Solicitare plata drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 1371/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL
Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale
Dosar Nr-
Decizia Nr. 1371/
Completul compus din:
Ședința publică din 4 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Cristna Ștefăniță
JUDECĂTOR 2: Camelia Juravschi
JUDECĂTOR 3: Anca Pârvulescu
Grefier - -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanții și de pârâtul Consiliul Județean C - Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului -, împotriva sentinței civile nr. 355/9 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul civil cu același nr.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din 22 octombrie 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie.
În vederea deliberării, instanța a amânat pronunțarea cauzei pentru 28 octombrie 2009 și apoi pentru astăzi 4 noiembrie 2009.
CURTEA
Asupra recursurilor de față;
Constată că, prin sentința civilă nr355/2009, Tribunalul Covasnaa admis în parte acțiunea formulată și precizată de reclamanții, () și, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului C și în consecință:
A obligat pârâta să plătească reclamanților cu titlu de despăgubiri aferente orelor suplimentare prestate în perioada noiembrie - decembrie 2005, 2006 și 2007, după cum urmează:
- - 1074 lei, - 1146 lei, - 0 lei, Irma - 782 lei, - 1311 lei, - 1311 lei, - 1310 lei, - 976 lei, - 1093 lei, - 477 lei, - 541 lei, - 1117 lei, - 752 lei, - 1011 lei, sume actualizate cu indicele de inflație pe perioada dintre data scadenței și data plății efective.
A respins restul pretențiilor și a obligat pârâta la cheltuieli de judecată de 1400 lei reprezentând onorariu de avocat, conform chitanței nr. 98/2008.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut următoarele:
Reclamanții, cum rezultă din copia contractelor individuale de muncă depuse la dosar la filele 4 - 190, sânt salariați ai pârâtei, C C, exercitând funcția de educatori de specialitate.
Prin contractul individual de muncă a fiecărui reclamant s-a stabilit un program de lucru normal de 8 ore zilnic, reprezentând 40 ore săptămânal.
Așadar orele prestate în afara duratei normale a timpului de muncă constituie în accepțiunea art. 117 din Codul Muncii ore suplimentare care potrivit art. 118 din același cod se compensează cu timp liber corespunzător in următoarele 30 zile efectuării acestora. Dacă această soluție nu este posibilă, munca suplimentară se va plăti prin adăugarea unui spor la salariul, corespunzător orelor lucrate în regim suplimentar.
Sporul pentru munca suplimentară se stabilește prin negociere, în cadrul contractului colectiv de muncă și nu poate depăși 75% din salariul de bază.
În acest sens, art.12 din Contractul Colectiv de Muncă încheiat cu Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului C( 193-208), statornicește că:
(1) lucrate, la solicitarea șefului ierarhic, peste programul normal de lucru sau în zilele de sărbători legale ori declarate zile nelucrătoare, sunt ore suplimentare.
(2) Salariații pot fi chemați să presteze ore suplimentare numai cu consimțământul lor.
(3) Pentru orele prestate peste durata normală a timpului de lucru de către funcționarii publici numiți în funcții publice de execuție, sau de conducere, personalul contractual inclusiv cadrele didactice, au dreptul la recuperarea timpului (în următoarele 30 de zile), sau la plata unui spor din salariul de bază, după cum urmează:
a). 75% din salariul de bază pentru primele două ore de depășire a duratei normale a zilei de lucru;
b). 100% din salariul de bază pentru orele următoare și pentru orele lucrate în zilele de repaus săptămânal sau în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează.
(4) numărul orelor prestate peste durata normală a timpului de muncă nu poate depăși 360 ore/an.
(5) pentru prevenirea sau înlăturarea efectelor unor calamități naturale, ale unor accidente ori ale altor cazuri de forță majoră, salariații au obligația de a presta munca suplimentară cerută de conducerea
Potrivit art.7 alin.2 din Legea nr.130/1996, Contractul Colectiv de Muncă constituie legea părților, astfel că reclamanții au dreptul la plata unui spor din salariul de bază pentru orele prestate peste durata normală de lucru, apărarea pârâtei în acest sens neputând fi primită.
Din pontajul efectuat de pârâtă, calculele efectuate de aceasta și necontestate de reclamanți în raport de aplicarea prevederilor art.12 din Contractul Colectiv de Muncă, reiese că acțiunea intentată este întemeiată în parte și va fi admisă cu obligarea pârâtei să achite fiecărui reclamant, în parte suma cuvenită, cuantificată prin calculul depus la dosar, conform dispozitivului prezentei hotărâri, redat mai jos.
Întrucât reclamanții au solicitat plata orelor suplimentare pe perioada noiembrie 2005 - noiembrie 2008, iar calculul pârâtei, însușit de reclamanți (113) vizează efectuarea de ore suplimentare doar până în anul 2007, inclusiv, cea ce conduce spre concluzia că pentru perioada ianuarie - noiembrie 2008, nu s-au efectuat ore suplimentare, deci pretențiile deduse judecății vizând această perioadă apar ca nejustificate, urmând a se dispune respingerea acestora, în contextul în care nu s-a făcut o renunțare la judecată expresă cu privire la acest aspect.
Mai mult, pontajele depuse la dosar vizând anul 2008 nu demonstrează că reclamanții au desfășurat muncă peste programul normal, în zilele de sărbători legale sau timp de noapte, întrucât fiecare figurează pontat cu 8 ore pe zi de lucru.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs ambele părți.
Prin motivele de recurs, reclamanții critică sentința pentru respingerea pretențiilor de la petitul 2 al cererii de chemare în judecată respectiv: obligarea pârâtei la calcularea și plata orelor lucrate în zilele de repaos săptămânal și pentru zilele de legală pentru perioada 1.01.2006 - noiembrie 2008.
Se arată că aceste ore, lucrate în zilele de repaus săptămânal se plătesc cu 100% din salariul de bază, potrivit art.12(3) din Contractul colectiv de muncă.
Pârâta Caf ormulat recurs împotriva aceleiași sentințe, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. In motivele de recurs se arată că în mod greșit s-au admis pretențiile de la primul petit al cererii de chemare în judecată, referitoare la plata orelor suplimentare de noapte efectuate de reclamanți în perioada noiembrie 2005 - februarie 2007.
Instanța de fond a apreciat retroactiv dispozițiile art.12 din Contractul colectiv de muncă pe 2008, care prevedea că"orele lucrate, la solicitarea șefului ierarhic, peste programul de lucru, sunt ore suplimentare, iar cadrele didactice au dreptul la recuperarea timpului cu zile libere sau la plata unui spor de 75%".
Se arată de asemenea că această normă prevedea efectuarea orelor suplimentare la cererea conducătorului instituției, iar reclamanții nu au probat un asemenea fapt.
Ambele părți au solicitat modificarea sentinței.
În recurs nu s-au depus înscrisuri noi.
Analizând recursurile formulate de ambele părți, instanța constată că acestea nu sunt întemeiate.
Recursul formulat de reclamanți în scopul modificării sentinței și admiterii petitului 2 al cererii (contravaloarea drepturilor cuvenite pentru zilele de repaos săptămânal și zilele de sărbători legale) este neîntemeiat.
Aceste ore lucrate în zile de nu au fost justificate, iar pe de altă parte nu s-a făcut dovada că presupusa lor efectuare a fost cerută de angajator, sau a existat acordul acestuia pentru efectuarea lor, așa cum s-a dovedit în cazul pretențiilor de la petitul
Instanța de fond a aplicat corect norma specială, raportându-se la HG nr.281/1993, aplicabilă după felul și locul muncii, adică "unități sanitare de asistență socială și de ocrotire m cu activitate fără întrerupere " cum este centrul de plasament în cauză, în care lucrează reclamanții.
Chiar dacă s-ar accepta teza recurenților reclamanți că sunt aplicabile dispozițiile art.12(3) din Contractul colectiv de muncă, se constată că această prevedere reglementează plata sporului de 100% din salariul de bază pentru orele lucrate în zilele de repaus săptămânal sau recuperarea cu timp liber.
Măsura este alternativă fiind prioritară la aplicare, după modul de înscriere și clauza contractuală, varianta acordării de zile libere de recuperare a timpului lucrat suplimentar în zilele de. Or, în speță, așa cum rezultă din cererile formulate chiar de reclamanți, aceștia au solicitat acordarea "zilelor libere pentru orele efectuate sâmbăta și duminica și li s-a admis cererea (ex.: cererea formulată de în 29.08.2007), iar în situația imposibilității recuperării cu zile libere a acestor ore suplimentare lucrate, acestea li s-au plătit reclamanților, așa cum rezultă din "fluturașii de salariu" prezentați în probațiune cât și din cererile reclamanților, cu un spor de 15% din salariul de bază, intitulat "spor de tură", în condițiile art.11 alin.2 din HG nr.281/1993 care prevede că: " personalul care lucrează lunar în toate cele trei ture poate primi în locul sporului de 100% pentru orele lucrate în zilele de sărbători legale și zilele libere,ce se acordă personalului ce lucrează în unitățile de asistență socială și ocrotire în schimburi normale de lucru în vederea asigurării asistenței medicale de urgență, un spor de 15% din salariul de bază".
În consecință, în mod corect au fost respinse pretențiile de la al II-lea petit din acțiune.
In ceea ce privește recursul pârâtei față de pretențiile de la primul petit al reclamanților, referitor la plata orelor suplimentare de noapte, instanța constată că recursul este nefondat.
Susținerea recurentei prin care arată că nu pot fi plătite cele 4 ore suplimentare prestate în plus pe zi, între orele 20-22 seara și respectiv între 6 - 8 dimineața de către reclamanți pentru că nu a existat solicitarea angajatorului, nu poate fi primită, deoarece din întâmpinarea formulată la fond de către pârâtă, rezultă că a existat o "înțelegere tacită" între părți cu privire la programul de lucru pe timpul nopții între orele 20 - 8 dimineața, deși în Contractul colectiv de muncă programul de lucru pe timp de noapte avea o altă durată, anume între orele 22 - 6 dimineața (art.9 (1) din Contractul colectiv de muncă). Așadar, angajatorul va trebui să respecte dispozițiile art.12(1) din contract, aceste ore lucrate suplimentar peste programul normal de lucru fiind ore suplimentare.
Calculul pretențiilor de la petitul I din acțiune în cuantumul dispus de instanță a fost făcut de pârâți și acceptat de reclamanți.
În consecință, în temeiul art.312 alin.1 Cod proc.civ. instanța va respinge recursurile formulate și va menține sentința atacată.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile formulate de recurenții reclamanți, și de recurenta pârâtă DGASPC C împotriva sentinței civile 353/2009 a Tribunalului Covasna pe care o menține.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi 4 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - -
Grefier,
- -
Red. AP - 2.12.09
Dact. GG - 17.12.09
17 ex.
Președinte:Cristna ȘtefănițăJudecători:Cristna Ștefăniță, Camelia Juravschi, Anca Pârvulescu
