Solicitare plata drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 1347/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 1347/R-CM
Ședința publică din 07 Octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Maria Ploscă JUDECĂTOR 2: Irina Tănase
JUDECĂTOR 3: Lică Togan
Judecător: - -
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul civil declarat de reclamanții A, G, C, A, și, reprezentați de SINDICATUL INDEPENDENT AL DIN CADRUL PRIMARIEI MUNICIPIULUI, cu sediul în Pitești,-, județul A, împotriva sentinței civile nr.543/CM din data de 13.03.2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-pârât MUNICIPIUL PITEȘTI, cu sediul în Pitești,-, județul
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns: avocat, pentru recurenții-reclamanți, în baza împuternicirii avocațiale nr.1405 din data de 27.08.2009, emisă de Baroul Argeș -societate civilă de avocați și consilier juridic, pentru intimatul-pârât Municipiul Pitești, în baza delegației de la dosar.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că la dosarul cauzei s-au depus, prin serviciul de registratură, întâmpinare și acte, din partea intimatului-pârât, care se comunică, în copie, părții adverse.
Apărătorul recurenților-reclamanți, avocat, depune la dosar împuternicirea avocațială și arată că nu solicită amânarea cauzei pentru a lua cunoștință de conținutul întâmpinării.
Părțile prezente, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat în cauză.
Apărătorul recurenților-reclamanți, avocat, solicită admiterea recursului, așa cum a fost formulat, desființarea sentinței și, pe fond, admiterea cererii și obligarea intimatului la plata indemnizațiilor de dispozitiv, anterior cu trei ani introducerii cererii. Arată că și personalul civil din cadrul administrației publice este îndreptățit la plata acestei indemnizații. Își întemeiază recursul pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, în sensul că au fost aplicate și interpretate greșit dispozițiile art.13 din Legea nr.138/1999 și art.92 din OUG nr.496/2003. Nu solicită acordarea cheltuielilor de judecată.
Consilier juridic, pentru intimatul-pârât Municipiul Pitești, solicită respingerea recursului, ca nefondat și menținerea sentinței ca fiind legală și temeinică. Precizează că se invocă prevederile Legii nr.138/1999, însă se omit prevederile art.1 din acest text de lege, care stipulează faptul că dispozițiile sunt aplicabile numai angajaților Ministerului d e Interne, Ministerului Justiției, Serviciului Român de Informații, Ministerului Apărării Naționale și Serviciului de Protecție și Pază. De asemenea, arată că art.31.1 din OUG nr.496/2003 explică în mod clar că prin personal civil se înțeleg funcționarii publici și personalul contractual civil din Ministerul Administrației și Internelor, ori recurenții fac parte dintr-o unitate a administrației publice locale, care nu este subordonată Ministerului Administrației și Internelor.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față:
Constată că, la data de 16.10.2008 reclamantul Sindicatul Independent al Salariaților din cadrul Primăriei Municipiului Pitești, în numele și pentru membrii de sindicat Constanta, -, -, -, -, -, --, -, Boață, -, -, n, a, -, G-, -, --, -, -, --, escu, escu, -, -, -, C -, -, -, --, a, -, -, -, -, -, -, -, -, -, --, --, Ginia-a, -, -a, G, G, -, -, HG, -, HG-, -, a-, -, -, - -G, -Masis, -, -, -, -, -, -, -, -, -, a, -, --, -, -, -, e -, e, --, OG-, -, -, --, --, -a, -a, -, -, -, -, Viana, -, -a, Ratea -, -, --, -, -, -, -, --, -, a, -, C-, -, -, --, --, -, -, -, lescu -, -, StoF. G, -, --, -, -, -, - a, --, - -, - -, -, -- --, -a, -, -, -, --, -, -, scu -, scu, -, -a, -, a chemat în judecată pe pârâtul Municipiul Pitești, solicitând obligarea acestuia la plata sporului de dispozitiv în proporție de 25% din salariul de bază, pe ultimii trei ani anteriori introducerii acțiunii și în continuare, drepturi ce vor fi actualizate în raport de indicele de inflație la data plății, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamanții au arătat că sunt salariații pârâtei și că potrivit disp. art.9.2 anexa 1 din Normele Metodologice modificate prin Ordinul nr.496/2003 al Ministerului Administrației și Internelor, care prevăd că indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice li se cuvenea și acestora, ca și funcționarilor publici, acest spor încă de la apariția Legii nr.13/1999 modificată și completată. Indemnizația de dispozitiv se acordă pentru tot personalul ce face parte din administrația publică, potrivit disp.art.5 și 6 din Codul muncii privitoare la discriminare și la plata egală pentru muncă egală, precum și a disp. art.14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului care instituie principiul nediscriminării
La data de 05.12.2008 s-a dispus disjungerea cererii formulate de reclamanții, A, -, -, G, -, -, C, -, -A, și - personal contractual, cerere ce face obiectul prezentului dosar, de acțiunea formulată de reclamanții ce au calitatea de funcționari publici.
La data de 18.02.2009, - a formulat cerere de intervenție în interes propriu, solicitând să fie obligat pârâtul la plata sporului de dispozitiv, în proporție de 25% din salariul de bază, începând cu ultimii trei ani anteriori acțiunii, arătând că face parte din personalul contractual al Primăriei Municipiului Pitești, în funcția de operator treapta I, în cadrul Direcției Economice - Serviciul Constatare persoane fizice.
Tribunalul Argeș, prin sentința civilă nr.543/CM din 13.03.2009, a respins acțiunea ca nefondată reținând următoarele:
Așa cum rezultă din actele de la filele 26-78 din dosar și din cărțile de muncă ale reclamanților, aceștia sunt încadrați la Primăria Pitești, în calitate de personal contractual. Reclamanții au pretins că dreptul la sporul de dispozitiv li se cuvine în baza dispozițiilor Legii nr.138/1999.
Art.13 din Legea nr.138/1999 prevede că militarii angajați pe bază de contract, cadrele militare în activitate și salariații civili beneficiază de o indemnizație de dispozitiv lunară de 25% din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă și gradații, respectiv din salariul de bază, însă potrivit art.1 din Legea nr.138/1999 dispozițiile prezentei legi se aplică personalului militar și civil din cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului d e Interne, Serviciului Român de Informații, Serviciului de Informații Externe, Serviciului de Protecție și Pază, Serviciului de Telecomunicații Speciale și Ministerului Justiției.
De asemenea, art.47 din același act normativ prevede că personalul civil din ministerele și instituțiile centrale prevăzute la art.1 beneficiază de drepturile salariale reglementate în legislația aplicabilă în sectorul bugetar și de unele drepturi salariale prevăzute în prezenta lege, iar art.49 prevede că personalul civil din ministerele și instituțiile centrale prevăzute la art.47, care desfășoară activități în condiții similare cu cele ale cadrelor militare, beneficiază de primele, sporurile și indemnizațiile acordate acestora, potrivit prevederilor aplicabile cadrelor militare în activitate.
Din analiza acestor texte de lege, rezultă evident că este vorba doar de personalul civil din cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului d e Interne, Serviciului Român de Informații, Serviciului de Informații Externe, Serviciului de Protecție și Pază, Serviciului de Telecomunicații Speciale și Ministerului Justiției.
Reclamanții au susținut că potrivit disp. art.9.2 anexa 1 din Normele Metodologice modificate prin Ordinul nr.496/2003 s-a prevăzut ca de acest spor să beneficieze și personalul civil din cadrul administrației publice.
Prin Ordinul Ministerului d e Interne nr.275/2002 au fost adoptate Normele metodologice pentru punerea în aplicare a Legii nr.138/1999, care a fost modificată și completată prin Ordinul nr.496/2003. Potrivit pct.9.2 din ordin, indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil care își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice, iar pct.31.1 din ordin prevede că prin personalul civil, în sensul prezentului ordin se înțelege: funcționarii publici și personalul contractual civil din Ministerul Administrației și Internelor. De asemenea, se prevede că personalul civil din Ministerul Administrației și Internelor beneficiază de drepturile prevăzute de prezenta lege, cu excepția celui din domeniul administrației publice care beneficiază doar de dreptul prevăzut de art.13 din lege, precum și de cele prevăzute în reglementările în vigoare aplicabile salariaților omologi din sectorul bugetar.De asemenea, potrivit pct.VI din ordin, măsurile de aplicare a acestuia vor fi luate de comandanții și șefii de unități.
Reclamanții fac parte dintr-un organ al administrației publice locale și nu din cadrul Ministerului d e Interne, astfel că Ordinul invocat nr.496/2003 nu își are aplicabilitate în privința acestora, neexistând nici o legătură de subordonare a instituției pârâte față de Ministerul Administrației și Internelor, consiliul local fiind, potrivit Legii nr.215/2001, o autoritate publică locală autonomă.
În ceea ce privește constatarea unei eventuale discriminări între personalul militarizat și reclamanți, instanța a apreciat că diferența de tratament dintre cele două categorii nu poate fi reținută ca discriminare. Pentru ca aceasta să poată fi reținută este necesar să se stabilească că persoane aflate în situații asemănătoare sau comparabile în materie beneficiază de un tratament preferențial, iar dacă o asemenea distincție între situații analoage sau comparabile există, ea să nu își găsească nici o justificare obiectivă sau rezonabilă. În cauză nu există egalitate între persoanele care își desfășoară activitatea într-un dispozitiv militar - în care există anumite reguli de acces specifice, de circulație în interiorul dispozitivului, de comunicare - și o instituție publică în care toate aceste reguli nu se aplică. În consecință, dispozițiile art.16 din Constituție și art.14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului nu au aplicabilitate în cauză.
Mai mult, prin Decizia 821/2008 a Curții Constituționale s-au constatat neconstituționale disp. art.2 alin.1 și alin.11 și ale art.27 din OG nr.137/2000 în măsura în care sunt interpretate în sensul că se dă în competența instanței de judecată reținerea încălcării principiului egalității în fața legii prin examinarea și cenzurarea soluțiilor cuprinse în legi și ordonanțe și, de asemenea, de a desființa norme juridice instituite prin legi și de a crea în locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative. Art.31 alin.1 din Legea nr.47/1992 prevede că decizia prin care se constată neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe în vigoare este definitivă și obligatorie.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs, în termen legal, reclamanții criticând-o pentru nelegalitate sub motivul de recurs prevăzut de art.3041Cod procedură civilă arătând, în esență, că prin Ordinul nr.496/2003, dat în aplicarea Legii nr.138/1999, s-a asigurat egalitatea de tratament salarial pentru toți salariații din administrația publică, aflați sub autoritatea și coordonarea Ministerului Internelor și Reformei Administrative.
S-a mai arătat că și o parte a practicii judiciare este în acest sens, menționându-se câteva hotărâri prin care au fost admise astfel de acțiuni.
În consecință, s-a solicitat admiterea recursului, desființarea sentinței și pe fond admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, Municipiul Pitești a solicitat respingerea recursului ca nefondat arătând, în esență, că recurenții fac parte dintr-un organ al administrației publice locale - autoritate publică autonomă, fără subordonare față de Ministerul Administrației și Internelor.
S-a mai arătat că nici dispozițiile art.5 și 6 din Codul muncii și cele ale art.14 din privind discriminarea nu justifică admiterea acțiunii, deoarece recurenții și angajații instituțiilor menționate nu se află în situații asemănătoare, iar prin hotărârile judecătorești invocate s-a adăugat la lege.
Recursul formulat de reclamanți și încadrat atât în dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, cât și în cele ale art.3041Cod procedură civilă este nefondat.
Această concluzie se impune pentru că, instanța de fond a făcut o aplicare corectă a legii, respectiv a dispozițiilor art.13 și 47 din Legea nr.138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții, cât și a dispozițiilor art.9:2 și 31.1. din Normele Metodologice de aplicare a legii, modificată prin Ordinul nr.496/2003.
Potrivit tuturor acestor dispoziții, indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil care își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice, de exemplu serviciul de eliberare și evidență a pașapoartelor, permiselor și certificatelor de înmatriculare sau cel de evidență informatizată a persoanei, însă prin personal civil, în sensul legii și a normelor metodologice de aplicare a acesteia, nu se înțelege tot personalul bugetar care își desfășoară activitatea în administrația publică, ci doar funcționarii publici și personalul contractual civil din Ministerul Administrației și Internelor, personal din care nu fac parte și reclamanții, aceștia făcând parte dintr-un organ al administrației publice locale, autoritate publică autonomă fără nici o subordonare față de Ministerul Administrației și Internelor.
Ca atare, aplicarea Ordinului nr.496/2003 la toate categoriile de personal care funcționează în administrația publică nu este corectă, și ar conduce la modificarea Legii nr.138/1999, ceea ce ar fi nelegal.
În ceea ce privește pronunțarea unor hotărâri judecătorești prin care s-au admis astfel de acțiuni, trebuie reținut că și o asemenea situație, chiar dacă ar fi dovedită în cauză, nu poate conduce la admiterea recursului.
Examinând cauza sub toate aspectele, potrivit art.3041Cod procedură civilă, se constată că nu există alte motive de casare sau modificare a sentinței recurate.
În consecință, curtea, în baza art.312 al.1 Cod procedură civilă va respinge recursul de față ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de reclamanții A, G, C, A, și, reprezentați de SINDICATUL INDEPENDENT AL DIN CADRUL PRIMARIEI MUNICIPIULUI, împotriva sentinței civile nr.543/CM din data de 13.03.2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimat-pârât fiind MUNICIPIUL PITEȘTI.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 7 octombrie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
Pl.,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex.4/15.10.2009.
Jud.fond:.
.
Președinte:Maria PloscăJudecători:Maria Ploscă, Irina Tănase, Lică Togan
