Solicitare plata drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 1212/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA nr.1212
Ședința publică din data de 20 iunie 2008
PREȘEDINTE: Vera Andrea Popescu
JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Marilena Panait Simona
- -- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta SC SA - GRUP B, Calea, nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.313 din 2.04.2008 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, l, G, G, -, -, -, -, G, -, a, -, -, G, G, G, G, G, -, -, C -, - și toți prin reprezentat legal cabinetul de avocatură și, cu domiciliul ales în P,-, -.3, județ
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta-pârâtă reprezentantă de avocat din Baroul Galați, lipsind intimații-reclamanți.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că intimații-reclamanți au depus la dosar întâmpinare, filele 19-23.
Curtea înmânează apărătorului recurentei o copie de pe întâmpinare.
Avocat arată că nu mai are cereri noi de formulat și solicită cuvântul pe fond.
Curtea ia act de declarația acestuia și, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat având cuvântul pentru recurenta-pârât susține motivele de recurs depuse în scris la doar, arătând în esență că în mod greșit instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune în cauză fiind aplicabile disp.art.283 (1) lit.e Codul muncii și anume că dreptul la acțiune pentru neexecutarea obligației de plată de către angajator a primelor solicitate de către salariați se prescrie în termen de 6 luni de la data nașterii acestui drept.
În ceea ce privește excepția prematurității introducerii acțiunii arată că potrivit art.168 alin.1 teza finală din CCM drepturile salariale solicitate se acordă numai urmare unor negocieri anuale purtate între cei doi parteneri sociali, ori cum astfel de negocieri nu au avut loc, iar sindicat nu a solicitat patronatului demararea negocierilor pentru acordarea primelor de Paște și C, în mod greșit instanța de fond a concluzionat că aceste suplimentări salariale nu au fost incluse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Pe fond, susține că prin decizia comisiei paritare s-a stabilit că începând cu anul 2003, până la data la care părțile convin în mod expres altfel, suplimentările salariale menționate în art.168 alin.1 și anume primele de Paște și de C, vor fi incluse în salariul lunar de bază al fiecărui angajat, instanța de fond în mod eronat apreciind că aceste sporuri salariale nu au fost incluse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Solicită admiterea recursului, modificarea sentinței instanței primei instanțe și pe fond respingerea acțiunii. Cheltuielile de judecată urmează a le solicita pe cale separată.
Curtea
Deliberând asupra recursului civil declarat de față
în baza lucrărilor dosarului reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Buzău sub nr-, reclamanții, l, G, G, -, -, -, -, G, -, a, -, -, G, G, G, G, G, -, -, C -, - și au chemat în judecată civilă pe pârâta SC SA- GRUP B, prin reprezentanții săi legali, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța aceasta să fie obligată la plata drepturilor salariale restante pe anii 2005-2007 reprezentând prime de Paște și C, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanții a arătat că au calitatea de salariați ai societății pârâte și că nu au primit suplimentările salariale reprezentând prime de Paște și de C prevăzute de art. 168 din contractul colectiv de muncă.
În dovedirea susținerilor sale, reclamanții au depus înscrisuri (filele 4-41).
În conformitate cu art.115 Cod pr.civilă, pârâta SC SA- GRUP B, fiind legal citată, a depus la dosar întâmpinare (filele 106-112) la care a atașat înscrisuri (filele 113-224) prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată deoarece începând cu anul 2003 prin negocierea cu s-a stabilit ca primele de Paște și de C să fie incluse în salariile angajaților, astfel că acestea fiind plătite, nu mai pot fi solicitate a doua oară.
De asemenea, pârâta a invocat și excepțiile prescripției dreptului material la acțiune arătând că potrivit art. 283 alin. 1 lit e Codul muncii termenul de prescripție aplicabil acțiunilor rezultate din neexecutarea obligațiilor prevăzute în CCM este de 6 luni și prematurității acțiunii față de împrejurarea că nu au avut loc negocierile prevăzute în contractul colectiv de muncă pentru stabilirea valorii concrete, a modalității de plată și criteriilor de acordare a suplimentărilor salariale așa cum prevăd dispozițiile art.168 din contract.
După administrarea probatoriilor, Tribunalul Buzău prin sentința civilă nr.313 din 2 aprilie 2008 respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă constatând că în speță sunt incidente disp. art. 283 alin. 1 lit.c Codul muncii, fiind vorba de drepturi salariale al căror termen de prescripție este de 3 ani și nu art. 283 alin.1 lit. e cum se pretinde de pârâtă mai puțin pentru prima de Paște 2004 pentru care dreptul la acțiune al reclamanților s-a prescris.
Totodată, prima instanță a respins și excepția prematurității formulării acțiunii și a admis în fond acțiunea obligând pârâta să plătească reclamanților drepturile salariale cuvenite cu ocazia sărbătorilor de Paști și C aferente anilor, 2005, 2006 și 2007, constând din câte un salariu de bază mediu brut pe societate, așa cum a fost negociat.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că reclamanții sunt salariați în cadrul societății pârâte și că în perioada 2005-2007 conform art. 168 din aceștia aveau dreptul cu ocazia sărbătorilor de Paști și de la câte o primă echivalentă cu un salariu de bază mediu pe unitate.
Împotriva acestei sentințe pârâta a declarat recurs (filele 11-16) criticând soluția ca netemeinică și nelegală în sensul că în mod greșit instanța de fond a admis acțiunea fără să observe că aceasta este prematură, deoarece în conformitate cu art. 168 alin. 1 Teza finală din plata primelor de sărbători era subsecventă negocierilor dintre Patronat și Sindicate care trebuia să aibă loc cu 15 zile calendaristice anterior fiecărei sărbători. Aceste negocieri nu au avut loc nici până în prezent și ca urmare nu se poate stabili valoarea concretă, modalitățile de acordare, criteriile și condițiile în care aceste prime urmează a fi plătite reclamanților.
Instanța de fond a greșit și atunci când a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune, întrucât, în speță sunt incidente disp. art. 283 alin.1 lit.e Codul muncii, izvorul acestor drepturi salariale fiind contractul colectiv de muncă.
recurenta că începând cu anul 2003 primele de sărbători au fost incluse în salariul de bază, fapt consemnat și constatat atât în cât și în Nota comisiei paritare, astfel că pretențiile reclamanților sunt nejustificate.
În oricare din situațiile invocate, modalitatea de calcul invocată de către reclamanți este greșită cât timp se raportează la nivelul salariului mediu brut pe unitate, deoarece art.168 CCM prevede că primele reprezintă câte un salariu de bază mediu pe unitate.
Intimații-reclamanți au formulat întâmpinare (filele 19-23) prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond
Examinând soluția prin prisma actelor și lucrărilor de la dosar, a criticilor formulate de recurentă, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză, dar și sub toate aspectele conform art.3041cod.pr.civ. Curtea constată că nu este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, așa după cum se va arăta în continuare:
Prin invocarea excepției de prematuritate în primul motiv de recurs pârâta își invocă, de fapt propria culpă, deoarece chiar dacă prin art. 168 alin. 1 teza 2 din CCM se stabilește că anterior fiecărei sărbători cu minim 15 zile vor avea loc negocieri cu sindicatul în vederea stabilirii valorii concrete a modalităților de acordate, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor, împrejurarea că aceste negocieri nu au avut loc nu este imputabilă reclamanților ci recurentei care avea obligația conform contractului, să inițieze și finalizeze aceste negocieri.
Cu toate acestea, inexistența acestor negocieri nu presupune inexistența dreptului la plata suplimentărilor salariale cuvenite de Paști și C și al căror cuantum este deja determinat de disp. art. 168 alin.1 teza 1 din CCM ca fiind echivalentul unui salariu de bază mediu pe unitate.
Mai reține Curtea că instanța de fond a respins în mod corect excepția prescripției dreptului material la acțiune, întrucât potrivit art. 283 alin.1 lit.c Codul muncii în situația în care obiectul litigiului constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat termenul de prescripție este de 3 ani indiferent de izvorul acestor drepturi salariale, fiind de neconceput ca pentru aceleași drepturi să existe termene de prescripție diferite în funcție de izvorul acestora și în plus dispozițiile art. 283 alin.1 lit.c Codul muncii au caracter de normă specială în raport cu disp. art. 283.1 lit.e Codul muncii care se referă la toate drepturile, respectiv obligațiile prevăzute într-un contract colectiv de muncă între care și drepturile salariale.
A mai pretins recurenta că pretențiile reclamanților sunt total nejustificate deoarece drepturile salariale solicitate au fost deja achitate prin includerea acestor prime în salariul de bază începând cu anul 2003, situație constată de altfel și de către Comisia Paritară.
În aceste condiții se constată că nu pretențiile reclamanților ci susținerile recurentei sunt lipsite de fundament, Curtea reținând că potrivit art.287 din Codul muncii, sarcina probei revine în conflictele de muncă angajatorului, care avea obligația de a proba susținerile privind plata drepturilor suplimentare cu destinație de prime de C și respectiv de Paște în perioada de referință, prin includerea lor în salariile de bază ale angajaților.
Din înscrisurile aflate în dosar rezultă că începând cu anul 2003, anual s-a negociat acordarea acestor drepturi, conform art.168 alin.1 din contractele colective de muncă, disputa juridică nefiind legată de sintagma includerii lor în salariu ci a efectivității plății lor.
În acești termeni, în mod corect prima instanță a hotărât că nu există nicio dovadă a faptului că-incluse ori nu în salariul reclamanților-aceste drepturi i-au fost efectiv plătite, statele de plată nefiind depuse la dosar de către recurenta pârâtă, așa cum obligă prevederile art. 163 din Codul muncii.
Sub acest aspect, criticile aduse sentinței nu sunt justificate si drept consecință nu pot fi primite, obligația plății respectivelor drepturi către reclamanți fiind legal si temeinic stabilită de instanța fondului.
Așa fiind Curtea, în temeiul art.312 alin.1 pr.civ. constată că recursul este nefondat și urmează să îl respingă ca atare, menținând în totalitate sentința primei instanțe care este legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC SA - GRUP, cu sediul în B, sector 1, Calea nr. 239, prin reprezentant legal ȘI ASOCIAȚII, cu sediul în B, sector 1, Bd. - -- House, împotriva sentinței civile nr. 313 din 2 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, l, G, G, -, -, -, -, G, -, a, -, -, G, G, G, G, G, -, -, C -, - și toți prin reprezentat legal cabinetul de avocatură și, cu domiciliul ales în P,-, -.3, județ
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 20 iunie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Marilena Panait Simona
- - - - - - -
Proces verbal
Pt.d-na JUDECĂTOR 2: Marilena Panait Simona
aflată în CO,prezenta
se semnează de noi,
Președintele instanței
GREFIER,
fiind în concediu de odihnă
prezenta se semnează de
grefierul șef de secție
red.
tehnored.
2 ex./07.07.2008
dosar fond- -- Tribunalul Buzău
judecători fond- a
-
operator de date cu caracter personal
număr notificare 3120
Președinte:Vera Andrea PopescuJudecători:Vera Andrea Popescu, Marilena Panait Simona
