Solicitare plata drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 1098/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 1098/R-CM
Ședința publică din 09 Iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Jeana Dumitrache judecător
JUDECĂTOR 2: Nicoleta Simona Păștin
JUDECĂTOR 3: Paulina
Grefier
S-au luat în examinare, pentru pronunțare, recursurile declarate de pârâții MINISTERUL SĂNĂTĂȚII și DIRECȚIA DE SĂNĂTATE PUBLICĂ A, împotriva sentinței civile nr.244/CM din 6 februarie 2009, pronunțate de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
Recursurile sunt scutite de plata taxei de timbru.
Dezbaterile asupra recursurilor au avut loc la data de 2 iunie 2009 și au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării de la acea dată care face parte integrantă din prezenta decizie.
Pronunțarea a fost amânată pentru astăzi, când în urma deliberării s-a dat următoarea soluție:
CURTEA
Asupra recursurilor civile de față, constată că prin cererea înregistrată la data de 27.10.2008, pe rolul Tribunalului Argeș, reclamanții, -, Din, Amanda, -, -, reprezentați de Sindicatul Sanitas A, au chemat în judecată pe pârâții Autoritatea de Sănătate Publică A și Ministerul Sănătății Publice pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligați la plata contravalorii tichetelor de masă de care trebuiau să beneficieze pentru perioada 2005-2008, potrivit Legii nr. 142/1998, sume actualizate cu rata inflației, precum și la cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că sunt salariați în cadrul Autorității de Sănătate Publică A, având calitatea de personal contractual, iar în perioada 2005-2008 au desfășurat activitate, fără a beneficia de tichete de masă conform Legii nr. 142/1998.
În conformitate cu dispozițiile art. 1 alin. 1 din Legea nr. 142/1998 cu modificările ulterioare, salariații din cadrul societăților comerciale, regiile autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă, pot primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de angajator.
De asemenea, dreptul la tichete de masă este reglementat prin art. 139 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură sanitară pentru anii 2005-2007, care prevede obligația angajatorului de a acorda acest drept potrivit Legii nr. 142/1998.
S-a invocat de către reclamanți și art. 41 alin. 2 din Constituția României, care prevede dreptul salariaților la protecția socială a muncii, precum și art. 38 din Legea nr. 53/2003 care specifică faptul că drepturile persoanelor încadrate în muncă nu pot face obiectul unei tranzacții, renunțări sau limitări. Potrivit art. 5 alin. (1) și (3) din Codul muncii, în cadrul relațiilor de muncă funcționează principiul egalități de tratament față de toți salariații din alte domenii ale sectoarelor bugetare care beneficiază de tichete de masă.
De asemenea, au fost invocate dispozițiile art. 14 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Prin întâmpinare, pârâta Autoritatea de Sănătate Publică Aas olicitat respingerea acțiunii ca netemeinică și nelegală deoarece salariații din unitățile finanțate din bugetul de stat nu beneficiază de tichete de masă, fiindu-le aplicabile dispozițiile legilor bugetelor de stat pe anii 2005-2008. Conform acestora, în bugetele instituțiilor publice, indiferent de sistemul de finanțare, nu sunt cuprinse sume pentru acordarea tichetelor de masă.
Totodată, se interzice reținerea și utilizarea de către ordonatorii de credite finanțați integral de la bugetul de stat a oricăror venituri proprii care nu sunt prevăzute în anexe la bugetele ordonatorilor principali de credite, iar Legea nr. 142/1998 prevede la art. 1 alin. 2 că tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar.
Ministerul Sănătății Publice, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, invocând și excepția lipsei calității procesuale pasive. A arătat că reclamanții sunt salariații A, astfel că raporturile de muncă sunt stabilite cu această unitate.
Politica managerială în ceea ce privește acordarea drepturilor de natură salarială a personalului direcțiilor de sănătate publică nu reprezintă o atribuție a Ministerului Sănătății, nefiind prevăzută în art. 2, art. 3 și urm. din nr.HG 1718/2008 privind organizarea și funcționarea Ministerului Sănătății, cu modificările ulterioare.
Prin sentința civilă nr.244/CM/06.02.2009, Tribunalul Argeșa admis acțiunea și a obligat pe pârâți la plata drepturilor bănești reprezentând contravaloarea tichetelor de masă neacordate reclamanților pe perioada 27.10.2005 - 2008.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a examinat cu prioritate excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Sănătății Publice, pe care a considerat-o neîntemeiată, având în vedere că ministerul este ordonator de credite și are, potrivit art. 4 pct. 33 din nr.HG 1718/2008, atribuția de aviza bugetele de venituri și cheltuieli ale instituțiilor publice aflate în subordine.
Pe fondul cauzei, s-a reținut că reclamanții sunt angajați ai Autorității de Sănătate Publică A, în calitate de personal contractual, funcționând în cadrul sectorului public.
Potrivit art. 139 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură sanitară pe perioada 2005-2007, angajatorul este obligat să acorde tichetele de masă potrivit Legii nr. 142/1998, în conformitate cu prevederile legale prevăzute pentru unități finanțate de la bugetul de stat și de la bugetul asigurărilor sociale de sănătate.
Potrivit art. 1 din Legea nr. 142/1998, salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și a celorlalte persoane juridice și fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă, pot primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportate integral pe costuri de angajator. Tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori.
În baza art. 41 alin. 2 din Constituția României, salariații au dreptul la protecție socială a muncii, iar măsurile de protecție privesc securitatea și igiena muncii, regimul de lucru al femeilor și tinerilor, instituirea unui salariu minim pe economie, repaosul săptămânal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiții grele, precum și în alte situații specifice.
S-a constatat că reclamanții, în calitate de salariați - personal contractual - funcționând în cadrul Autorității de Sănătate Publică A, instituție bugetară, aveau dreptul să primească o alocație individuală de hrană lunară sub forma unor tichete de masă. Prin încasarea unor asemenea alocații li se asigură salariaților o protecție privind securitatea muncii constând în posibilitatea de a-și asigura zilnic hrana la locul de muncă, în condițiile în care angajatorul se află în imposibilitate de a le oferi condiții în vederea asigurării hranei zilnice la locul de muncă.
Faptul că Legea nr. 142/1998 prevede posibilitatea acordării tichetelor de masă fără să stabilească în sarcina angajatorului obligativitatea acordării acestora, nu înseamnă automat că reclamanții nu aveau dreptul la asemenea tichete. La acordarea acestora trebuie să se țină seama în primul rând de caracterul și natura lor, acestea fiind măsuri de protecție ale salariaților pentru asigurarea securității muncii și a unor condiții optime la locul de muncă.
Indiferent că sunt sau nu prevăzute în bugetul anual sume cu această destinație, s-a arătat în motivarea sentinței, angajatorii au obligația să acorde aceste tichete și să solicite alocarea și virarea fondurilor necesare în acest scop, respectivele tichete reprezentând măsuri de protecție ale salariaților ce-și desfășoară activitatea într-un sector bugetar, cu atât mai mult cu cât aceste drepturi salariale sunt prevăzute în contractul colectiv de muncă la nivel de ramură sanitară pe anii 2005-2007, iar potrivit art. 236 alin. 4 din Codul muncii prevederile art. 139 din contractul colectiv de muncă are putere de lege între părțile semnatare.
Actualizarea cu indicele de inflație la data plății efective a fost dispusă în baza art. 161 alin. 4 din Codul muncii.
Împotriva sentinței au formulat recurs, în termen legal, pârâții Ministerul Sănătății și Direcția de Sănătate Publică
Primul dintre recurenți critică sentința pentru nelegalitate și netemeinicie astfel:
- Hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Se reține în mod eronat că prevederile Legii nr. 142/1998 se referă la salariații din întreg sistemul de stat și că trebuie aplicate în mod egal tuturor. Art. 1 alin. (2) din Legea nr. 142/1998 prevede că tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori.
Legiuitorul a dispus că pot acorda tichete de masă doar angajatorii.
Pentru perioada anterioară anului 2007, ministerul nu era abilitat să acorde tichete de masă nici măcar personalului din aparatul propriu.
Din anul 2007 s-a stabilit această obligație în sarcina ministerului pentru anumite categorii de salariați printre care nu se regăsesc reclamanții.
- Legiuitorul a instituit regula conform căreia tichetele de masă nu sunt supuse impozitării, sens în care a dispus că nu se pot acorda tichete de masă sub formă bănească.
Pe de altă parte, potrivit art. 6 din Legea nr. 142/1998, tichetele de masă pot fi utilizate numai pentru achitarea mesei sau pentru achiziționarea de produse alimentare.
Acordându-se contravaloarea acestor tichete de masă se anulează însăși prevederea legală și scopul emiterii sale.
- Folosind sintagma "pot primi" legiuitorul nu a stabilit în sarcina angajatorului obligația acordării tichetelor, cu atât mai mult cu cât pentru sistemul bugetar nu au fost prevăzute sume cu destinația efectuării acestor cheltuieli.
În drept, recursul este întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 3041Cod procedură civilă.
Primul motiv de recurs invocat de recurenta-pârâtă Direcția de Sănătate Publică a Județului A este acela potrivit căruia instanța de fond a aplicat greșit dispozițiile legale în vigoare în perioada 2005 - 2008, referitoare la acordarea tichetelor de masă personalului contractual din unitățile finanțate de la bugetul de stat.
Au fost ignorate prevederile art. II din nr.OUG 90/2007 privind unele măsuri financiar-fiscale în domeniul asigurărilor sociale de sănătate și reglementări în domeniul cheltuielilor de personal.
Conform acestui text de lege instituțiile publice centrale și locale, așa cum sunt definite de Legea nr. 500/2002, cu modificările ulterioare și de Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale, modificată și completată, indiferent de sistemul de finanțare și subordonare, cu excepția instituțiilor finanțate integral din venituri proprii, nu acordă personalului tichete de masă în anul 2008.
Au mai fost ignorate prevederile art. 411din nr.OG 23/2007 pentru modificarea și completarea nr.OUG 115/2004 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului contractual din unitățile sanitare publice din sectorul sanitar.
Aceste prevederi stabilesc acordarea în continuare a tichetelor de masă, categoriilor de personal contractual din unitățile și subunitățile care începând cu anul 2007 se finanțează de la bugetul de stat, prevăzute expres și limitativ.
Personalul contractual al Autorității de Sănătate Publică A nu se regăsește printre categoriile de personal enumerate în textul de lege menționat.
De asemenea, susține recurenta-pârâtă, salariaților din unitățile finanțate de la bugetul de stat le sunt aplicabile dispozițiile legilor bugetelor de stat pe anii 2005 - 2008, conform cărora în bugetele instituțiilor publice, indiferent de sistemul de finanțare, nu sunt cuprinse sume pentru acordarea tichetelor de masă, fiind interzisă reținerea și utilizarea de către ordonatorii de credite finanțați integral de bugetul de stat a oricăror venituri proprii pentru aceasta.
În drept, recursul este întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Examinând sentința prin prisma criticilor formulate, Curtea reține următoarele:
A rezultat din înscrisurile aflate la dosar și din susținerile părților că reclamanții formează categoria de personal contractual din cadrul Autorității de Sănătate Publică
Direcțiile de sănătate publică județene sunt, potrivit pct. 1. din Anexa la nr.HG 529/2002 privind finanțarea unităților sanitare și a instituțiilor din rețeaua Ministerului Sănătății, unități sanitare finanțate integral de la bugetul de stat.
În cazul acestora, ordonator principal de credite este ministrul sănătății, așa cum prevede art. 2 alin. (1) lit.a) din hotărârea de guvern.
Iar Ministerul Sănătății întocmește darea de seamă contabilă trimestrială și anuală privind execuția veniturilor și cheltuielilor bugetare.
Din această perspectivă prima critică invocată de minister este nefondată, recurentul-pârât având atribuții în alocarea de fonduri de la bugetul de stat pentru plata personalului direcției de sănătate publice județene.
Tichetele de masă solicitate de reclamanți și finanțate, în cazul acestora, de la bugetul de stat, sunt reglementate prin dispozițiile art. 1 din Legea nr. 142/1998 privind acordarea tichetelor de masă modificată, numai ca vocație.
Aceasta deoarece potrivit art. 1 alin. (2) din lege, acordarea lor este condiționată de alocarea fondurilor bugetare, din moment ce se face în limita prevederilor bugetului de stat.
Natura acestui beneficiu - tichetele de masă - a fost examinată și de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii prin Decizia nr. 14/18.02.2008, prin care a statuat că pentru personalul contractual din cadrul instanțelor și parchetelor, instituții finanțate de la bugetul de stat, beneficiul prevăzut de dispozițiile art. 1 alin. 1 și 2 din Legea nr. 142/1998 nu reprezintă un drept, ci o vocație, ce se poate realiza în condițiile în care angajatorul are prevăzute în buget sume cu această destinație și acordarea acestora a fost negociată prin contractele colective de muncă.
Din analiza termenilor utilizați de legiuitor "salariații din sectorul bugetar pot primi o alocație individuală de hrană sub forma tichetelor de masă" și "tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat pentru unitățile din sector bugetar" rezultă că vocația se realizează în momentul în care tichetele sunt prevăzute atât în negocierea colectivă, cât și în fondurile alocate de la bugetul de stat.
Lipsa uneia dintre cele două condiții: negociere și alocare de fonduri împiedică realizarea vocației.
realizată prin prevederile art. 139 din contractul colectiv de muncă nr. 2678/14/12.12.2005 la nivel de ramură sanitară pe perioada 2005 - 2007 este necesară, nu și suficientă pentru realizarea vocației.
Mai mult, s-a stabilit că angajatorul va acorda tichetele de masă în conformitate cu prevederile legale pentru unitățile finanțate de la bugetul de stat.
Or, prin Legile nr. 511/2004, 379/2005, 486/2006 și 338/2007, ale bugetului de stat pe anii 2005 - 2008, la art. 40, art. 24, respectiv anexele acestora este interzisă sau nu este prevăzută alocarea de fonduri de la bugetul de stat pentru acordarea tichetelor de masă acestei categorii de personal.
de fonduri de la bugetul de stat rezultă și din interpretarea per a contrario a prevederilor art. 411din nr.OUG 115/2004 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului contractual din unitățile sanitare publice din sectorul sanitar, modificată prin nr.OG 23/2007, text de lege care nu menționează printre beneficiarii tichetelor de masă pe anii 2007 și 2008 personalul contractual din cadrul direcțiilor de sănătate publică județene.
Altfel spus, fondurile alocate de la bugetul de stat pe anii 2007 și 2008 pentru acordarea tichetelor de masă au vizat numai categoriile de personal sanitar enumerate la art. 411din nr.OUG 115/2004.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 304 pct. 9 coroborat cu art. 312 Cod procedură civilă, recursurile vor fi admise, cu consecința modificării sentinței în sensul respingerii acțiunii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de recurenții-pârâți MINISTERUL SĂNĂTĂȚII și DIRECȚIA DE SĂNĂTATE PUBLICĂ A, împotriva sentinței civile nr.244/CM din 6 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimați fiind reclamanții, DIN, reprezentați de Sindicatul Sanitas
Modifică sentința în sensul că respinge acțiunea.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 9 iunie 2009, la Curtea de Apel Pitești - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored./4 ex./26.06.2009
Jud.fond: /
Președinte:Jeana DumitracheJudecători:Jeana Dumitrache, Nicoleta Simona Păștin, Paulina
