Solicitare plata drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 1166/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ
DOSAR NR-
COMPLETUL - I/
DECIZIA CIVILĂ NR. 1166/2008 -
Ședința publică din 2 septembrie 2008
PREȘEDINTE: Pantea Viorel judecător
- R - - JUDECĂTOR 2: Roman Florica
- - - - JUDECĂTOR 3: Bocșe Elena
- - - - grefier
Pe rol fiind soluționarea recursurilor civile declarate de chematul în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR B cu sediul în B,-, sector 5, prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B cu sediul în O,-/B, jud. B și de pârâtul MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR - DIRECȚIA GENERALĂ REGLEMENTĂRI JURIDICE ȘI contencios cu sediul în B, nr. 2. sector 1, în contradictoriu cu intimații reclamanți SINDICATUL NAȚIONAL AL POLIȚIEI ȘI PERSONALULUI CONTRACTUAL O, cu sediul în O, Calea, nr. 6, jud. B, SINDICATUL NAȚIONAL AL POLIȚIȘTILOR ȘI VAMEȘILOR "PRO " B, cu sediul în B,-,. 23, sector 2, intimatul pârât INSPECTORATUL JUDEȚEAN DE POLIȚIE B cu sediul în O, Parcul, nr. 18, județul B, intimații intervenienți în nume propriu domiciliat în O,-/A, județul B, domiciliată în O,-, județul B, domiciliat în, nr. 263, județul B, - domiciliat în, nr. 4, județul B, G, G, G, AȘ, G, G, C, A, G, toți cu domiciliul ales în O, Parcul, nr. 18, județul B, domiciliat în -, nr. 9. județul B, A domiciliat în, nr. 119, județul B, domiciliat în, nr. 117, județul B, domiciliat în O,-,. 1, județul B, domiciliat în O,-, - 78,. 2, județul B, domiciliat în O,-, - 52,. 3, județul B, domiciliat în, nr. 61, județul B, G domiciliat în O,-, - 6,. 6, județul B, domiciliat în O,-, - 1,. B,. 38, județul B, domiciliat în O, B- - cel M, nr. 124,. 13, județul B, domiciliat în O, str. -, nr. 20, - 30,. 12, județul B, domiciliat în O,-, - 87,. 6, județul B, A domiciliat în O, Parcul, nr. 18, județul B, domiciliat în O,-, județul B, domiciliat în O,-, - 9,. 5, județul B, domiciliat în O,-/B, - 5/A,. 5, județul B, domiciliat în O,-, - 50,. B,. 7, județul B, domiciliat în O,-, - 35,. 6, județul B, domiciliat în O,-/A, - 21,. 7, județul B, domiciliat în O,-, județul B, domiciliat în O,-, - 5,. 10, județul B, domiciliat în O,-, - 5,. 13, județul B, domiciliat în O,-, - 6,. 17, județul B, domiciliat în O,-,. 59, județul B, domiciliat în O,-, - 9,. 22, județul B, G domiciliat în O, str. C-tin, nr. 9, - 15,. 14, județul B, domiciliată în O,-/A,. 2, județul B, - domiciliat în, nr. 23, județul B, -, -, AS, G, -, -, G, -, G, G, R, toți cu domiciliul ales în O, Parcul, nr. 18, județul, împotriva sentinței civile nr. 610 din 11 iulie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, având ca obiect: litigiu de muncă - drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, se prezintă reprezentantul recurentului pârât MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR - DIRECȚIA GENERALĂ REGLEMENTĂRI JURIDICE ȘI CONTENCIOS și respectiv a intimatului pârât INSPECTORATUL JUDEȚEAN DE POLIȚIE B, consilier juridic, în baza delegațiilor nr. -/3 din 25.03.2008 și nr. -/3.07.2007, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursurile sunt scutite de plata taxei de timbru și timbru judiciar, intimatul pârât a depus la dosar întâmpinare, după care:
Nefiind probe ori cereri de formulat, instanța acordă cuvântul asupra recursurilor.
Reprezentantul recurentului pârât MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR - DIRECȚIA GENERALĂ REGLEMENTĂRI JURIDICE ȘI CONTENCIOS susține recursul astfel cum a fost formulat și motivat în scris, solicită admiterea acestuia arătând că hotărârea atacată a fost pusă în executare, fiind achitate primele de concediu către salariații reclamanți, iar în ce privește cheltuielile de judecată pretinse, arată că acestea nu au fost dovedite, iar pe de altă parte, cuantumul lor este prea
CURTEA DE APEL
deliberând,
Constată că, prin sentința civilă nr. 610 din 11 iulie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, și încheierea din 24 octombrie 2007 dată în același dosar și de aceiași instanță, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâtul din dosarul conex nr-, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, și pe cale de consecință a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanți în contradictoriu cu acesta; s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâtul INSPECTORATUL JUDEȚEAN DE POLIȚIE B; s-a respins excepția de inadmisibilitate a cererii de chemare în garanție invocate de pârâtul și chematul în garanție din dosar conex nr-, și de chematul în garanție din dosar nr- MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE; s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâtul MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI SI INTERNELOR; s-a admis acțiunea precizată, formulată de reclamantul din dosar nr- SINDICATUL NAȚIONAL AL POLIȚIȘTILOR SI PERSONALULUI CONTRACTUAL BIROUL TERITORIAL AL B, în numele și pentru membrii de sindicat, G, EL, BAROU A, -, A, - -, A, G, HG, G, G, -, G, A, G, G, G, ROMI, G,., G, G, A, CASA, G, G, G, G, -, C, G, G, A A, G, AȘ, AȘ A, AȘ, A, EL HG, G, G, G, -, A, HO- G, -, -, -, C, G, G, -, -, -, -, G, GH., G, -, G, PUPEA G, PUȘTEA, R, -, A, TEAHA, TEREC, G, G, A, G, A, A, și de reclamantul din dosar conexat nr. 17/111/03.01.2007, Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor "Pro ", în numele și pentru membrii de sindicat, HOJDA, A, G, G, PASCUT, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI SI INTERNELOR și INSPECTORATUL JUDEȚEAN DE POLIȚIE B și în consecință au fost obligați pârâții să plătească reclamanților primele de concediu cuvenite, aferente perioadei anilor 2004-2006, corespunzător perioadei lucrate de fiecare reclamant în parte, actualizate cu rata inflației, lunar de la data scadenței fiecăreia și până la data efectuării plății.
S-au admis cererile de intervenție formulate de intervenienții, G, G, G, -, A, A, A, A, A, G, G, -, IA -, A, C, G, -, A, G, G, G, AȘ, G, Ș G, C, A, G, A, G, -, RUSZA, G, -, -, -, G, -, -, -, G, G, R, G, G, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI SI INTERNELOR și INSPECTORATUL JUDEȚEAN DE POLIȚIE B și în consecință au fost obligați pârâții să plătească intervenienților primele de concediu cuvenite aferente perioadei anilor 2004-2006, corespunzător perioadei lucrate de fiecare intervenient în parte, actualizate cu rata inflației, lunar de la data scadenței fiecăreia și până la data efectuării plății.
S-a admis cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI SI INTERNELOR în contradictoriu cu chematul în garanție MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și în consecință a fost obligat chematul în garanție să vireze fondurile necesare achitării sumelor solicitate de reclamanți și intervenienți; pârâții au fost obligați să plătească în favoarea reclamanților suma de 25.650 lei cu titlu de cheltuieli de judecată; s-a dispus disjungerea cererilor de intervenție formulate de intervenienții, A, R, G, -, A, -, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI SI INTERNELOR și INSPECTORATUL JUDEȚEAN DE POLIȚIE B și formarea unui nou dosar, care urmează a primi termen de judecată ca urmare a repartizării aleatorii.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanții din dosarele nr- și nr-, precum și intervenienții, sunt angajați ai Inspectoratului Județean de Poliție B, motiv pentru care în temeiul art. 282 din Codul muncii instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a acestuia.
Excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Administrației si Internelor a fost respinsă, întrucât aceasta instituție are calitate de ordonator principal de credite, iar potrivit dispozițiilor art. 3 alin. 1, li. c, pct. 11 din nr.OUG 30/2007, actualmente Ministerul Internelor și Reformei Administrative, are atribuția de a elabora proiectul de buget al ministerului, în virtutea căruia are obligația de a cuprinde sumele necesare plății personalului din structura ministerului.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâtul din dosarul conexat nr-, Ministerul Finanțelor Publice actual Ministerul Economiei și Finanțelor, aceasta a fost admisă și pe cale de consecință a fost respinsă acțiunea reclamanților din dosar conexat nr-, în contradictoriu cu acest pârât, întrucât în speță raporturi juridice de muncă s-au stabilit între reclamanți din dosarul conexat nr- și Ministerul Administrației si Internelor, care are atribuții în ce privește angajarea și salarizarea propriilor angajați, fără participarea Ministerului Finanțelor Publice.
Cu privire la excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție invocată de Ministerului Finanțelor Publice în dosarul nr-, instanța în temeiul art. 19 din Legea nr. 500/2002 a respins-o, întrucât rolul Ministerului Finanțelor Publice este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și de elaborarea proiectelor de rectificare a acestor bugete, și că în lipsa aprobării rectificării bugetului cu sumele necesare pârâtul angajator se află în imposibilitate de a dispune de fonduri pentru plata diferențelor bănești solicitate.
În ce privește fondul cauzei, instanța reține că potrivit dispozițiilor art. 28 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul Polițistului, cadrele polițienești au dreptul la concedii de odihnă, concedii de studii și învoiri plătite, concedii fără plată, în condițiile stabilite prin Hotărâre de Guvern.
Pentru punerea în aplicare a acestor dispoziții s-a emis G nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, prin care s-a stabilit că la plecarea în concediul de odihnă, polițistul primește o primă egală cu salariul de bază cuvenit pentru perioada de concediu.
Aceste drepturi nu le-au fost acordate niciodată reclamanților și intervenienților, întrucât prin art. 7 alin. 4 din Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2004, nr. 519/2003, și art. 9 alin. 7 din Legea bugetului de stat pe anul 2004, nr. 507/2003, a fost suspendată aplicarea art. 37 pct. 2 din nr.OG 38/2003 până la 31.12.2004, iar apoi acest termen de suspendare a fost prelungit până la 31.12.2005, prin art. 8 alin. 7 din Legea bugetului de stat pe anul 2005, nr. 511/2004, și art. 77 alin. 3 din Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2005, nr. 512/2004.
Potrivit art. 38 din Codul muncii "orice tranzacție prin care se urmărește renunțarea la drepturile recunoscute de lege salariaților sau limitarea acestor drepturi este lovita de nulitate", drepturile fiind astfel apărate împotriva oricăror încălcări, a manifestărilor de subiectivism, abuz sau arbitrariu.
Drepturile conferite de dispozițiile art. 37 alin. 2 teza I din nr.OG 38/2003 nu au fost acordate în concluzie niciodată, reclamanților și intervenienților, însă suspendarea exercițiului dreptului nu echivalează cu însăși înlăturarea lui, cât timp prin nici o dispoziție legală nu i-a fost înlăturată existența.
Ca urmare, așa cum a statuat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. XXIII/2005, pentru ca un drept prevăzut să nu devină doar o obligație lipsită de conținut, redusă la nudum jus, ceea ce ar constitui o îngrădire nelegitimă a exercitării lui, un atare drept nu poate fi considerat că nu a existat în perioada pentru care exercițiul lui a fost suspendat, iar nu înlăturat. Altfel, s-ar ajunge la situația ca un drept patrimonial, a cărui existență este recunoscută, să fie vidat de substanța sa și, practic, să devină lipsit de orice valoare.
De aceea, respectarea principiului încrederii în statul de drept, care implică asigurarea aplicării legilor adoptate în spiritul și litera lor, concomitent cu eliminarea oricărei tendințe de reglementare a unor situații juridice fictive, face necesar ca titularii drepturilor recunoscute să nu poată fi obstaculați de a se bucura efectiv de acestea pentru perioada în care au fost prevăzute de lege.
De altfel, prin decizia Secțiilor Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. XII /2007, admițându-se recursul în interesul legii, s-a stabilit că: "în aplicarea dispozițiilor art. 37 alin. 2 teza I din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003 aprobată prin Legea nr. 353/2003 privind salarizarea si alte drepturi ale polițiștilor, cu modificările și completările ulterioare, prima de concediu, respectiv o sumă egală cu salariul de baza din luna anterioară plecării în concediu, pe lângă indemnizația de concediu, se cuvine pentru perioada anilor 2004-2006 astfel cum a fost reglementată prin dispoziția legală menționată".
Potrivit art. 329 alin. 3 din Codul d e procedură civilă "dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe", motiv pentru care, în temeiul acestor dispoziții, instanța a apreciat acțiunea precizată a reclamanților și cererile de intervenție în interes propriu ale intervenienților ca întemeiate și le-a admis conform dispozitivului hotărârii.
Reclamanții si intervenienții au solicitat a se dispune actualizarea sumelor solicitate conform indicelui de inflație, nesolicitând aplicarea dobânzii legale asupra acestora. Conform art. 1082 Cod civil, debitorul este osândit, de se cuvine, la plata de daune interese, pentru neexecutarea obligației sau întârzierea executării, cu toate că nu este rea credință din partea sa, afară numai dacă nu va justifica că neexecutarea provine dintr-o cauză străină, ce nu-i poate fi imputabilă, ori în speță aceste prevederi legale sunt incidente încă de la data la care a intrat în vigoare actul normativ, pârâții sunt în culpă pentru neacordarea, neinițierea unor măsuri în vederea eliminării acestor deficiențe. Nu există în speță o cauză străină ce să justifice că neacordarea acestor drepturi bănești nu se datorează pârâților, iar faptul că până în prezent petenții nu au solicitat plata sumelor de bani, nu este un motiv ce să atragă neincidența dispozițiilor legale în materie.
Potrivit art. 1084 Cod civil, daunele interese ce sunt debite creditorului cuprind în genere pierderea ce a suferit și beneficiul de care a fost lipsit, ori în speță este notoriu faptul că moneda națională s-a devalorizat și din păcate se devalorizează continuu, astfel că potrivit practicii judiciare constante în materie, în mod justificat s-a solicitat actualizarea creanței conform aplicării indicelui de inflație potrivit datelor comunicate de - Direcția Județeană de Statistică B, până la data plății efective.
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție formulata de, aceasta a fost admisă cu motivarea că, întrucât Ministerul Finanțelor Publice are printre sarcinile ce rezultă din legea acestuia de organizare și funcționare, și pe aceea de a asigura instituțiilor bugetare care nu au venituri proprii, cum sunt și pârâții în speță, sumele necesare pentru desfășurarea corespunzătoare a activității, fie prevăzute prin bugetele anuale, fie prin rectificările de buget, și pe cale de consecință a fost obligat să vireze acestuia fondurile necesare achitării sumelor solicitate de reclamanți și intervenienți.
Întrucât s-au depus la fiecare termen de judecată un număr foarte M de cereri de intervenție în interes propriu, care erau de natură a întârzia soluționarea cauzei, raportat la dispozițiile art. 286 din Codul muncii, instanța a dispus disjungerea cererilor de intervenție formulate de intervenienții, A, R, G, -, A, -, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI SI INTERNELOR și INSPECTORATUL JUDEȚEAN DE POLIȚIE
Pârâții MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI SI INTERNELOR și INSPECTORATUL JUDEȚEAN DE POLIȚIE B, aflându-se în culpă procesuală, în temeiul art. 274 Cod procedură civilă, au fost obligați la plata sumei de 25.650 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea reclamanților, reprezentând onorariu avocațial justificat cu chitanțele nr. -/10.03.2006, nr. 46/23.03.2006 și nr. 6/23.06.2006.
Împotriva acestei sentințe, în termen și scutit de plata taxei judiciare de timbru, a declarat recurs chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B, solicitând modificarea acesteia în sensul respingerii cererii de chemare în garanție, reținând excepția lipsei calității procesuale pasive a acestuia, în prezenta cauză.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a învederat că, cererea de chemare în garanție este inadmisibilă, întrucât între Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Ministerul Economiei și Finanțelor, nu există vreo obligație de garanție întemeiată pe dispozițiile legii, a vreunui contract ori a vreunei obligații de restituire, iar faptul că Ministerul Internelor și Reformei Administrative în mod pretins nejustificat nu a acordat drepturile bănești cuvenite reclamanților, nu îi conferă acestuia nici o garanție legală din partea recurentului.
De asemenea, s-a mai arătat că pretențiile reclamanților și intervenienților se bazează pe raporturile de muncă pe care le au exclusiv cu Ministerul Internelor și Reformei Administrative, astfel că, recurentul chemat în garanție, nu are nici o obligație în acest raport. În plus, ambele ministere sunt ordonatori principali de credite, iar potrivit dispozițiilor legale, "creditele bugetare aprobate unui ordonator principal de credite, nu pot fi utilizate pentru finanțarea altui ordonator principal", deci, Ministerul Economiei și Finanțelor nu poate fi obligat să includă în bugetul pe anul viitor sumele necesare efectuării acestor plăți.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 indice 1 Cod procedură civilă.
Împotriva aceleiași sentințe, în termen și scutit de plata taxei judiciare de timbru, a declarat recurs și pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative, solicitând modificarea în parte a acesteia în sensul reducerii cuantumului cheltuielilor de judecată la care a fost obligat de către instanța de fond.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a învederat că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică sub aspectul obligării recurentului pârât la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 25.650 lei în favoarea reclamanților.
Suma pe care recurentul a fost obligat să o achite cu titlu de cheltuieli de judecată este nepotrivit de M față de munca îndeplinită de avocat în acest dosar.
În susținerea acestor argumente, recurentul a invocat și practica Curții Europene a Drepturilor Omului, care a reținut că "plata cheltuielilor de judecată în temeiul art. 41 din Convenția Europeană, presupune că aceste cheltuieli să fie dovedite ca reale și necesare și, în plus, să aibă un nivel rezonabil" (hotărârea din 27 mai 2003 în cauza Crișan împotriva României).
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 indice 1 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Bas olicitat respingerea recursului declarat de Ministerul Economiei și Finanțelor.
Ceilalți intimați nu au depus întâmpinare și nici nu și-au exprimat poziția față de recursurile declarate.
Verificând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, conform art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, Curtea de APEL ORADEAa reținut următoarele:
Referitor la excepția de inadmisibilitate a cererii de chemare în garanție, invocată de recurentul Ministerul Economiei și Finanțelor B, aceasta este nefondată, fiind în mod corect respinsă de către instanța de fond.
Este adevărat că nu se pot folosi sumele repartizate unui ordonator principal de credite pentru finanțarea altui ordonator principal și nici nu s-a dispus așa ceva, pentru că Ministerul Economiei și Finanțelor nu a fost obligat ca din sumele repartizate lui să efectueze plăți ori să pună la dispoziția Ministerului Internelor și Reformei Administrative sumele necesare efectuării plății drepturilor bănești recunoscute reclamanților, ci în virtutea faptului că proiectele de buget întocmite de către acest pârât, sunt cenzurate de către chematul în garanție, iar repartizarea de către Guvern a sumelor de la bugetul de stat, către toate ministerele, se face în baza proiectului întocmit de Ministerul Economiei și Finanțelor.
Ca atare, în baza acestor raporturi stabilite de lege, a fost admisă cererea de chemare în garanție și a fost obligat Ministerul Economiei și Finanțelor să asigure cuprinderea în proiectul de buget pe care îl înaintează Guvernului, a sumelor necesare efectuării plăților stabilite printr-o hotărâre judecătorească definitivă și executorie.
De altfel, în cazul efectuării de plăți stabilite prin titluri executorii în sarcina instituțiilor publice, Ministerului Economiei și Finanțelor îi revine răspunderea pentru executarea acestor plăți conform art. 1 din nr.OUG 22/2002, aprobată prin Legea nr. 288/2002, astfel că nu este fondată nici excepția lipsei calității procesuale pasive a acestui recurent.
Cât privește recursul declarat de pârâtul Ministerul Administrației și Internelor, se apreciază ca nefondate și criticile invocate de către acesta.
Astfel, potrivit art. 274 alin. (1) Cod procedură civilă, "Partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată".
Or, în fața instanței de fond, poziția pârâtului față de cererea formulată de către reclamanți a fost aceea de respingere a acesteia ca vădit netemeinică și nelegală, iar prin sentința recurată, instanța a admis acțiunea precizată, precum și cererile de intervenție în interes propriu, cu consecința obligării pârâtului la plata drepturilor salariale solicitate de către petenți.
Este adevărat că, potrivit aliniatului (3) al art. 274 Cod procedură civilă, "Judecătorii au însă dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, potrivit cu cele prevăzute în onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivit de mici sau de mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat", condiții care însă în speță nu sunt îndeplinite.
Astfel, potrivit chitanțelor depuse în dosar nr. 1875/2006 al Tribunalului Bihor, nr. -/10.03.2006, nr. 46/23.03.2006 și nr. 6/23.06.2006, reclamanții și intervenienții, reprezentați de Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor, au plătit cu titlu de onorarii avocațiale următoarele sume: 3.000 lei, 19.500 lei și 3.150 lei, în total 25.650 lei, sumă la care a fost obligat pârâtul recurent să o achite petenților, cu titlu de cheltuieli de judecată ocazionate la fond, ca urmare a admiterii acțiunii.
Față de aceste împrejurări, Curtea apreciază că suma totală solicitată de reclamanți cu titlu de cheltuieli de judecată pentru onorariile avocaților este reală și are o valoare rezonabilă, considerente față de care, criticile invocate de către pârâtul recurent sunt neîntemeiate.
Pentru toate aceste considerente, apreciind că nu subzistă nici una din criticile formulate, Curtea de APEL ORADEA urmează să respingă ca nefondate ambele recursuri, constatând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondate recursurile civile declarate de chematul în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR B, prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B, și de pârâtul MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR - DIRECȚIA GENERALĂ REGLEMENTĂRI JURIDICE ȘI CONTENCIOS, împotriva sentinței civile nr. 610 din 11 iulie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 2 septembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - R - - - - -
red.
în concept la 25.09.2008
jud.fond. -
dact.
2 ex./29.09.2008.
Președinte:Pantea ViorelJudecători:Pantea Viorel, Roman Florica, Bocșe Elena
