Solicitare plata drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 1155/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCA
DECIZIE Nr. 1155
Ședința publică de la 07 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Doina Vișan
JUDECĂTOR 2: Mihaela Mitrancă
JUDECĂTOR 3: Lucian Bunea
Grefier - -
XXX
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâtul SC ROMÂNIA SRL împotriva sentinței nr. 1458 din 11.09.2007, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul G, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pârâtul SC ROMÂNIA SRL reprezentat de avocat, lipsind intimatul G.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează depunerea unei cereri de îndreptare eroare materiale din partea intimatului.
Avocat reprezentantul recurentului pârât lasă la aprecierea instanței cu privire la cererea de îndreptare eroare materiale.
Curtea apreciind cauza în stare de judecată acordă cuvântul părții prezente pentru a pune concluzii.
Avocat reprezentantul recurentului solicită admiterea recursului, modificarea sentinței pronunțată de Tribunalul Gorj ca netemeinică și nelegală, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față.
Prin sentința nr. 1458 din 11.09.2007, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr- s-a admis acțiunea formulată de petentul G, în contradictoriu cu intimata SC ROMÂNIA SRL.
A fost obligată intimata să plătească petentului suma de 4.045,62 lei, reprezentând sporul de vechime în procent de 25% din salariul de încadrare, aferent perioadei 24.01.2004 -24.01.2007, sumă ce a fost actualizată la data de 31.03.2007, urmând a se reactualiza la data plății efective.
S-a dispus obligarea intimatei la acordarea sporului de vechime în continuare pe durata derulării contractului individual de muncă.
S-a dispus obligarea intimatei la 1.628 lei, cheltuieli de judecată către petent.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut:
Petentul G, este angajatul intimatei SC ROMÂNIA SRL T, în baza contractului individual de muncă nr. -/2002 și conform art. 40 alin.1 din contractele colective de muncă unice la nivel național pentru perioada 2003-2006, părțile contractante au fost de acord să acționeze pentru includerea unor sporuri în salariul de bază, care să reprezinte retribuția pentru munca prestată și condițiile de la locul de muncă, astfel încât salariul de bază să aibă pondere majoritară.
Art. 40 alin.2 din aceleași contracte, prevede că sporurile se acordă numai la locurile de muncă unde acestea nu sunt cuprinse în salariul de bază, iar art. 40 alin.3 lit. d prevede că pentru vechime în muncă se acordă un spor minim de 5%, pentru 3 ani vechime și maxim 25%, pentru o vechime de peste 20 de ani, din salariul de bază.
Aceleași reglementări sunt menționate și în contractul colectiv de muncă la nivel de ramură electrotehnică, electrotehnică, mecanică fină, utilaje și apărare, începând cu anul 2003 și prelungit prin acte adiționale, aplicabil și unității intimate.
La nivelul acesteia nu s-a încheiat contract colectiv de muncă, iar cel din anul 2001, care prevedea că sporul de vechime a fost inclus în salariul de bază, nu poate fi luat în considerare pentru că nu vizează perioada în litigiu, iar pe de altă parte, el nu și-a produs niciodată efecte, nefiind înregistrat la. T, conform dispozițiilor art. 25 din Legea nr. 130/1996.
S-a arătat că sporurile acordate petentului pentru ore suplimentare, pentru munca desfășurată pe timpul nopții și ore prestate pe schimbul 2, sunt evidențiate separat de salariul de încadrare, iar în carnetul de muncă este menționat salariul de încadrare, care nu include sporurile evidențiate în ștatele de plată.
În acest contest este evident că petentul nu a beneficiat de sporul de vechime, cât timp în contractul individual de muncă nu există o mențiune expresă cu privire la includerea sporului de vechime în muncă, în salariul de bază și nici nu există încheiat un contract colectiv de muncă la nivel de unitate sau de ramură, care să cuprindă o astfel de prevedere expresă, iar contractele colective de muncă unice la nivel național și cele încheiate la nivel de ramură, prevăd acordarea sporului de vechime în muncă.
Întrucât intimata nu a făcut dovada conform art. 287 Codul Muncii că sporul de vechime în muncă a fost inclus în salariul de bază al petentului, instanța a considerat că petentul este îndreptățit să beneficieze de acest spor prevăzut de art. 40 alin.3 lit. d din unic la nivel național și art. 51 alin.1 lit. d din la nivel de ramură.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta SC ROMÂNIA SRL T, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
1. Motive de recurs conform art. 304 pct. 9 Codul d e procedură civilă:,Când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost data cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii."
Hotărârea instanței de fond este neîntemeiată fata de împrejurarea ca, la momentul negocierii și încheierii contractului individual de muncă voința părților a fost clar exprimată in sensul absorbției sporului de vechime in salariu, cordării acestuia in mod aparte.
Această soluție rezultă clar din textul expres al contract individual de muncă, text care face referire la SALARIUL Și NU la SALARIUL DE, or, potrivit art. 155 din Codul muncii, salariul lunar cuprinde salariul de bază, porurile,indemnizațiile, precum și alte adaosuri.
Rezultă ca ceea ce părțile au negociat in cuprinsul contractului individual de munca cuprinde tot pachetul salarial, adică și indemnizațiile, sporurile si alte adaosuri, evident in măsura in care acesta au caracter permanent.
Față de modul de redactare al contractului individual de muncă, rezulta fără dubiu că la momentul încheierii acestuia părțile au convenit in sensul stabilirii valorii salariului brut, adică a valorii salariului care cuprinde salariul de bază si sporurile permanente, urmând ca in mod aparte să se plătească numai sporul pentru orele suplimentare, spor pentru munca de noapte, etc.
Aceasta înseamnă ca la momentul încheierii contractului individual de munca intre recurentul ROMANIA SRL si contestatorul intimat, acesta din urmă si-a manifestat expres voința prin semnătură in sensul de a beneficia de salariu in sumă negociată și nu in mod aparte de salariul de bază și spor de vechime.
In consecință, in cazul salariatului G, ca de altfel in cazul tuturor salariaților din unitate, nu se mai poate pune problema obligării angajatorului la acordarea sporului de vechime conform contractului colectiv de munca aplicabil, atâta vreme cat sporul de vechime a fost deja acordat.
2. Ipoteza a doua a motivului de recurs prevăzut la art. 304 pct. 9 Codul d e procedură civilă încălcarea sau aplicarea greșită a legii
Instanța de fond a interpretat in mod restrâns dispozițiile art. 40 din Contractul colectiv de munca unic la nivel național, hotărârea fiind fundamentată exclusiv pe dispozițiile alin. (3) al art. 40.
Astfel, instanța de fond nu a ținut cont de dispozițiile art. 40 alin. (2) din Contractul colectiv de muncă la nivel național care prevăd că,Sporurile se acorda numai la locurile de muncă unde acestea nu sunt cuprinse în salariul de bază".Din chiar cuprinsul contractului individual de muncă al contestatorului intimat rezultă că părțile au negociat și au inclus in prevederile acestuia, doar următoarele sporuri: spor pentru ore suplimentare, spor de lucru pentru munca in zilele de sărbători legale, spor pentru munca de noapte. Rezultă că toate celelalte eventuale sporuri sunt incluse in salariul negociat. Rezultă că voința expresă a părților a fost îndreptată înspre absorbția sporului de vechime in salariu. Altfel spus, rezultă din cele două contractele colective de muncă, că regula in domeniu este reprezentată de absorbția sporului de vechime in salariu, excepția fiind reprezentată de situația in care sporul de vechime se acorda separat.
Or, atâta vreme cât in cuprinsul contractului individual nu este precizat nici un spor de vechime, rezultă ca se impune aplicarea regulii conform căreia sporul este absorbit in salariu. 3. In ce privește cuantumul sporului de vechime pretins de salariat subliniem faptul ca pretențiile contestatorului sunt neîntemeiate. Astfel, dispozițiile art. 40 alin. (3) lit. d) din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național prevad că sporul de vechime ce poate fi acordat unui salariat este de minim 5% pentru 3 ani vechime in munca și maximum 25% pentru o vechime de peste 20 de ani. Insa, nicăieri in cuprinsul art. 40 alin. (3) lit. d) nu se precizează expres ca pentru o vechime de 16 ani, spre exemplu, trebuie să se acorde un procent fix de 20%. Rezultă deci că determinarea sporului de vechime urmează a fi făcută efectiv prin negociere intre angajat si angajator.
In concluzie, atâta vreme cât hotărârea instanței de fond prin care aceasta acordă spor de vechime reclamantului de 20% pentru perioada solicitată, este fundamentată pe dispozițiile art. 40 alin. (3) lit. d) din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național, înseamnă ca hotărârea instanței nu numai că este neîntemeiată, dar, prin intermediul acesteia, instanța si-a depășit propriile prerogative intrând intr-un domeniu rezervat exclusiv negocierii.
În aceste condiții, hotărârea instanței de fond este casabilă și in temeiul art. 304 pct. 4. proc. civ. 4. In mod greșit, instanța de fond a dispus acordarea sporului de vechime si pentru viitor, in continuare, lunar, pe toată durata derulării contractului individual de muncă, fată de împrejurarea că, pe de-o parte, obligația de plată a sporului de vechime își are izvorul in niște dispoziții convenționale cu aplicabilitate limitată în timp (in speță, Contractul colectiv de muncă la nivel,de ramură și cel național), iar pe de altă parte, nu se poate reține o eventuală culpă iitoare a angajatorului legată de plata acestui spor.
Societatea nu poate fi obligata la acordarea sporului de vechime pe toată durata derulării contractului individual de muncă, in condițiile in care există o incertitudine in ceea ce privește existența și conținutul contractului colectiv de muncă la nivel de ramură pe care se întemeiază pretențiile reclamantei. Instanța de fond nu s-a pronunțat asupra unor mijloace de proba si nici asupra unor dovezi administrate care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii, sentința recurată fiind susceptibilă a fi modificată in temeiul art. 3041. pr. civ. Instanța de fond nu a avut in vedere: Procesul verbal de control al ITM T nr. 15359/12.12.2005 care, in cuprinsul Anexei 1, pag. 7, menționează că in cadrul societății "Sporul de vechime este inclus in salariul negociat"; Contractul colectiv de muncă aplicabil la nivelul unității pe anii 2001 - 2003 care, in cuprinsul art. 27.2, prevede in mod expres că sporul de vechime este inclus in salariul de bază negociat.
Simplul fapt ca un contract nu se aplică nu conduce insa la distrugerea existentei acestuia și a voinței partilor acolo exprimată.
Or, in conținutul contractului se precizează expres faptul ca sporul de vechime la nivelul unității este absorbit pentru toți salariații din unitate in salariul (pachetul salarial) negociat la momentul încheierii contractului individual.
Voința exprimată de către partenerii sociali in cuprinsul contractului colectiv de muncă încheiat la nivelul unității, a existat așa cum, de altfel, a existat însuși contractul.
Recurenta a invocat dispoz. art. 304 pct.9, art.3041și art. 306 alin.3 Cod pr.civilă solicitând să se admită recursul, să se modifice sentința în sensul respingerii cererii de chemare în judecată.
Recursul formulat de pârâtă este fondat dar numai în parte, pentru următoarele considerente:
Atât contractul colectiv de muncă unic la nivel național, cât și contractul colectiv de muncă la nivel de ramură prevede că sporul pentru vechime în muncă este de minim 5 % pentru 3 ani vechime și maxim 25 % la o vechime de peste 20 de ani vechime, in teza următoare precizându-se tranșele de vechime în sensul că pentru o vechime în muncă cuprinsă între 3 și 5 ani se cuvin un spor de vechime în cuantum fix de 5 %, pentru o vechime în muncă între 5 și 10 ani 10 % în cuantum fix iar reclamantului, la o vechime de peste 15 ani i se cuvine un spor de vechime în cuantum fix de 20% care va fi acordat până când va trece la tranșa următoare.
Din actele existente la dosarul cauzei nu rezultă că sporul de vechime în cazul intimatului a fost inclus în salariul de bază. Mai mult din expertiza efectuată în cauză rezultă că reclamantului nu i s-a acordat sporul de vechime, spor care era în cuantum de 15 % raportat la vechimea sa în muncă de peste 10 de ani fiind astfel prejudiciat cu suma de 4045 lei în perioada 24.01.2004 - 31.01.2007.
În acest caz sarcina de a dovedi contrariu aparține angajatorului acesta trebuind, potrivit art. 287. Mun. să facă dovada că i l-a acordat efectiv.
Chiar dacă în contractul colectiv de muncă la nivelul unității pentru anii 2001-2003 se prevede că sporul de vechime este inclus în salariul de bază negociat, acesta nu-și produce efectele deoarece în conformitate cu dispoz. art. 25alin.3 din Legea 130/1996 trebuia să fie înregistrat la
Nici susținerea recurentei că sporul de vechime a fost inclus în salariul de bază pentru motivul că la nivelul unității salariile sunt mai mari cu 20 % decât salariul mediu pe economie nu este fondată, deoarece această majorare s-a acordat tuturor salariaților din unitatea recurentă independent de vechimea acestora în muncă.
Această susținere apare ca nefondată cu atât mai mult cu cât în contractul individual de muncă al intimatului trebuia să fie menționat sporul de vechime si salariu de bază pentru a se putea verifica dacă au fost respectate dispozițiile contractelor colective de muncă cu privire la cuantumul acestui spor și mai ales pentru a face dovada indubitabil că a fost acordat.
In conformitate cu dispozițiile art.241 alin.1 Codul muncii și ale art. 11 alin.1 din Legea 130/1996,clauzele contractului colectiv de muncă la nivel de ramură își produc efectele pentru toți salariații încadrați la toți angajatorii din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă.
Motivul 4 de recurs invocat de unitatea-recurentă este fondat deoarece art. 269 alin 1 Codul muncii instituie în sarcina angajatorului obligația de a repara prejudiciul produs salariatului din culpa sa.
Pentru a interveni răspunderea angajatorului trebuie să fie îndeplinite anumite condiții printre care și aceea ca prejudiciul să fie real și cert.
În cazul de fată, această condiție nu este îndeplinită deoarece in viitor conduita angajatorului se poate schimba și poate acorda sporul de vechime din proprie inițiativă și astfel angajatul nu va suferi nici un prejudiciu.
Față de aceste aspecte,Curtea urmează ca în baza art.312 alin.3 Cod procedură civilă raportat la art.304 pct.9 Cod procedură civilă să admită recursul, să modifice sentința în parte și să respingă cererea privind acordarea sporului de vechime pe viitor, pe parcursul derulării contractului individual de muncă.
Va menține restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul SC ROMÂNIA SRL împotriva sentinței nr. 1458 din 11.09.2007, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul G, având ca obiect drepturi bănești.
Modifică sentința în parte în sensul că respinge capătul de cerere cu privire la obligarea intimatei la acordarea sporului de vechime în continuare pe durata derulării contractului individual de muncă.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 07 Martie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. Jud. 25.03.2008
Tehn./Ex.4
/ și
Președinte:Doina VișanJudecători:Doina Vișan, Mihaela Mitrancă, Lucian Bunea
