Solicitare plata drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 1512/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
România
Curtea de Apel Timișoara cod operator 2928
Secția de litigii de muncă și asigurări sociale
Dosar nr-
Decizia civilă nr. 1512
Ședința publică din 18 iunie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Ioan Jivan
JUDECĂTOR 2: Maria Ana Biberea
JUDECĂTOR 3: Florin
Grefier:
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de către Primăria, prin primar, împotriva sentinței civile nr. 330 pronunțată la 14 martie 2008 de către Tribunalul C S în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanții, G, B, I, a, a, HG, reprezentați de Sindicatul și pârâta intimată Consiliul Local, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru reclamantul intimat președinte, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura completă.
Recursul este scutit de taxă de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța constată că prin serviciul registratură al instanței reclamantul intimat sindicatul a depus la dosar întâmpinare.
Constatând ca nu mai sunt alte cereri sau probe de administrat, instanța considera cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Reprezentantul reclamantului intimat Sindicatul a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.
Instanța
Deliberând asupra recursului de față a constatat următoarele:
Prin acțiunea disjunsă din dosar nr- al Tribunalului C S, reclamanții, G, B, I, a,,, a, HG, a, reprezentați de Sindicatul au chemat în judecată pe pârâții Primăria și Consiliul Local solicitând instanței ca, prin hotărârea judecătorească pe care o va pronunța, să oblige pârâții la acordarea pe perioada 1 decembrie 2004 - 31 decembrie 2007 indemnizației de dispozitiv reglementată de Legea nr. 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții, în cuantum de 25% din salariul de bază potrivit Ordinului MAI nr. 496/2003; să oblige pârâții să le plătească fiecăruia dintre reclamanți sumele de bani brute solicitate actualizate cu indicii de inflație la data plății efective, indici raportați la fiecare lună când trebuia acordat acest spor.
In motivarea cererii, reclamanții au arătat că au calitatea de personal contractual în cadrul pârâtei și că sunt îndreptățiți să beneficieze de drepturile bănești sub forma indemnizației de dispozitiv în cuantum de 25% din salariul de bază în temeiul pct. 9.2 și 31.1 din Ordinul MAI nr. 496/2003, conform căruia indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice.
In drept și-au întemeiat cererea pe dispozițiile art. 9.2 și pct. 31.1 din Ordinul MAI nr. 496/28 iulie 2003, OUG nr. 192/2002, Legea nr. 138/1999, Ordinul MI nr. 275/2002, OUG nr. 63/2003, art. 1 alin. 2 din Legea nr. 137/2000, art. 11 alin. 1 și 2, 20 din Constituție, cartea Europeană a Autonomiei Locale ratificată de România prin Legea nr. 199/1997, art. 2 alin. 1 din Convenția OIM nr. 131/24 iunie 1970 ratificată prin Decretul nr. 83/1975.
Prin sentința civilă nr. 330 pronunțată la 14 martie 2008, instanța a admis acțiunea, a obligat pârâții, prin primar să calculeze și să plătească reclamanților drepturile bănești cuvenite și neacordate, reprezentând indemnizația de dispozitiv în cuantum de 25% din indemnizația brută de bază pentru perioada 1 decembrie 2004 - 31 decembrie 2007, sume ce vor fi actualizate la data plății efective.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că reclamantele au calitatea de angajați în cadrul Primăriei ca personal contractual pretinzând indemnizația de dispozitiv de 25%.
A mai reținut că indemnizația de dispozitiv a fost reglementată prin Legea nr. 138/1999 și a vizat cadre militare angajate pe bază de contract și salariații civili din cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului d e Interne, Serviciului Român de Informații, Serviciul de Informații Externe, Serviciul de Protecție și Pază, Serviciul de Telecomunicații Speciale și Ministerul d e Justiție.
Prin Ordinul nr. 496/28 iulie 2003 emis de MAI la pct. 9.2 s-a prevăzut că "indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice, prin personal civil înțelegându-se și funcționarii publici și personalul contractual din Ministerul Administrației și Internelor.
Totodată se precizează că personalul civil din Ministerul Administrației și Internelor beneficiază de drepturile stabilite prin Leghea nr. 193/1999 cu excepția celui din domeniul administrației publice care beneficiază doar de dreptul prevăzut la art. 13 din lege, care prevede indemnizația de dispozitiv.
Analizând textele de lege menționate a concluzionat că salariaților civili le este recunoscut beneficiul indemnizației de dispozitiv, în cuantum de 25% din salariul de bază; deoarece cadrele militare și militarii angajați beneficiază pe bază de contract, în plus, față de salariații civili și de alte sporuri și drepturi salariale prevăzute în Legea nr. 138/1999, fiind evident faptul că prin Ordinul nr. 496/2003; ministerul Administrației și Internelor a urmărit ca în rândul personalului care beneficiază de indemnizația de dispozitiv să fie cuprinși și personalul civil ce își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice, tocmai pentru a înlătura discrepanțele în ceea ce privește drepturile de natură salarială personalului aflat în subordinea și/sau coordonarea MAI, asigurându-se egalitate de tratament salarial și nediscriminatoriu pentru personalul din cadrul aceleiași autorități.
In termen legal, împotriva sentinței civile menționate mai sus, a declarat recurs pârâta Primăria, prin primar, recurs înregistrat la Curtea de Apel Timișoara sub nr-.
Solicită modificarea în tot a sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii reclamanților.
Arata ca actele normative invocate se aplicau doar personalului militar din cadrul MIRA; că art. 1 din Legea nr. 138/1999 prevede că dispozițiile legii se aplică personalului militar și civil din cadrul MApN, Ministerului d e Interne, Serviciului Român de Informații, Serviciului de Informații Externe, Serviciului de Protecție și Pază, Serviciului de Telecomunicații Speciale și Ministerului Justiției; că art. 13 din lege face referire la "solda lunară a personalului militar".
Recursul este întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 cod procedură civilă.
Prin întâmpinare, reclamantul intimat Sindicatul a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.
Arata ca în recursul declarat, pârâta omite cu bună știință pct. 9.2 din Ordinul MAI 496/28 iulie 2003 care prevede explicit că indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice; că pârâta recunoaște implicit acest drept al salariaților - funcționari publici prin nerecurarea sentinței civile nr- și că prin admiterea recursului s-ar crea o discriminare între salariații aceleiași instituții.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor de recurs invocate, a dispozițiilor art. 304 pct. 9 cod procedură civilă, instanța a apreciat recursul întemeiat, urmând a-l admite cu următoarea motivare:
Instanța de fond a făcut o greșită interpretare și aplicare a dispozițiilor legale incidente speței.
In conformitate cu prevederile art. 1 din Legea nr. 138/1999, "dispozițiile prezentei legi se aplică personalului militar și civil din cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului d e Interne, Serviciului Român de Informații, Serviciului de Informații Externe, Serviciului de Protecție și Pază, Serviciului de Telecomunicații Speciale și Ministerului Justiției".
Potrivit prevederilor art. 47 și 49 din menționata lege, personalul civil din ministerele și instituțiile centrale enumerate în art. 1, care desfășoară activități în condiții similare cu cele ale cadrelor militare, beneficiază de primele, sporurile și indemnizațiile acordate acestora.
Prin ordinul ministerului d e interne nr. 275 din 5 iunie 2002 au fost adoptate Normele metodologice pentru punerea în aplicare a Legii nr. 138/1999, acest din urmă act normativ fiind modificat și completat prin Ordinul Ministerului Administrației de Interne nr. 496/28 iulie 2003.
Potrivit punctului 9.2. introdus prin Ordinul modificator: "indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice".
Punctul 31.1 din Ordin prevede că: "Prin personal civil, în sensul prezentului ordin, se înțelege funcționarii publici și personalul contractual civil din Ministerul Administrației și Internelor. Personalul civil din Ministerul Administrației și Internelor beneficiază de drepturile stabilite prin prezenta lege, cu excepția celui din domeniul administrației publice, care beneficiază doar de dreptul prevăzut de art. 13 din lege, precum și de cele prevăzute în reglementările în vigoare aplicabile salariaților omologi din sectorul bugetar".
Din coroborarea dispozițiilor legale anterior menționate se constată că, pentru a se acorda sporul de dispozitiv prevăzut de Legea nr. 138/1999, trebuie ca personalul civil să-și desfășoare activitatea într-un dispozitiv cu caracter militar sau într-una din instituțiile și autoritățile prevăzute în art. 1 din Legea nr. 138/1999.
Personalul din cadrul pârâtului face parte dintr-un organ al administrației publice locale, și nu din cadrul Ministerului d e Interne, astfel că ordinul invocat nr. 496/2003 al Ministerului Administrației și Internelor nu își are aplicabilitate în privința reclamanților.
- așa este reiese și din punctul VI al ordinului, care arată că măsuri de aplicare al ordinului vor fi luate de comandanții și șefii de unități.
Nu există nicio legătură de subordonare a instituției pârâte față de Ministerul Administrației și Internelor, consiliul local fiind potrivit Legii nr. 215/2001 o autoritate publică locală autonomă.
In aceste condiții, ministrul administrației și internelor nu avea nici o atribuție în privința salarizării personalului contractual din cadrul administrației publice locale și, prin urmare, ordinul sus menționat nu poate fi aplicat în cazul pârâtului și cu atât mai puțin dispozițiile Legii nr. 138/1999, care nu fac nici o referire la salarizarea personalului civil din administrația publică locală.
- așa o demonstrează și denumirea legii, care se referă în primul rând la personalul militar și la personalul civil, dar din cadrul acelorași unități (adică al unităților militare), or, în mod evident, pârâtul nu are personal militar privind salarizarea.
Chiar denumirea indemnizației, aceea de dispozitiv, demonstrează că această indemnizație nu se aplică în cadrul instituțiilor cu caracter eminamente civil.
Nu sunt aplicabile nici dispozițiile art. 16 din Constituția României și nici cele privind Convenția Europeană a Drepturilor Omului privind egalitatea de tratament, deoarece nu există nici o egalitate între persoanele care își desfășoară activitatea într-un dispozitiv militar - în care există anumite reguli specifice de acces, de circulație în interiorul dispozitivului, de comunicare, și o instituție publică, în care toate aceste reguli nu se aplică.
Față de cele de mai sus, în baza art. 312 alin. 1 cod procedură civilă, urmează a admite recursul pârâtei și a modifica sentința recurată în sensul respingerii acțiunii reclamanților ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de către pârâta Primăria, prin primar, împotriva sentinței civile nr. 330 pronunțată la 14 martie 2008 de către Tribunalul C S în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanții, G, B, I, a, a, HG, reprezentați de Sindicatul și pârâta intimată Consiliul Local.
Modifică în tot sentința recurată în sensul că:
Respinge acțiunea.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, 18 iunie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier,
Red. MB/dact. MB
2 ex.
30.07.2008
Primă instanță:
, - Tribunalul C
Președinte:Ioan JivanJudecători:Ioan Jivan, Maria Ana Biberea, Florin
