Solicitare plata drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 1288/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1288/
Ședința publică din 27 mai 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamantul Sindicatul Acord, cu sediul în Tg.M,-, împotriva sentinței civile nr.1935 din 11 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns reprezentantul reclamantului recurent Sindicatul Acord, consilier juridic și reprezentantul pârâtei intimate Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului M, consilier juridic, lipsă fiind chematul în garanție intimat Consiliul Județean
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursul a fost declarat și motivat în termen, fiind scutit de taxă judiciară de timbru.
Reprezentantul reclamantului recurent depune răspuns la întâmpinare, textul integral al ordonanței pe care își întemeiază acțiunea și practică judiciară. și reprezentantului pârâtei intimate un exemplar al acestor înscrisuri, declarând că nu are alte cereri.
Reprezentantul pârâtei intimate nu solicită termen pentru studierea răspunsului la întâmpinare și nu are alte cereri de formulat.
Neformulându-se cereri, instanța acordă părților cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul reclamantului recurent susține recursul astfel cum a fost motivat în scris, solicitând admiterea lui și, în principal, casarea sentinței atacate, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță, iar în subsidiar, modificarea hotărârii instanței de fond în sensul admiterii acțiunii.
Reprezentantul pârâtei intimate solicită respingerea recursului și menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică pentru considerentele expuse în întâmpinare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.1935 din 11.12.2008 a Tribunalului Mureșs - dmis excep ia prescrip iei dreptului material la ac iune.
S-a respins, ca prescris, ac iunea civil formulat de reclaman ii, to i prin reprezentat legal Sindicatul "Acord", cu sediul n Tg. M,-, jud. M, n contradictoriu cu ta Direc ia General de Asisten ță i Protec ia Copilului M, cu sediul n Tg. M,-, jud.
S-a respins cererea de chemare n garan ie formulat de ta Direc ia General de Asisten ță i Protec ia Copilului M, cu sediul n Tg. M,-, jud. M, n contradictoriu cu chematul n garan ie Consiliul Jude ean M, cu sediul n Tg. M, P- a -, nr.2, jud.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că reclamanții din prezentul dosar au formulat acțiunea pentru calculul și plata despăgubirilor bănești rezultate ca urmare a neacordării primelor de vacanță pentru anii 2001 și 2002 doar la 30.05.2008, cu mult după expirarea termenului de prescripție prevăzut de art.283 alin.1 lit.c din Codul Muncii.
Astfel, s-a constatat că prevederile invocate se aplică personalului din sectorul bugetar care în anii 2001-2006 era îndreptățit legal la plata primelor de concediu.
Ori potrivit relațiilor comunicate de pârâta cu adresa nr.26744/03.11.2008 reclamanții au dobândit calitatea de funcționar public și deci îndreptățirea la prima de vacanță doar în 15.12.2003 sau 01.07.2005, în perioada 2001-2003, având calitatea de personal contractual în cadrul Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului M, nefiind îndreptățiți la plata acestei prime.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen leal reclamantul Sindicatul ACORD Tg.M, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței civile atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Mureș iar în subsidiar modificarea în totalitate a sentinței și pe cale de consecință admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.
Față de considerentele avute în vedere de către instanța de fond, s-a apreciat că în cauză sunt incidente prev. art.304 alin.1 pct.9 Cod procedură civilă.
Respingând ca prescrisă acțiunea formulată, instanța de fond a procedat la aplicarea și interpretarea greșită a legislației aplicabile speței deduse judecății.
Prevederile art.283 alin.1 lit.c din Codul Muncii trebuie interpretate în coroborare cu prevederile disp. art.2 alin.1 din OUG nr.146/2007.
Dreptul la acțiune cu privire la acordarea primelor de vacanță pentru anul 2001-2002 se naște de la data la care acestea trebuiau plătite conform prev. art.2 alin.1 din OUG nr.146/2007, respectiv începând cu data de 01.04.2008, dată începând cu care salariații erau în măsură să cunoască dacă drepturile salariale le sunt achitate conform prevederilor ordonanței mai sus amintite.
De asemenea, având în vedere că acțiunea a fost înregistrată la Tribunalul Mureș la data de 30.05.2008, s-a apreciat că aceasta a fost introdusă la instanța competentă cu respectarea termenului cerut de prev. art.283 alin.1 lit.c din Codul Muncii.
Pe fondul cauzei, instanța a dispus respingerea cererii de chemare în judecată motivat de faptul că în anii 2001, respectiv 2002, reclamanții nu au avut calitatea de funcționari publici și drept urmare nu sunt îndreptățiți să solicite despăgubirile bănești.
Această constatare este total greșită, întrucât potrivit prev. art.I pct.97 din OU nr.82/2000: "Funcționarii încadrați pe perioadă nedeterminată în cadrul autorităților sau instituțiilor publice vor fi numiți în funcțiile publice corespunzătoare posturilor pe care le ocupă, cu respectarea dispozițiilor prezentei legi, până la data de 31.07.2000."
De asemenea, s-a învederat instanței Hotărârea Consiliului Județean M nr.47/07.10.2000 privind stabilirea și echivalarea funcțiilor publice din aparatul propriu al Consiliul Județean M, prin care au fost făcute demersurile statuate prin OUG 82/2000.
În lumina acestor acte normative este evident că Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului M este în culpă în ceea ce privește numirea în funcțiile publice corespunzătoare a reclamanților, fapt care a condus automat și la excluderea acestora de la acordarea unui drept unanim recunoscut tuturor funcționarilor publici: prima de vacanță.
Prin întâmpinarea depusă pârâții Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului M și Consiliul Județean M au solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că reclamanții au dobândit calitatea de funcționari public și deci îndreptățirea la prima de concediu doar în 15.12.2003 sau 01.07.2005, în perioada 2001-2002 având calitatea de personal contractual.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs invocate, și din oficiu, în limitele prev. de art.3041și 306 alin.1 Cod procedură civilă, instanța constată că recursul declarat este nefondat din următoarele considerente:
În susținerea pretențiilor sale reclamanta se prevalează de prev. art.2 salin.1 din OUG nr.146/2007 pentru aprobarea plății primelor de concediu de odihnă suspendare în perioada 2001-2006 și care ar fi întrerupt prescripția extinctivă reglementată de art.283 alin.1 lit.c din Codul Muncii.
Actul normativ invocat în art.1 alin.2 face referire la dreptul unor categorii de salariați din sectorul bugetar, enumerând printre beneficiari și funcționarii publici, în baza prev. art.35 alin.2 din Legea nr.188/1999.
Pentru ca aceste prevederi legale să le fie aplicabile recurenților, acestea trebuia să aibă calitatea de funcționari publici și să își fi desfășurat activitatea în temeiul raportului de serviciu care se naște și se exercită în baza actului administrativ de numire, emis în condițiile legii.
Ori, așa cum rezultă din adresa nr.26774 din 03.11.2008, emisă de Consiliul Județean M (41 dosar fond) reclamanții au dobândit calitatea de funcționar public doar în 15.12.2003 sau 01.07.2005.
Din moment ce nu a avut loc numirea în funcțiile publice corespunzătoare, nu pot fi invocate prev. OUG nr.82/2000, reclamanții având la îndemână calea acțiunii în justiție.
Prin urmare, reclamanții în perioada 2001-2002 nu au avut calitatea de funcționari publici ci calitatea de personal contractual în cadrul Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului M, astfel încât nu au avut dreptul la plata acestei prime iar prevederile OUG nr.146/2007 nu le este aplicabilă.
Față de cele ce preced, se constată că nu sunt incidente motivele de recurs invocate, astfel încât, ținând seama și de prev. art.312 Cod procedură civilă urmează să se respingă recursul declarat ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul Sindicatul Acord, cu sediul în Tg.M,-, împotriva sentinței civile nr.1935 din 11 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 27 Mai 2009.
PREȘEDINTE: Nemenționat pt., aflată în concediu de odihnă, semnează, președintele instanței, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, pt., aflată în concediu de odihnă, semnează, prim grefier, |
Red.
Tehnored.CC/2 exp.
08.07.2009
Jd.fd.
Asist.jud.
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
