Solicitare plata drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 1085/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 1085
Ședința publică din data de 20 mai 2009
PREȘEDINTE: Ioana Cristina Țolu
JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Simona Elena Lazăr
-
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamanții, G, G, - și G, prin Cabinet Avocatură, cu sediul în comuna, nr. 772, județul P, împotriva sentinței civile nr. 2836 din 10 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC SA cu sediul în B, sector 1, Calea nr. 239.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenții-reclamanți, G, G, - și G, reprezentați de avocat și intimata-pârâtă SC SA B, reprezentată de avocat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că recursul este declarat și motivat în termen și scutit de plata taxei de timbru.
Părțile, având pe rând cuvântul arată că nu mai au cereri noi de formulat în cauză și solicită acordarea cuvântului asupra recursului.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri noi de formulat în cauză, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat, pentru recurenții-reclamanți, având cuvântul arată că lasă la aprecierea instanței cu privire la tardivitatea motivării recursului, întrucât consideră că recursul a fost declarat și motivat în termen, însă se află în imposibilitate să facă dovada motivării în termen legal a recursului.
Așadar, solicită respingerea excepției de nulitate a recursului invocată, iar pe fond solicită în principal admiterea recursului, casarea sentinței atacate și admiterea cererii așa cum a fost formulată, în subsidiar admiterea recursului, casarea
sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea efectuării expertizei salarizare normare, conform motivelor expuse pe larg în recursul declarat.
Fără cheltuieli de judecată.
Avocat, având cuvântul invocă excepția nulității recursului și solicită respingerea acestuia ca tardiv formulat, deoarece nu a fost declarat și motivat în termenul legal procedural, iar pe fondul cauzei solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii pronunțată de instanța de fond ca fiind legală și temeinică.
Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr- pe rolul Tribunalului Prahova, reclamanții, G, G, - și G, au chemat în judecată pe pârâta SC SA B,solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să dispună obligarea pârâtei la plata unei sume de bani reprezentând indemnizația minimă de concediere actualizată cu indicele de inflație de la data scadentă până la data plății efective.
In motivarea acțiunii reclamanții au susținut că au fost salariații societății pârâte cu contract de muncă individual pentru o perioadă nedeterminată, drepturile salariale găsindu-se înscrise în contractele individuale, iar celelalte drepturi bănești în contractele colective de muncă.
Reclamanții au mai susținut că în conformitate cu dispoz. art.50 alin.1 din CCM/2005 și CCM /2006 salariații care sunt disponibilizați din motive care nu țin de persoana salariatului trebuie să primească drept compensație o indemnizație minimă de concediere în funcție de vechimea în muncă în SA.
In dovedirea acțiunii reclamanții au solicitat proba cu înscrisuri.
Pârâta formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca nefondată, arătând că dispozițiile art.50 din CCM au fost înlocuite în avantajul salariaților cu cele prevăzute la pct.4 din Planul Social ca urmare a negocierilor purtate între și SC SA și aceste ultime dispoziții au devenit obligatorii pentru ambele părți semnatare.
După administrarea probatoriilor cu înscrisuri, prin sentința civilă nr.2836 din 10 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, s-a respins ca neîntemeiată acțiunea precizată formulată de reclamanți.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că potrivit cărților de muncă existente la dosar, reclamanții au avut calitatea de salariați ai pârâtei, contractele de muncă încetându-le în baza art. 65 și 66 din Codul muncii.
Potrivit deciziilor de concediere existente la dosar, cu ocazia încetării contractului individual de muncă, reclamanții au primit diverse sume de bani cu titlu
de indemnizație de concediere, menționându-se la art.6 din aceste decizii că valoarea indemnizației de concediere va fi acordată salariatului cu respectarea prevederilor art.50 din CCM, completate cu prevederile planului social, ținând cont de vechimea în salariatului.
A mai reținut instanța de fond, că art.50 din CCM pe anii 2005- 2007 prevede ca în cazul concedierii pentru motive ce nu țin de persoana salariatului angajatorul îi plătește în funcție de vechimea acestuia, o indemnizație minimă de concediere după cum urmează: de la 0 la 3 ani-1,5 salarii medii nete; de la 3 la 10 ani trei salarii medii nete; peste 10 ani cinci salarii medii nete, menționându-se la alin.4 al aceluiași articol că prevederile domeniului vizat se completează cu prevederile Planului Social însușit de părți.
La punctul 4 din Planul social se prevede că angajații vor primi în funcție de vechimea în, următoarele pachete finaciare cu titlu de indemnizații de concediere și anume: 0,5-5 ani - opt salarii medii brute pe; 5-15 ani - douăsprezece salarii medii brute pe și peste 15 ani-cincisprezece salarii brute pe.
De asemenea, instanța de fond a mai reținut, că din probele administrate în cauză rezultă că reclamanții au fost salariații pârâtei, contractele de muncă încetându-le în baza art.65 și 66 din CCM, ocazie cu care aceștia au primit diverse sume de bani cu titlu de indemnizație de concediere în funcție de vechimea avută în, în conformitate cu dispozițiile art.50 din CCM completat cu art.4 din Planul Social.
Ca atare, atâta timp cât reclamanții au primit indemnizațiile de concediere prevăzute de art.50 din CCM completat cu art.4 din Planul social, instanța de fond a apreciat că pretenția acestora de a fi obligată pârâta la plata unei alte indemnizații de concediere, este neîntemeiată.
Tototată, instanța de fond a apreciat că susținerea reclamanților în senul ca indemnizația minimă de concediere prevăzută de art.50 din CCM este distinctă de plățile compensatorii prevăzute de art.4 din Planul social, nu poate fi avută în vedere întrucât prin planul social s-a avut în vedere crearea unor condiții mai avantajoase pentru salariați decât cele prevăzute de art. 50 din CCM și nicidecum cumularea acestor drepturi salariale.
Dacă prin Planul social s-ar fi urmărit să se plătească cumulat indemnizațiile de concediere, ar fi însemnat ca în planul social să se prevadă în mod expres ca pe lângă indemnizația de concediere prevăzută de art.50 din CCM, fiecare salariat urmează să mai primească și indemnizația de concediere prevăzută de art.4 din Planul social.
Ori, art.4 din Planul social prevede plata unor indemnizații de concediere mai mari decât cele prevăzute în art.50 CCM și nicidecum cumularea lor deoarece, în caz contrar ar însemna să se achite pentru concedierile ce nu țin de persoana salariatului, aceleași drepturi salariale, respectiv pachete financiare cu titlu de indemnizații de concediere de două ori, ceea ce este inadmisibil.
Astfel, întrucât motivele concedierilor nu țineau de persoana salariaților, în urma negocierilor s-a întocmit Planul Social prin care s-a decis ca salariații să beneficieze de sume de bani mai mari cu titlu de indemnizații de concediere decât cele prevăzute de art.50 CCM, respectiv în funcție de vechimea
fiecăruia, să beneficieze de un număr mai mare de salarii medii brute pe decât cele prevăzute prin art.50 CCM, negociindu-se astfel condiții mai avantajoase pentru salariați și nicidecum să se cumuleze indemnizațiile de concediere.
Prin urmare, tribunalul ținând seama că reclamanții au primit indemnizațiile de concediere, astfel cum au fost prevăzute in art.50 din CCM și negociată prin Planul social, a respinge acțiunea precizată ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții care nu și-au motivat în fapt și în drept recursul, precizând numai că sentința este netemeinică și nelegală și că vor depune motivele recursului separat, în termen legal, lucru pe care nu l-au făcut decât la data de 3 martie 2009, peste termenul prevăzut de lege.
În ședința publică din 20 mai 2009, avocatul intimatei-pârâte a invocat excepția nulității recursului prevăzută de art. 306 Cod procedură civilă.
Analizând excepția invocată, asupra căreia Curtea trebuie să se pronunțe mai întâi, conform art. 137 Cod procedură civilă, se constată că aceasta este întemeiată.
Astfel, potrivit art. 306 alin.1 Cod procedură civilă, recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, respectiv 10 zile de la comunicarea hotărârii atacate, conform prevederilor art. 303 Cod procedură civilă.
În speță, recurenții-reclamanți nu și-au îndeplinit obligația de a motiva recursul în termen legal, deși au primit comunicarea hotărârii la data de 06.01.2009, motivele recursului fiind depuse la dosar la data de 3 martie 2009, cu mult peste termenul legal prevăzut de lege.
În consecință, constatând că în cauză nu sunt incidente motive de nulitate de ordine publică pe care instanța de control judiciar să le pună din oficiu în dezbaterea părților, urmează ca în baza textelor de lege anterior menționate, Curtea să admită excepția nulității recursului pentru nemotivare în termen invocată de intimata-pâtâtă prin avocat și să constate nul recursul pentru nemotivarea în termen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepția nulității recursului pentru nemotivare în termen invocată de intimata-pârâtă SC SA.
Constată nulitatea recursului pentru nemotivare în termen, declarat de reclamanții, G, G, - și G, prin Cabinet Avocatură, cu sediul în comuna, nr. 772, județul P, împotriva sentinței civile nr. 2836 din 10 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC SA cu sediul în B, sector 1, Calea nr. 239.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 20 mai 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Simona Elena Lazăr
- - - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./19.06.2009
dosar fond- - Tribunalul Prahova
judecători fond- - R;
-
operator de date cu caracter personal
număr notificare 3120/2006
Președinte:Ioana Cristina ȚoluJudecători:Ioana Cristina Țolu, Simona Elena Lazăr
