Solicitare plata drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 1253/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ
ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1253
Ședința publică din 6 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Aurelia Schnepf
JUDECĂTOR 2: Raluca Panaitescu
JUDECĂTOR 3: Dumitru Popescu
GREFIER: - -
Pe rol se află judecarea recursurilor declarate de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice T și reclamantul Sindicatul Învățământului Preuniversitar T împotriva sentinței civile nr. 1522/05.06.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați Grădinița PP nr. 33 T, Primăria T - Instituția Primarului, Consiliul Local al Municipiului T și Inspectoratul Școlar Județean T, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă pentru reclamantul recurent Sindicatul Învățământului Preuniversitar T, avocat, pentru pârâții intimați Grădinița PP nr. 33 T și Inspectoratul Școlar Județean T, consilier juridic, iar pentru Primăria T - Instituția Primarului și Consiliul Local al Municipiului T, consilier juridic, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța constată că pârâții intimați Primăria T - Instituția Primarului și Consiliul Local al Municipiului T au depus la dosar, prin registratură, la data de 05.10.2009, întâmpinare, apoi reprezentanții părților prezente depun la dosar împuternicire avocațială și delegație de reprezentare iar reprezentanta pârâtului intimat Inspectoratul Școlar Județean T depune la dosar întâmpinare care se comunică cu părțile.
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra recursurilor.
Reprezentantul reclamantului recurent Sindicatul Învățământului Preuniversitar T solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, respingerea recursului formulat de Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice T, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentanta pârâților intimați Grădinița PP nr. 33 T și Inspectoratul Școlar Județean T solicită respingerea recursurilor.
Reprezentanta pârâților intimați Primăria T - Instituția Primarului și Consiliul Local al Municipiului T solicită respingerea recursurilor conform motivelor arătate în întâmpinare.
CURTEA,
În deliberare, constată că prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș, reclamantul în numele și pentru membri de sindicat, a solicitat în contradictoriu cu pârâții pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care aceștia din urmă să fie obligați să achite membrilor sindicatului angajați ai pârâtei Grădinița cu Program Prelungit nr. 33 T, drepturile bănești cuvenite și neachitate acestora, reprezentând - primă concediu de odihnă ultimilor trei ani anterior depunerii cererii de chemare in judecata, sume actualizate în funcție de rata inflației, până la data efectuării plății efective.
A arătat în motivare reclamantul că membrii săi de sindicat sunt îndreptățiți la a primi primele de concediu de odihnă însă pârâții refuză acordarea acestora.
Reclamantul a invocat dispozițiile art. 48 - 50 din Legea 128/1997 privind statutul personalului didactic, precum și dispozițiile contractului colectiv de muncă unic la nivel de ramură învățământ, dispoziții reluate și în contractul colectiv de muncă la nivelul județului T, art. 37, respectiv art. 36.
Pârâții, legal citați prin întâmpinare, s-au opus admiterii acțiunii, ca neîntemeiată, susținând că personalul contractual din instituțiile de învățământ din sectorul bugetar, este salarizat potrivit Legii 128/1997, în care nu este prevăzută acordarea primei de vacanță.
Prin sentința civilă nr. 1522 din 05.06.2009, Tribunalul Timișa admis acțiunea formulată de reclamantul Sindicatul Învățământului Preuniversitar T, în numele și pentru membri de sindicat (indicați în tabelul nominal), in contradictoriu cu pârâții Grădinița cu Program Prelungit nr.33 T cu sediul în T-, jud. T, Primăria T - Instituția Primarului si Consiliul Local T ambele cu sediul în T, Jud. T, Inspectoratul Școlar al Județului T cu sediul in T, B-dul -, nr.3, Jud. T si Ministerul Economiei si Finanțelor, și a obligat pârâta de I unitate de învățământ la plata primelor de vacanta, cuvenite si neacordate membrilor sindicatului reclamant, pe perioada ultimilor trei ani, anterior depunerii cererii de chemare in judecata, prime ce urmează a fi actualizate cu indicele de inflație pana la data plății efective.
Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul Timișa reținut următoarele:
Susținerile reclamanților potrivit cărora sunt îndreptățiți la plata unor sume cu acest titlu apar întemeiate. Astfel, conform art. 59 alin. 3 și 4 din Contractele Colective de Muncă Unice la Nivel Național aferente anilor 2003-2007, "prin contractele colective de muncă de la celelalte niveluri se poate stabili ca, în raport cu posibilitățile economico-financiare ale unității, pe lângă indemnizația de concediu, să se plătească și o primă de vacanță. Indemnizația de concediu și, după caz, prima de vacanță se plătesc înainte de plecarea în concediu." Așadar, prin aceste convenții nu s-a recunoscut dreptul la acordarea primelor de vacanță pentru toți salariații față de care acestea produc efecte juridice, ci s-a prevăzut doar posibilitatea reglementării acestui drept prin contractele colective de muncă încheiate la nivel de ramură ori unități.
În schimb, dreptul invocat de către reclamanți a fost recunoscut prin art. 37 din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Învățământ pentru anii 2003-2004, prelungit succesiv până în anul 2007. acestui contract au convenit "ca personalul din învățământ să beneficieze de următoarele premii: g) o primă de vacanță din venituri proprii, în condițiile legii", precum și că "prima se acordă o dată cu indemnizația de concediu". Interpretând gramatical clauzele acestui contract colectiv care, potrivit art. 7 alin. 2 și art. 11 alin. 1 lit. c din Legea nr. 130/1996, respectiv, art. 5 alin. 1 din Contract, produce efecte pentru toți salariații din învățământ, se poate deduce că reclamanților li se cuvine acordarea primei de vacanță, deoarece aceasta a fost stabilită ca un drept subiectiv, mai exact ca o posibilitate recunoscută de lege (căci clauzele actului menționat au putere de lege, conferită de către părțile semnatare).
Cum existența dreptului nu a fost supusă vreunei modalități (condiție ori termen), apare, în principiu, întemeiată susținerea reclamanților potrivit căreia li se cuvine acordarea unor sume cu titlu de primă de vacanță, acțiunea fiind, deci, întemeiată.
Raportat la considerentele deja expuse, referitoare la forța obligatorie a contractelor colective de muncă încheiate la nivel de ramură, atât pentru angajatori, cât și pentru salariați instanța apreciază că acțiunea promovată este întemeiată, în ciuda faptului că Legea nr. 128/1997 nu prevede dreptul la prima de vacanță, acesta putând fi recunoscut direct în baza convenției adoptate în temeiul Legii nr. 130/1996. De asemenea, apare irelevant faptul că, contrar susținerilor reclamanților, OUG nr. 146/2007 nu îi vizează, privind doar categoriile de personal enumerate în art. 1 alin. 2, între care nu se regăsesc și cadrele didactice ori alți angajați din învățământ.
În schimb, instanța constată că, potrivit contractelor colective de muncă încheiate la nivel de ramură, de care se prevalează reclamanții, primele de vacanță se acordă de către angajatori "din venituri proprii". Ori, instanța constata ca, contractul colectiv de munca încheiat intre partenerii sociali, nu definește noțiunea de "din venituri proprii", fapt ce duce la concluzia ca, conducătorii acestor instituții, trebuiau să prevadă aceste cheltuieli cu personalul din subordine in bugetul de venituri si cheltuieli ale instituțiilor de învățământ parate.
Si aceasta, pentru ca extragerea unei soluții contrare (ca aceea pe care tinde la o acredita pârâții) este obstaculată de art. 243 apartenent Codului Muncii si cu precădere de art. 30 din Legea nr. 130/1999, a căror formulare si nesusceptibilă de interpretări diferite ori speculații, trimite îndeajuns de tranșant la concluzia ca, executarea contractului colectiv se privește a fi obligatorie pentru părți si, mai apoi, ca neîndeplinirea obligațiilor asumate prin contract, atrage, inexorabil, răspunderea pârâților, abstracție făcând de norma constituțională circumscrisa alin. 5 apartenent art. 41 din Constituție, chemat sa garanteze caracterul obligatoriu al convențiilor colective între părți.
Ceea ce, așa cum constant a statuat doctrina reputata in materie ( - Tratatul de dreptul muncii 590) si ulterior, tot constant, a confirmat Jurisprudența, îngăduie a se conchide si ca existenta sau inexistenta resurselor financiare, nu poate avea vreo influenta asupra stabilirii sau recunoașterii drepturilor salariale prevăzute in contractul colectiv de munca, ci (eventual) doar asupra modului de executare a hotărârii.
Într-adevăr, se poate constata că, potrivit art.1 alin. 1 din HG nr. 2192/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, unitățile de învățământ preuniversitar de stat sunt persoane juridice, iar art. 3 din același act stabilește că acestea au propria lor activitate financiar-contabilă, iar directorul unității de învățământ are calitatea și exercită atribuțiile de ordonator terțiar de credite. Rezultă, așadar, că sunt persoane juridice și își gestionează autonom veniturile, obținute, conform art. 16 din același act normativ, din surse diferite, respectiv, "din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii".
În art. 17 din Normele metodologice citate sunt stabilite distinct sursele de finanțare din care se alocă fondurile necesare pentru diferitele activități din cadrul unităților de învățământ, menționându-se, în alineatul 6, că "unitățile de învățământ pot obține venituri proprii din activități aducătoare de venit - cursuri și activități facultative solicitate de elevi, cursuri de educație permanentă, inclusiv formare profesională continuă, participarea la programe cu finanțare externă, participarea la realizarea unor programe comunitare de studii, cercetare, activități de servicii și producție, închirieri de spații temporar disponibile, taxe percepute conform legii (de școlarizare, pentru eliberarea unor documente școlare), alte venituri ale unității de învățământ, activități cultural-artistice, venituri din activitatea internatelor și cantinelor școlare și altele asemenea, precum și din donații, sponsorizări și contribuții ale comitetelor de părinți sau oferite de persoane fizice și juridice".
Același tribunal apreciind, prin observarea exacta si riguroasa a exigentelor art. XIII apartenent OUG nr.32/2001, aprobata prin Legea nr.374/2001, ca cea din urma norma legala legitimează pasiv chemarea in judecata si a pârâților de rând 2, 3, 4 si 5 (pentru opozabilitate) găsește neîntemeiat incidentul procedural invocat in apărare de către subiecții procesuali pasivii în discuție, care si-au repudiat calitatea procesuala, context in care cei din urma vor rămâne improcesați, pentru opozabilitate.
Împotriva sentinței susmenționate au declarat recurs reclamantul Sindicatul Învățământului Preuniversitar T și pârâtul Ministerul Finanțelor Publice.
În motivarea recursului, reclamantul Sindicatul Învățământului Preuniversitar T, a arătat că mod greșit instanța de fond, deși a admis in totalitate acțiunea, în dispozitivul sentinței a obligat doar pârâta unitate de învățământ la plata primelor de concediu solicitate.
În recursul declarat de Ministerul Finanțelor Publice, acesta a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a sa, deoarece între reclamanți și Ministerul Finanțelor Publice, nu există raporturi de muncă sau de serviciu, rolul Ministerului Economiei și Finanțelor fiind acela de a răspunde de elaborarea proiectului legii bugetului,in limitele competențelor conferite prin prevederile art. 18 alin.2 lit.b) și art. 28 lit. e) din Legea nr.500 /2002 privind finanțele publice.
S-a mai arătat și faptul că reclamanții au invocat in susținerea pretențiilor contractul colectiv de muncă la nivel de ramura de învățământ, potrivit căruia drepturile salariale in discuție se plătesc din veniturile proprii ale unităților de învățământ, astfel că in cauză sunt analizate alte resurse financiare decât cele provenite de la bugetul de stat.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 și 304 ind. 1 din Codul d e procedură civilă.
Legal citați, pârâții Consiliul Local al Municipiului T, Primarul Municipiului T și Primăria Municipiului T, au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului formulat de reclamantul Sindicatul Învățământului Preuniversitar T, ca nefondat și neîntemeiat.
Analizând hotărârea recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea reține următoarele:
Cu privire la calitatea procesual pasivă a recurentului pârât Ministerul Economiei și Finanțelor Curtea constată că, drepturile solicitate de reclamanți sunt drepturi de natură salarială, potrivit art. 282 Codul Muncii, context in care părți în proces sunt in principiu numai reclamanții și pârâții (angajatorul și organele ierarhic superioare) care au atribuții în ceea ce privește salarizarea acestora, având în vedere că într-un proces, calitatea de pârât poate aparține numai persoanei titulară a obligației din raportul de drept material.
Curtea constată că nu există nici o dispoziție legală menită să justifice nașterea unui raport juridic intre reclamanți și Ministerul Finanțelor Publice, privind drepturile salariale solicitate, drepturi salariale pe care partenerii sociali s-au obligat să le plătească din fondurile proprii ale unităților de învățământ.
În ceea ce privește recursul reclamantului, Curtea constată că în conformitate cu dispozițiile art. XII din OUG nr. 32/2001, aprobată prin Legea nr. 374/2001, începând cu anul 2001, finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea. De asemenea art. 167 din Legea învățământului nr. 85/1995, unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii. "alte surse", din acest ultim articol, coroborată cu art. 37 lit. G, din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Învățământ pentru anii 2003 - 2004, ce a fost prelungit până în anul 2007, stabilesc obligația pentru unitățile de învățământ și consiliile locale de care aparțin, de a acorda primele de vacanță din fonduri proprii, trebuind astfel depuse diligențe pentru a obține fonduri proprii, iar obligația de a repartiza aceste fonduri pentru plata drepturilor ce se cuvin personalului din învățământ, derivând din art. 39 și 40 din HG nr. 2192/2004 prin care a fost atribuit unităților administrativ teritoriale un rol decizional in aprobarea bugetelor de venituri și cheltuieli lunare ale fiecărei unități de învățământ din raza sa teritorială.
Inspectoratul Școlar al Județului T, se constată că acesta are calitate procesuală pasivă, întrucât temeiul solicitării drepturilor bănești de către reclamanți este Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de Învățământ, care în art. 2 desemnează termenul de angajator și Inspectoratelor Școlare, acest contract fiindu-i opozabil.
Având în vedere cele expuse, în temeiul art. 304 pct. 9 raportat la art. 312 din Codul d e procedură civilă, Curtea va admite recursurile declarate de reclamantul Sindicatul Învățământului Preuniversitar T și pârâtul Ministerul Finanțelor Publice împotriva sentinței civile nr. 1522 din 05.06.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, și va modifica în parte sentința în sensul respingerii acțiunii față de pârâtul Ministerul Finanțelor publice ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, și în sensul că va obliga la plata primelor de vacanță și pe pârâții Consiliul Local al Municipiului T, Primarul Municipiului T și Primăria Municipiului T și Inspectoratul Școlar al Județului
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de Ministerul Finanțelor Publice și recursul formulat de reclamantul Sindicatul Învățământului Preuniversitar împotriva sentinței civile nr. 1522/05.06.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Modifică în parte sentința în sensul respingerii acțiunii față de Ministerul Finanțelor Publice, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă și obligă la plata primelor de vacanță și pe pârâții Consiliul Local al Municipiului T, Primarul Municipiului T și Primăria Municipiului T și Inspectoratul Școlar al Județului T
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 6 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. /15.10. 2009
Tehnored / 15.10.2009/2 ex
Prima instanță: Tribunalul Timiș
Jud., jud.
Președinte:Aurelia SchnepfJudecători:Aurelia Schnepf, Raluca Panaitescu, Dumitru Popescu
