Solicitare plata drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 1479/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ nr. 1479/2009-
Ședința publică din 05 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Trif Doina | - - | - JUDECĂTOR 2: Toader Felicia |
- - | - JUDECĂTOR 3: Roman Florica | |
R - | - judecător | |
- - | - grefier |
Pe rol fiind soluționarea recursului civil formulat de recurentul intimatSPITALUL CLINIC JUDEȚEAN DE URGENȚĂ,cu sediul în O- județul B, în contradictoriu cu intimatul contestator -, cu domiciliul procedural ales în B sector 3. nr. 4 etaj 4 camera 15, împotriva sentinței civile nr. 423/LM/2009 din 23 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiect: litigiu de muncă,
Se constată că fondul cauzei a fost dezbătut în ședința publică din data de 02 noiembrie 2009, dată la care părțile prezente au pus concluzii în recurs, concluzii ce au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre și când s-a amânat pronunțarea hotărârii pentru data de 05 noiembrie 2009, după care:
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 423/LM/2009 din 23 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, a fost admisă contestația formulată de contestatorul - în contradictoriu cu intimatul SPITALUL CLINIC JUDETEAN DE URGENTA O și in consecință:
S-a dispus anularea deciziei nr. 1289/15.09.2008 emisa de intimat.
A fost obligat intimatul să reintegreze contestatorul pe postul deținut anterior emiterii deciziei contestate.
A fost obligat intimatul la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatorul începând cu data desfacerii contractului individual de muncă și până la data reîncadrării efective.
A fost obligat intimatul să plătească contestatorului suma de 3790 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță areținut, analizând actele și lucrările dosarului, următoarele:
Între părțile în conflict au existat raporturi juridice de muncă în temeiul contractului individual de muncă înregistrat sub nr. 10577/01.06.2005, contestatorul îndeplinind în cadrul intimatului funcția de medic primar diabet-director general.
Prin decizia nr. 1289 din 15.09.2008 emisă de către intimat s-a dispus începând cu data de 01.10.2008 încetarea contractului individual de muncă al contestatorului în temeiul art. 55 lit. c din muncii coroborat cu art. 1 și 4 al. 1 din Decizia Colegiului Medicilor din România nr. 4/2008 și cu art. 385 al. 5 din Legea 95/2006 și Regulamentul de organizare și funcționare a unității.
Din cuprinsul acestei decizii instanța a reținut că s-a avut în vedere de către intimat dispozițiile art. 385 al.5 din Legea 95/2006, art. 4 al. 1 din Decizia 4/2008 a Colegiului medicilor din România, potrivit cărora în unitățile sanitare publice continuarea activității peste vârsta legală de pensionare poate avea loc numai în situații excepționale, respectiv în situații de deficit de personal medical și numai pe perioada în care postul urmează a fi scos la concurs și întrucât Secția Clinică Interne II din care face parte și compartimentul de diabet, boli metabolice și de nutriție nu există deficit de personal, ci dimpotrivă o supranormare a posturilor față de numărul de paturi aprobat de ministerul Sănătății prin nr. 1439/27.11.2006 privind aprobarea structurii organizatorice a Spitalului Clinic Județean de Urgență O, nu sunt îndeplinite condițiile exprese prevăzute de Decizia 4/2008 a Colegiului Medicilor din România, având în vedere și activitatea medicală cvasiinexistentă prestată în cadrul secției de spital la patul bolnavului în ultimii 3 ani, precum și faptul că i-a fost respinsă cererea contestatorului de continuare a activității până la 70 de ani, hotărându-se încetarea contractului de muncă al acestuia.
Apărările în principal ale contestatorului vizând nulitatea absolută a deciziei de încetare a contractului individual de muncă au fost înlăturate de către instanță întrucât din examinarea deciziei contestate, rezultă că aceasta este motivată atât în fapt cât și în drept, chiar dacă s-au invocat disp. art. 55 lit. c muncii, acest text de lege este coroborat în speță cu dispozițiile Legii 95/2006 și Deciziei 4/2008 a Colegiului Medicilor din România, reprezentând un temei de drept pentru încetarea contractului individual de muncă, iar din perspectiva dispozițiilor art. 74 muncii nu rezultă nici un motiv de nulitate absolută a deciziei contestate, astfel că s-a procedat la analizarea legalității și temeiniciei deciziei contestate.
Într-adevăr dispozițiile art. 385 alin. 5 din Legea nr. 95/2006 actualizată prevăd că " în cazul unităților sanitare publice care înregistrează deficit de personal medical, precum si al unităților sanitare publice aflate în zone defavorizate, medicii își pot continua activitatea peste vârsta de pensionare prevăzuta de lege, până la ocuparea posturilor prin concurs, la propunerea unității sanitare publice, cu avizul anual al Colegiului Medicilor din România, prin colegiile teritoriale județene, respectiv al municipiului B, si cu aprobarea Ministerului Sănătății Publice, respectiv a Autorității de Sănătate Publica, în funcție de subordonare",însă prin alin. 3 al aceluiași articol, legiuitorul a înțeles ca în anumite cazuri în mod limitativ arătate, să acorde o derogare datorită calității specifice rezultate din pregătirea profesională deosebită unei anumite categorii de medici. Este vorba de unitățile sanitare publice în care medicii membri titulari sau membri corespondenți ai Academiei Romane si ai Academiei de Științe Medicale, profesorii universitari si cercetătorii științifici gradul I, doctorii in științe medicale, care desfășoară activități medicale, pot continua, la cerere, activitatea medicala pana la împlinirea vârstei de 70 de ani.
Ori, contestatorul din speța de față se încadrează în categoria de medici mai sus arătate întrucât deține titlul de profesor universitar în cadrul Universității O așa cum rezultă din actele depuse la dosarul cauzei și îi sunt aplicabile dispozițiile art. 385 al. 3 din Legea 95/2006.
În consecință, textul invocat în apărare de intimat respectiv art. 385 alin. 5 din Legea nr. 95/2006 actualizată nu-și găsește aplicabilitatea în cauza de față.
În urma analizei textelor legale invocate de părți făcută mai sus, s-a reținut că textul legal aplicabil speței de față este cel reglementat de dispozițiile art. 385 alin. 3 din Legea 95/2006 actualizată, ce are un caracter special și derogator de la dreptul general, nefiind necesară completarea sa cu alte norme străine pricinii. Cele doua decizii ale Colegiului Medicilor invocate de intimat în apărarea sa, respectiv Decizia Colegiului Medicilor din România nr. 4/2008 completată cu Decizia Colegiului Medicilor din România nr. 7/2008 au o forță juridică inferioară și pot aduce doar precizări nu și modificări în raport cu dispozițiile Legii nr. 95/2006. Mai mult, prin răspunsul adresat contestatorului de către Colegiul Medicilor din România nr. 6095 din 04.11.2008 s-a arătat că medicii care au anumite titluri didactice, academice, ori științifice pot la cerere să continue activitatea medicală până la împlinirea vârstei de 70 de ani, în același sens fiind și dispozițiile Deciziei 4/2008 a și în măsura în care sunt îndeplinite cerințele legii Colegiul a apreciat că, contestatorul are dreptul de a desfășura activitate medicală până la împlinirea vârstei de 70 de ani. Și prin răspunsul Colegiului Medicilor B nr. 1023 din 24.09.2008, au fost relevate aceleași aspecte.
Concluzionând, instanța a reținut că la data emiterii deciziei atacate contestatorul se încadra în condițiile prevăzute de art. 385 alin. 3 din Legea nr. 95/2006 actualizată întrucât desfășura activitate în cadrul unei unități sanitare publice respectiv Spitalul Clinic Județean de Urgență O, are și funcția de profesor universitar și prin cererea înregistrată la intimat sub nr. 12090 din 31.07.2008 și-a exprimat voința de a-și continua activitatea până la împlinirea vârstei de 70 de ani.
În consecință, instanța constatând că cele trei condiții cumulative și imperative cuprinse în art. 385 alin. 3 din Legea 95/2006 actualizată privind reforma în domeniul Sănătății sunt îndeplinite în cauză, a reținut că contestatorul are dreptul de a-și continua activitatea medicală și după împlinirea vârstei de pensionare, până la vârsta de 70 de ani.
Împotriva acestei sentințe, în termen și cu respectarea formelor legale, a declarat recurs pârâtul SPITALUL CLINIC JUDEȚEAN DE URGENȚĂ O,acesta solicitând admiterea recursului, schimbarea în tot a sentinței și respingerea contestației formulată de petentul -.
În motivarea recursului s-a invocat că sentința de fond este rezultatul greșitei aplicări a dispozițiilor articolului 385 din Legea nr. 95/2006.
Astfel, deși petentul avea dreptul de a-și continua activitatea de medic și după împlinirea vârstei de pensionare, continuarea acesteia era condiționată de îndeplinirea unor condiții. Aceste condiții sunt reglementate de dispozițiile articolului 385 din Legea nr. 95/2006 și au fost explicitate prin Decizia Colegiului Medicilor nr. 4/2008.
Petentul neîndeplinind aceste condiții, în mod corect s-a dispus încetarea activității acestuia prin pensionare.
Intimatul s-a opus admiterii recursului, invocând că Decizia nr. 4/2008 a Colegiului Medicilor și prevederile articolului 385 aliniatul 3 se referă doar la medicii ce nu dețin titluri academice, în acest sens fiind adresele Colegiului Medicilor B și Colegiului Medicilor din România.
Analizând sentința recurată prin prisma motivelor invocate și din oficiu, Curtea constată următoarele:
Sunt fondate criticile pârâtului recurent.
Petentul a deținut funcția de director alSPITALULUI CLINIC JUDEȚEAN DE URGENȚĂ O până în 19.12.2005 și pe aceea de medic șef secție la Clinica de Diabet până la data de 25.07.2006, când a fost trecut în funcție de execuție în cadrul aceleași secții.
La data de 08.08.2008, petentul a împlinit vârsta de 65 de ani și prin Dispoziția 1289/15.09.2008 s-a constatat încetarea contractului de muncă al acestuia urmare a împlinirii vârstei de pensionare și pentru că nu îndeplinea condițiile cerute de lege pentru a fi menținut în activitate până la 70 de ani.
Această Dispoziție nr. 1289/15.09.2008 face obiectul prezentului litigiu, petentul invocând nelegalitatea acesteia.
Instanța de fond a admis contestația reținând că petentul poate să-și continue activitatea până la 70 de ani, condițiile cumulativ cerute de articolul 385 aliniatul 3 din Legea nr. 95/2006 fiind îndeplinite: petentul deține funcția de profesor universitar, își desfășoară activitatea într-o unitate sanitară publică și și-a exprimat dorința de a-și prelungi activitatea până la 70 de ani, cât permite legea.
Această reținere este greșită. Este adevărat că aliniatul 3 din articolul 385 al Legii nr. 95/2006 nu face referire decât la situația instituțiilor spitalicești publice, dar aliniatul 4 și următoarele ale articolului 385 statuează care sunt condițiile pentru continuarea activității de către medici, după împlinirea vârstei de 65 de ani. Astfel, în toate cazurile se statuează că activitatea poate fi continuată cu avizul Colegiului Medicilor și aprobarea Ministerului Sănătății Publice, precum și cu îndeplinirea altor formalități (certificat de sănătate, asigurare pentru răspundere civilă, aprobarea autorității de sănătate publică, etc.).
Aliniatul 4 al articolului stabilește condițiile obligatorii pentru continuarea activității medicilor care au atins vârsta de pensionare, în unități sanitare private, fără a face distincție dacă aceștia dețin titluri universitare sau vreuna din calitățile reglementate la aliniatul 3.
Prin urmare, a admite interpretarea făcută de instanța de fond ar însemna că în unitățile sanitare publice este suficientă pentru menținerea în funcție după vârsta de 65 de ani, cererea medicului - profesor universitar (cazul petentului), pe când în unitățile sanitare private se cer îndeplinite cumulativ și alte condiții: avizul anual al Colegiului Medicilor, eliberat pe baza certificatului de sănătate și asigurare de răspundere civilă.
Atare interpretare ar duce la concluzia absurdă și inadmisibilă că unui medic ce deține titlu universitar (cazul în speță) pentru a-și continua activitatea în sistemul privat i se cere îndeplinirea cumulativă a unor condiții, iar în sistemul public nu se cere decât voința acestuia de a-și continua activitatea.
Aceasta în condițiile în care sistemul privat este reglat de legile obiective ale pieței (cererea și oferta), legi ce nu se aplică în cazul sistemului public, tocmai de aceea sistemul public impunându-se a fi reglementat, în toate domeniile, mult mai restrictiv și detaliat, spre deosebire de sistemul privat care, în general, se autoreglează, fiind necesară intervenția minimă a legiuitorului.
În vederea aplicării unitare a textelor legale sus invocate s-au emis și Deciziile Colegiului Medicilor din România nr. 4/2008 și 7/2008, care precizează etapele de urmat și formalitățile ce se cer îndeplinite pentru menținerea în funcție a medicilor după vârsta de pensionare, indiferent de alte titluri științifice ori universitare deținute.
Deciziile Colegiului Medicilor arătate nu adaugă la lege, așa cum reține instanța de fond, ci interpretează prin analogie, rațional și logic, dispozițiile articolului 385 din lege.
În acest sens sunt și adresele Colegiului Medicilor din România (6095/2008) și Colegiului Medicilor B (1023/2008), din cuprinsul cărora rezultă că pentru menținerea în funcție a medicilor, după vârsta de 65 de ani, se cer îndeplinite unele formalități (cererea medicului, avizul Colegiului Medicilor și a Ministerului Sănătății Publice, certificat sănătate, asigurare de răspundere civilă, etc.).
Pe de altă parte, contractul de muncă este de esența sa un contract bilateral și sinalagmatic, iar sintagma "pot fi menținuți în activitate" din aliniatul 3 al articolului 385 se completează cu dispozițiile legale generale și comune care reglementează încheierea contractului de muncă, ori aceasta implică obligatoriu și existența acordului angajatorului. În speță, angajatorul, justificat de existența unei supranormări de personal, refuză să încheie un nou contract de muncă cu petentul ori să-l prelungească pe cel existent.
Curtea apreciază că în afara acordului petentului pentru continuarea activității, nici una din restul condițiilor stipulate de lege și detaliate de Ordinul Colegiului Medicilor nu a fost îndeplinită în speță. Astfel, adresele Colegiului Medicilor din România și Colegiului Medicilor B de la filele 40 și 41 dosar fond, nu sunt avize (în înțelesul legii) pentru continuarea activității, ci doar, ambele adrese, arată că petentul își poate continua activitatea, cu condiția să se conformeze dispozițiilor Deciziei Colegiului Medicilor nr. 4/2008, așa cum reține și instanța de recurs.
Ar mai fi de reținut că la fila 19, dosar fond, se află contractul de muncă al petentului, contract nul absolut, cât timp acesta, în calitate de director general al SPITALULULUI CLINIC JUDEȚEAN DE URGENȚĂ O, se angajează pe sine pentru funcția de medic primar - diabet.
Pentru aceste considerente, reținându-se că petentul nu a îndeplinit cumulativ condițiile cerute de lege pentru continuarea activității după vârsta de 65 de ani, apreciind că Dispoziția nr. 1289/2008 emisă de pârâtă este legală, activitatea petentului încetând prin pensionare la data împlinirii vârstei legale de pensionare prevăzută de articolul 385 aliniatul 1 din Legea nr. 95/2006 - 65 ani.
Așa fiind, sentința de fond fiind rezultatul greșitei aplicări a dispozițiilor articolului 385 din Legea nr. 95/2006, motiv de modificare a acesteia în temeiul articolului 304 punctul 9 Cod de procedură civilă, se va admite recursul pârâtului în baza articolului 312 cu referire la articolele 316 și 296 Cod de procedură civilă, se va modifica sentința urmând a se respinge ca nefondată contestația petentului -.
Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza articolului 312 aliniat 1, combinat cu articolele 296 și 316 Cod procedură civilă,
ADMITE ca fondat recursul civilintrodus de recurentul intimatSPITALUL CLINIC JUDEȚEAN DE URGENȚĂ,cu sediul în O- județul B, în contradictoriu cu intimatul contestator -, cu domiciliul procedural ales în B sector 3. nr. 4 etaj 4 camera 15, împotriva sentinței civile nr. 423/LM/2009 din 23 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o modifică în întregime în sensul că respinge contestația formulată de contestatorul - împotriva deciziei nr. 1289/15.09.2008 emisă de intimat.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de azi, 05 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
- - - - R - - -
decizie: RF/25.11.2009
Complet fond:,
în 2 ex.: ID/26.11.2009
2comunicări:
1. SPITALUL CLINIC JUDEȚEAN DE URGENȚĂ,cu sediul în O- județul B,
2. -,cu domiciliul procedural ales în B sector 3. nr. 4 etaj 4 camera 15
Președinte:Trif DoinaJudecători:Trif Doina, Toader Felicia, Roman Florica
