Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 1200/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR. ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA nr.1200
Ședința publică din data de 20 iunie 2008
PREȘEDINTE: Vera Andrea Popescu
JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Marilena Panait Simona
- -- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta SC SA - GRUP B, cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1, prin reprezentant legal cabinetul de avocatură, și Asociații - B, Bd.- - - n House, nr.4-8, sector 1, împotriva sentinței civile nr.562 din 9.04.2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, domiciliată în comuna Cobia, sat Deal, județ D, G, domiciliat în comuna Cobia, sat, județ D, domiciliat în G, str.-, nr.4 A,.45,.E2,.18, județ D, toți domiciliați în comuna, sat, județ D și, domiciliată în G, str.-,.6,.B,.4, județ
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta-pârâtă reprezentată de avocat din cadrul, și Asociații B, lipsind intimații-reclamanți.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că intimatu-reclamant nad epus la dosar concluzii scrise, fila 23.
Avocat pentru recurentă depune la dosar, în copie actul adițional la CCM la nivelul SA pentru anul 2008 - anexa nr. 1 bis și practică judiciară în materie și anume deciziile nr.246/2008, nr.249/2008, 247/2008 și nr.247/2008 toate pronunțate de Curtea de Apel Iași și patru certificate de grefă cu soluțiile pronunțate de această instanță în dosarele în care a pronunțat deciziile sus-menționate, filele 27-75. În continuare având cuvântul arată că nu mai are cereri noi de formulat și solicită cuvântul pe fond.
Curtea ia act de declarația acestuia și, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat având cuvântul pentru recurenta-pârâtă solicită admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței primei instanțe și pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată. Fără cheltuieli de judecată.
Curtea
Deliberând asupra recursului civil declarat de față
în baza lucrărilor dosarului reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dâmbovița sub nr-, reclamanții și G au chemat în judecată civilă pe pârâta SC SA- GRUP B, prin reprezentanții săi legali, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța aceasta să fie obligată la plata drepturilor salariale restante pe anii 2004-2006 reprezentând prime de Paște și C, însumând câte 8460 lei actualizate cu rata inflației-la zi.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că au avut calitatea de salariați ai societății pârâte și că nu au primit suplimentările salariale reprezentând prime de Paște și de C prevăzute de art. 168 din contractul colectiv de muncă.
În dovedirea susținerilor sale, reclamanții au depus înscrisuri (filele 4-36).
În conformitate cu art.115 Cod pr.civilă, pârâta SC SA- GRUP B, fiind legal citată, a depus la dosar întâmpinare (filele 42-50) la care a atașat înscrisuri (filele 51-182) prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată deoarece începând cu anul 2003 prin negocierea cu s-a stabilit ca primele de Paște și de C să fie incluse în salariile angajaților, astfel că acestea fiind plătite, nu mai pot fi solicitate a doua oară.
Totodată, s-a solicitat conexarea dosarelor aflate pe rolul aceleiași instanțe și având același obiect, respectiv nr-, nr-, nr-, nr- și nr- privind pe reclamanții:, și.
De asemenea, la termenul de judecată din 26 martie 2008, pârâta a invocat și excepția prescripției dreptului material la acțiune (fila 181) arătând că potrivit art. 283 alin. 1 lit e Codul muncii termenul de prescripție aplicabil acțiunilor rezultate din neexecutarea obligațiilor prevăzute în CCM este de 6 luni.
Prin încheierea pronunțată la același termen de judecată, prima instanță a respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă constatând că în speță sunt incidente disp. art. 283 alin. 1 lit.c Codul muncii, fiind vorba de drepturi salariale al căror termen de prescripție este de 3 ani și nu art. 283 alin.1 lit. e cum a pretins pârâta.
S-a dispus prin aceeași încheiere conexarea dosarelor nr-, nr-, nr-, nr- și nr- privind pe reclamanții:, și, conform art.164 cod pr.civ.
Tribunalul Dâmbovița prin sentința civilă nr.562 din 9 aprilie 2008 a admis în fond acțiunile conexate ale reclamanților, obligând pârâta să le plătească acestora drepturile salariale reprezentând prime de Paște și C în perioada 2004-2007, calculate la valoarea salariului de bază mediu pe, conform art.168 din CCM, potrivit perioadei lucrate de fiecare dintre aceștia.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că reclamanții au fost angajați în cadrul societății pârâte și că în perioada 2004-2007 conform art. 168 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate () acesta avea dreptul
cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, la câte o primă echivalentă cu un salariu de bază mediu pe unitate.
Cuantumul acestor drepturi salariale este echivalent câte unui salariu de bază mediu pe, pentru fiecare reclamant.
Împotriva acestei sentințe pârâta a declarat recurs (filele 4-12) criticând soluția ca netemeinică și nelegală în sensul că în mod greșit instanța de fond a admis acțiunea fără să observe că aceasta este prematură, deoarece în conformitate cu art. 168 alin. 1 teza finală din plata primelor de sărbători era subsecventă negocierilor dintre Patronat și Sindicate care trebuia să aibă loc cu 15 zile calendaristice anterior fiecărei sărbători. Aceste negocieri nu au avut loc nici până în prezent și ca urmare nu se poate stabili valoarea concretă, modalitățile de acordare, criteriile și condițiile în care aceste prime urmează a fi plătite reclamanților.
Instanța de fond a greșit și atunci când a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune, întrucât, în speță sunt incidente disp. art. 283 alin.1 lit.e Codul muncii, izvorul acestor drepturi salariale fiind contractul colectiv de muncă.
recurenta că începând cu anul 2003 primele de sărbători au fost incluse în salariul de bază, fapt consemnat și constatat atât în cât și în Nota comisiei paritare, astfel că pretențiile reclamanților sunt nejustificate.
În oricare din situațiile invocate, modalitatea de calcul invocată de către reclamanți este greșită cât timp se raportează la nivelul salariului mediu brut pe unitate, deoarece art.168 CCM prevede că primele reprezintă câte un salariu de bază mediu pe unitate.
Examinând soluția prin prisma actelor și lucrărilor de la dosar, a criticilor formulate de recurentă, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză, dar și sub toate aspectele conform art.3041cod.pr.civ. Curtea constată că nu este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, așa după cum se va arăta în continuare:
Prin invocarea excepției de prematuritate în primul motiv de recurs pârâta își invocă de fapt propria culpă, deoarece chiar dacă prin art. 168 alin. 1 teza 2 din CCM se stabilește că anterior fiecărei sărbători cu minim 15 zile vor avea loc negocieri cu sindicatul în vederea stabilirii valorii concrete, a modalităților de acordate, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor, iar împrejurarea că aceste negocieri nu au avut loc nu este imputabilă reclamanților ci recurentei care avea obligația conform contractului, să inițieze și finalizeze aceste negocieri.
Cu toate acestea, inexistența acestor negocieri nu presupune inexistența dreptului la plata suplimentărilor salariale cuvenite de Paște și C și al căror cuantum este deja determinat de dispozițiile. art. 168 alin.1 teza 1 din ca fiind echivalentul unui salariu de bază mediu pe unitate.
Mai reține Curtea că instanța de fond a respins în mod corect excepția prescripției dreptului material la acțiune, întrucât potrivit art. 283 alin.1 lit.c Codul muncii în situația în care obiectul litigiului constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, termenul de prescripție este de 3 ani indiferent de izvorul acestor drepturi salariale, fiind de neconceput ca pentru aceleași drepturi să existe termene de prescripție diferite în funcție de izvorul acestora și în plus dispozițiile art. 283 alin.1 lit.c Codul muncii au caracter de normă specială în raport cu disp. art. 283.1 lit.e Codul muncii care se referă la toate
drepturile, respectiv obligațiile prevăzute într-un contract colectiv de muncă între care și drepturile salariale.
A mai pretins recurenta că pretențiile reclamanților sunt total nejustificate deoarece drepturile salariale solicitate au fost deja achitate prin includerea acestor prime în salariul de bază începând cu anul 2003, situație constată de altfel și de către Comisia Paritară.
Din înscrisurile aflate în dosar rezultă că începând cu anul 2003, anual s-a negociat acordarea acestor drepturi, conform art.168 alin.1 din contractele colective de muncă, disputa juridică nefiind legată de sintagma includerii lor în salariu ci a efectivității plății lor.
În acești termeni, în mod corect prima instanță a hotărât că nu există nicio dovadă a faptului că-incluse ori nu în salariul reclamanților-aceste drepturi le-au fost efectiv plătite, statele de plată nefiind depuse la dosar de către recurenta pârâtă, așa cum obligă prevederile art. 163 din Codul muncii.
Este la fel de real și că începând cu anul 2003 s-a negociat ca primele de sărbători să fie incluse în salariul de bază, numai că începând cu anul 2004 acest lucru nu s-a produs, fapt dovedit cu expertiza contabilă efectuată în cauză și necontrazis de recurentă cu actele depuse la dosar.
În aceste condiții se constată că nu pretențiile reclamanților ci susținerile recurentei sunt lipsite de fundament, Curtea reținând că potrivit art.287 din Codul muncii, sarcina probei revine în conflictele de muncă angajatorului, care avea obligația de a proba susținerile privind plata drepturilor suplimentare cu destinație de prime de C și respectiv de Paște în perioada de referință, prin includerea lor în salariile de bază ale angajaților.
Tot lipsită de fundament este și susținerea recurentei că instanța de fond ar fi stabilit drepturile reclamanților raportându-se la salariul mediu brut pe unitate, deoarece drepturile bănești suplimentare au fost raportate la salariul de bază mediu pe unitate, situație care rezultă din minuta și dispozitivul sentinței recurate.
Așa fiind Curtea, în temeiul art.312 alin.1 pr.civ. constată că recursul este nefondat și urmează să îl respingă ca atare, menținând în totalitate sentința primei instanțe care este legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC SA - GRUP, cu sediul în B, sector 1, Calea nr. 239, prin reprezentant legal ȘI ASOCIAȚII, cu sediul în B, sector 1, Bd. - -- House, împotriva sentinței civile nr. 562 din 9 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, domiciliată în comuna Cobia, sat Deal, județ D, G, domiciliat în comuna Cobia, sat, județ D, domiciliat în G, str.-, nr.4 A,.45,
.E2,.18, județ D, toți domiciliați în comuna, sat, județ D și, domiciliată în G, str.-,.6,.B,.4, județ
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 20 iunie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Marilena Panait Simona
- - - - - - -
Proces verbal
Pt.d-na JUDECĂTOR 2: Marilena Panait Simona
aflată în CO,prezenta
se semnează de noi,
Președintele instanței,
GREFIER,
fiind în concediu de odihnă
prezenta se semnează de
grefierul șef de secție
red.
Tehnored.
2ex./07.07.2008
dosar fond-- Tribunalul Dâmbovița
judecători fond-
-
operator de date cu caracter personal
număr notificare 3120
Președinte:Vera Andrea PopescuJudecători:Vera Andrea Popescu, Marilena Panait Simona
