că hotărârea judecătorească nu mai cuprindea motivele de fapt și de drept pe care se sprijină, motivare care se redacta doar în situația declarării căii de atac prevăzute de lege ( art. 261, alin.4 pr.civ. din legea procesuală atunci în vigoare ), prin motivele de apel se reiau aceleași susțineri privind inexistența dreptului de servitute de trecere al vânzătoarei și nelegala transmitere a acestuia către cumpărător.
Prima instanță a reținut, în mod corect, față de probele cauzei, preexistența dreptului de servitute de trecere, care doar fost transmis și nu instituit prin contractul nr.936/1999, el făcând obiectul unor operațiuni juridice succesive, expuse în considerentele sentinței recurate; în consecință, este corectă concluzia instanței că servitutea de trecere fost constituită prin actul de partaj voluntar autentificat sub nr.9972/1973, a fost menținută prin actul de partaj voluntar, autentificat sub nr.779/1992 și că la încheierea contractului de vânzare-cumpărare au fost respectate cerințele art. 948 Cod Civil, nefiind incidentă nici cauză de nulitate.
Soluția de respingere a acțiunii pronunțată în cadrul litigiului anterior dintre părți prin sentința civilă nr.8467/1998, a Judecătoriei Craiova, nu a avut ca efecte nici stingerea dreptului de servitute, nici negarea acestuia, așa cum susțin apelanții reclamanți, deoarece acest drept era constituit prin actele juridice anterioare de partaj, iar terenul proprietatea apelanților avea situația juridică de fond aservit ca efect al acestor acte și nu ca efect al unei hotărâri judecătorești.
Totodată, s-a reținut că în faza apelului, apelanții au depus la dosar copia cererii de chemare în judecată ce făcut obiectul litigiului finalizat prin sentința invocată de ei (fila 33 dosar Tribunal), cu mențiunea " conformă cu originalul". Din modul de redactare a acesteia și din motivarea în fapt, a rezultat că instanța a fost investită în acel litigiu cu o acțiune confesorie de servitute și nu cu o acțiune prin care se solicită instituirea servituții de trecere, întrucât reclamanta cerea obligarea pârâtului la asigurarea servituții de trecere și invoca dobândirea dreptului de servitute prin contractul încheiat cu numitul -.
Spre deosebite de acțiunea pentru instituirea unei servituți, prin care reclamantul solicită aplicarea unei dispoziții legale față de situația fizică obiectivă a două imobile învecinate și care va avea drept consecință, în cazul admiterii acțiunii, crearea unei situații juridice noi a celor două fonduri, acțiunea confesorie de servitute are drept temei un drept de servitute preexistent, despre care se susține că este nesocotit ori încălcat de pârât.
În condițiile în care acțiunea confesorie de servitute a fost respinsă prin sentința civilă nr.8467/1998 Judecătoriei Craiova, fără a se mai putea intui motivele care au dus la pronunțarea acestei soluții ( hotărârea fiind nemotivată, conform legii procesuale în vigoare), Tribunalul nu are vreun motiv să primească susținerea apelanților că instanța ar fi constatat inexistența dreptului de servitute în litigiul anterior; important este că această servitute are caracter convențional și fost instituită și transmisă prin operațiunile juridice succesive, care au fost reținute de prima instanță.
Totodată, în mod corect, prima instanță s-a raportat la litigiul soluționat prin sentința civilă nr.7032/2002, a Judecătoriei Craiova, definitivă și irevocabilă prin respingerea căilor de atac; prin această sentință s-a recunoscut dreptul de servitute de trecere al lui ( intimata pârâtă C-. fiind succesoarea cu titlu particular acestuia ) și s-a statuat că obligația pârâților și ( apelanții din cauza de față) de a-i permite acestuia accesul la calea publică este o obligație scriptae in rem; prin dispozitivul sentinței, pârâții au fost obligați să-i permită reclamantului trecerea pe de acces constituită în partea de est a proprietății pârâților. Or, recunoașterea acestei situații juridice printr-o hotărâre instanței în cadrul unui alt litigiu nu face decât să confirme valabilitatea clauzei referitoare la dreptul de servitute de trecere menționată în contractul de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr.936/1999 BNP.
Împotriva ambelor hotărâri au declarat recurs reclamanții și, criticându-le pentru nelegalitate și netemeinicie.
O primă critică vizează modificarea sentințelor, în sensul constatării nulității absolute parțiale a contractului de vânzare-cumpărare nr. 936/27.05.1999, privind clauza contractuală de servitute de trecere cu piciorul și cu mijlocul de transport.
În subsidiar, recurenții au solicitat casarea dintr-o hotărâre deoarece instanțele nu s-au conformat dispozițiilor deciziei de casare nr. 388/7.03.2007, nefiind analizate efectele sentinței nr. 8467/1998, a Judecătoriei Craiova, tribunalul nepronunțându-se asupra acestui motiv.
Se mai arată că tribunalul a făcut o confuzie asupra instituirii dreptului de servitute atunci când a concluzionat că acest drept a fost instituit prin contractul nr. 936/1999 și a fost transmis succesiv în mod legal.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 304 Cod pr. civ. modificarea sau casarea unei hotărâri se poate face numai pentru motive de nelegalitate prevăzute la pct. 1-9.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului rezultă că motivele invocate de recurenți sunt neîntemeiate, instanțele analizând și calificând corect acțiunea formulată de reclamanți, în sensul de nulitate absolută parțială a contractului de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr. 936/1999, cu privire la clauza contractuală privind servitutea de trecere cu piciorul și cu mijlocul de transport înființată pe terenul proprietatea lor.
Au fost analizate, în succesiunea lor, actele autentice, modul de instituire a servituților, precum și motivele invocate în căile de atac care au fost analizate în totalitate.
Instanțele au analizat acțiunea formulată de reclamanți, avându-se în vedere și sentința civilă nr. 8467/1998, așa cum rezultă din pagina 4 deciziei nr. 206/2009, a Tribunalului Dolj.
Sub acest aspect, s-a reținut în mod corect, în baza probelor administrate, preexistența dreptului de servitute de trecere care a fost transmis și nu instituit prin contractul nr. 936/1999, aceasta fiind instituită prin actul de partaj voluntar autentificat sub nr. 9972/1973, menținută prin actul de partaj voluntar, autentificat sub nr. 779/1992, iar la încheierea contractului de vânzare-cumpărare au fost respectate dispoz. art. 948 Cod civil, nefiind incidente cauze de nulitate. Respingerea acțiunii prin sentința nr. 8467/1998, a Judecătoriei Craiova nu a avut ca efect, așa cum susțin recurenții, nici stingerea dreptului de servitute și nici negarea acestuia, deoarece servitutea fusese instituită anterior printr-un act de partaj și potrivit acestor acte terenul recurenților devine un fond aservit față de fondul dominant al pârâților.
Nici motivele invocate de recurenți împotriva încheierii prin care a fost respinsă cererea de recuzare nu sunt întemeiate, ele neîntrunind dispozițiile art. 27 Cod pr. civ.
În cauză, nu subzistă nici încălcarea dispoz. art. 24 alin.1 Cod pr. civ. privind incompatibilitatea, iar calificarea căii de atac, instanța a făcut-o cu respectarea dispozițiilor legale privind natura litigiului și competența materială a instanței.
În consecință, având în vedere aceste considerente, urmează să se respingă recursul declarat, ca nefondat, în baza art. 312 alin.1 Cod pr. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de reclamanții și împotriva deciziei civile nr. 206 din data de 25 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosar nr- și a sentinței civile nr. 5040 din data de 4 aprilie 2008, pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți, - SRL C și intimata moștenitoare.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 29 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. jud. -
Tehn.
2 ex./07.10.2009
Președinte:Alexandrina MaricaJudecători:Alexandrina Marica, Dan Spânu, Emilian Lupean
