Solicitare plata drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 1686/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
completul II recurs |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR. 1686/2009-
Ședința publică din data de 25 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Dana Cigan | - - | - JUDECĂTOR 2: Felicia Toader |
- - | - JUDECĂTOR 3: Doina Măduța | |
- - | - judecător | |
- - | - grefier |
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurenta pârâtă SC SA, cu sediul în B, sector 1, Calea, nr. 239, în contradictoriu cu intimații reclamanți, G, -, IA, U, -, I, G, G, G, G, G, -, G, -N, intervenienții, -, -, -, -, G, A, -, - toți cu domiciliul ales la Cabinet avocațial " " cu sediul în Târgu J,-, județul G, împotriva sentinței civile nr. 546/D din 15 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr-, având ca obiect: drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi se prezintă în reprezentarea intimaților reclamanți, lipsă, avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 388 din 04.11.2009 emisă de Baroul București -Cabinet Individual, lipsă fiind reprezentanții recurentei pârâte.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței faptul că prezentul recurs este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și al timbrului judiciar, având în vedere natura cauzei dedusă judecății, precum și faptul că la dosar a parvenit prin Serviciul Registratură, la data de 04.11.2009 întâmpinare din partea intimaților reclamanți, după care:
Întrebat fiind, reprezentantul intimaților reclamanți învederează faptul că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat, sens în care solicită cuvântul asupra recursului de față.
Nefiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra prezentei căi de atac.
Reprezentantul intimaților reclamanți solicită respingerea recursului promovat de partea adversă,ca nefondat, menținerea hotărârii recurate, pe care o apreciază ca fiind legală și temeinică, aceasta a fost pronunțată în conformitate cu prevederile legale în vigoare, solicitând de asemenea și respingerea excepției privind necompetența teritorială a Tribunalului Satu Mare de a soluționa în primă instanță litigiu declanșat, fără acordarea cheltuielilor de judecată.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 546/D din 15 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr-, s-a admis cererea de interven ie n interes propriu formulat de intervenien ii:, -, -, -, -, G, A, -, -, mpotriva tei B -.
S-a admis n parte ac iunea formulat de reclaman ii i intervenien ii:, G, -, IA, U,, -, I, G, G, G, G, G, -, G, -N, -, -, -, -, G, A, -, -, formulat mpotriva tei B -, i, n consecin ță:
ta a fost obligată la plata tre reclaman ii i intervenien ii disponibiliza i n anii 2005-2006 sumelor reprezent nd drepturile salariale cuvenite, conform dispozi iilor art. 50 din Contractul Colectiv de munc la nivel de pentru anii 2005-2006, n cuantum de un salariu mediu net pentru o vechime ntre 6 luni-3 ani; dou salarii medii nete pentru o vechime ntre 3-10 ani; trei salarii medii nete pentru o vechime ntre 10-15 ani; patru salarii medii nete pentru o vechime de peste 15 ani, actualizate la data pl ăț ii efective.
De asemenea, pârâta a fost obligată la plata tre reclaman ii i intervenien ii disponibiliza i n anul 2007 sumelor reprezent nd drepturile salariale cuvenite, conform dispozi iilor art. 50 din Contractul Colectiv de munc la nivel de pentru anul 2007, n cuantum de 1,5 salarii medii nete pentru o vechime de la 3 ani; trei salarii medii nete pentru o vechime ntre 3-10 ani; cinci salarii medii nete pentru o vechime de peste 10 ani, actualizate la data pl ăț ii efective.
ta a fost obligată la plata tre reclaman i i intervenien i a diferen elor de pl ăți compensatorii dintre sumele ncasate conform art. 4 din Planul Social i cele cuvenite n raport de nivelul salariului mediu brut pe societate la data ncet rii contractului individual de munc, actualizate la data pl ății efective.
Pentru a pronunța în acest mod, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente:
Atât reclamanții, cât și intervenienții au avut calitatea de angajați ai unității pârâte până la data disponibilizării.
Potrivit Planului Social - anexă la Contractul Colectiv de Muncă al societății înregistrat sub nr. 2643/2005, angajații disponibilizați sunt îndreptățiți să beneficieze în funcție de vechimea în muncă în cadrul SC SA de indemnizația de concediere calculată conform art. 50 din contractul colectiv.
Conform art. 50 din Contractul colectiv de muncă pe anul 2007 începând cu 01.06.2007, se aplică cuantumul de 2000 lei pentru salariul mediu brut. Din același Plan Social (art. 4) rezultă că salariul mediu brut ce va fi luat în calcul pentru stabilirea fiecărei indemnizații de concediere acordate se va stabili pe baza celui din 2004, majorat în anii următori direct proporțional cu același procentaj cu care se majorează salariile prevăzute în Contractul Colectiv de muncă.
Reclamanții și intervenienții au beneficiat de plăți compensatorii calculate la nivelul salariului brut aferent anului 2004, deși acesta s-a indexat la 01.01.2005.
Contractele colective de muncă încheiate cu respectarea prevederilor legale constituie legea părților conform art. 7 alin. 2 din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă.
Potrivit alin. 1 al art. 243 Codul muncii, executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți, iar din alin. 2 rezultă că neîndeplinirea obligațiilor asumate atrage răspunderea părților care se fac vinovate de aceasta.
Față de faptul că indemnizația de concediere ce se acordă în funcție de vechimea în muncă la unitate este diferită în contractele colective de muncă pe anii 2005-2006 de cea prevăzută în contractul colectiv de muncă pe anul 2007, instanța în baza art. 283 și art. 284 Codul munciia admis în parte acțiunea reclamanților și intervenienților conform dispozitivului.
Împotriva sentinței a formulat recurs SC SA-Membru, principala critică a intimatului vizând necompetența teritorială a Tribunalului Satu Mare de soluționare a litigiului în primă instanță, solicitându-se în aceste condiții casarea hotărârii și trimiterea cauzei în vederea soluționării cererii la Tribunalul București.
În subsidiar a fost ridicată și excepția tardivității formulării acțiunii și a cererii de intervenție, apreciindu-se că au fost încălcate prevederile art. 283 al. 1 lit. e Codul muncii.
Prin întâmpinarea depusă intimații reclamanți au solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind legală și temeinică.
Excepția de necompetență materială este pe larg argumentată, principiul care poate fi sintetizat fiind cel potrivit căruia Legea nr.168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă este o normă specială prin raportare la dispozițiile Codului muncii, ori legea generală ulterioară nu modifică legea specială anterioară decât în cazul unei prevederi exprese, iar acest principiu este unul dintre cele fundamentale ale instituției interpretării legii civile.
Enunțul este corect, însă compararea aplicabilității prevederilor art. 72 din Legea nr. 168/1999, respectiv ale art. 284 din Codul muncii, impune o nuanțarea mult mai subtilă decât enunțarea principiului propriu zis.
În principiu este vorba de două texte care se exclud, deoarece potrivit art. 72 din Legea nr. 168/1999 competența de soluționare a conflictelor de drepturi revine instanței în a cărei circumscripție își are sediul unitatea, în timp ce art. 284 din Codul muncii stabilește ca fiind competentă instanța în a cărei circumscripție își are domiciliul sau reședința reclamantul.
Dacă din punctul de vedere al competenței materiale legiuitorul a prevăzut că tribunalele sunt instanțele cărora le revine competența în primă instanță de soluționare a acestor litigii, în privința competenței teritoriale legiuitorul a oscilat alegând la interval de cinci ani două soluții contrare, ori este evident că ele nu pot produce efecte concomitent.
Același lucru se întâmplă însă și în ceea ce privește compunerea completului de judecată, soluția regăsindu-se în legea de organizare judiciară și nu în Legea nr. 168/1999, deși aceasta este legea specială organică privind soluționarea conflictelor de muncă, ori dacă s-ar pleca de la argumentarea recurentei s-ar deduce că acest act normativ ar trebui să cuprindă în mod exclusiv procedura ce trebuie urmată.
Plecând de la concluzia simplă că două norme contrare nu pot coexista atunci când este vorba de norme de competență cu caracter absolut, apare de preferat soluția potrivit căreia noma ulterioară abrogă norma anterioară, chiar dacă abrogarea este implicită și nu expresă, deoarece prezumția este aceia că legiuitorul, în momentul elaborării actului normativ, a avut în vedere dispozițiile existente și întotdeauna legea nouă reprezintă o evoluție, cel puțin din punct de vedere al tehnicii legislative, nefiind de acceptat prezumția potrivit căreia legiuitorul ar fi omis sau ar fi scăpat din vedere existența textului într-o formulare contrară celei care se regăsește în textul ulterior.
Așa fiind, instanța apreciază că Tribunalul Satu Marea făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale sub acest aspect, critica vizând necompetența instanței de a soluția în primă instanță fiind nefondată.
Nefondată este și excepția prescripției dreptului la acțiune, deoarece obiectul cererii recurenților îl reprezintă neplata salariului compensatoriu așa cum a fost acesta indexat, termenul de prescripție fiind termenul de trei ani potrivit art. 73 lit. d din Legea nr. 168/1999, respectiv art.283 al. 1 lit. c din Codul muncii.
Față de toate cele precizate instanța va respinge recursul în baza art. 312 al. 1 Cod procedură civilă, constatând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul civil declarat de recurenta pârâtă SC SA, cu sediul în B, sector 1, Calea, nr. 239, în contradictoriu cu intimații reclamanți, G, -, IA, U, -, I, G, G, G, G, G, -, G, -N, intervenienții, -, -, -, -, G, A, -, - toți cu domiciliul ales la Cabinet avocațial " " cu sediul în Târgu J,-, județul G, împotriva sentinței civile nr. 546/D din 15 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din data de 25 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - - - -
- judecători fond - Melita
- redactat decizie - judecător - 10.12.2009
- dactilografiat grefier - 10.12.2009 - 4 ex.
-comunicat -11.12.2009 - 2 ex.
- SC SA, cu sediul în B, sector 1, Calea, nr. 239
- Cabinet avocațial " "-în reprezentarea intimaților reclamanți- cu sediul în Târgu J,-, județul
Președinte:Dana CiganJudecători:Dana Cigan, Felicia Toader, Doina Măduța
