Solicitare plata drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 1721/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 1721
Ședința publică din data de 17 septembrie 2008
PREȘEDINTE: Cristina Mihaela Moiceanu
JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Ioana Cristina Țolu
-
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta SC SA - GRUP, prin reprezentant legal ȘI ASOCIAȚII, cu sediul în B, sector 1, Bd. - - - House nr. 4-8, împotriva sentinței civile nr. 975 din 03 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, domiciliat în M,-,.18,. A,.14, județul D, domiciliat în Lungă, sat Lungă, județul D, domiciliat în M,-, -.3, județul D, domiciliat în M,-, -.13, județul D, domiciliat în M,-, județul D, domiciliat în M,-, județul D, domiciliat în M,-, -. B,.14, județul D, domiciliat în M,-, județul D, cu domiciliul ales la de Av. " ", str. - -, -.10, M, județul D, cu domiciliul ales la de Av. " ", str. - -, -.10, M, județul D, domiciliat în M,-, -A,.16, județul D, domiciliat în comuna IL, sat, județul D, domiciliat în M,-, -.B,.3, județul D, domiciliată în M,-, județul D, domiciliată în M,-,.2,.15, județul D, domiciliată în comuna, județul D, domiciliat în M,-, --IV,.6, județul D, domiciliat în M,-, -B,.15, județul D, domiciliat în M, str. -, nr. 7. județul D, domiciliat în M,-, -.17, județul D, domiciliat în M,-, -.B,.21, județul D, domiciliat în M,-, -.18, județul D, domiciliat în M,-,.76, județul D, domiciliat în M,-, județul D, domiciliat în comuna, sat de, nr. 313, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că recursul este declarat și motivat în termen, scutit de plata taxei de timbru și că s-a depus la dosar cererea din partea recurentei SC SA - GRUP, prin care solicită comunicarea tuturor actelor de procedură.
Curtea, având în vedere că recurenta-pârâtă SC SA - GRUP, prin reprezentant legal ȘI ASOCIAȚII, a solicitat judecarea cauzei în lipsă în temeiul art. 242 alin.(2) Cod pr.civilă, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarle:
Prin cererea înregistrată la ribunalul Dâmbovița sub nr- reclamanții:, -, -, -, -, -, -, au chemat în judecată pe pârâta SA-Membru Grup, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata drepturilor bănești reprezentând suplimentări salariale cuvenite și neacordate, actualizate în raport cu rata inflației, prevăzute de art. 168 alin. 1 din.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că au fost prejudiciați în sensul că nu le-au fost acordate drepturile salariale prevăzute de art. 168 alin.1 din, că aceste drepturi se ridică la câte 10752,60 lei pentru fiecare reclamant pe perioada 2005-2007, din care 402,60 lei reprezintă actualizarea la inflație a drepturilor cuvenite.
În drept, au fost invocate prevederile art. 166 din Codul muncii și art. 168 alin. 1 din CCM încheiat la nivelul societății, renegociat și reeditat în anii 2005-2007.
Deși legal citată, pârâta nu s-a prezentat în instanță și nu a formulat întâmpinare.
La termenul de judecată din 20.05.2008 reclamanții prin apărător, au formulat cerere de micșoare a câtimii obiectului acțiunii, solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de 7207 lei pentru fiecare reclamant, sumă calculată la sariul mediu de bază pe conform adresei 831/05.02.2008.
Prin sentința civilă nr.975 din 3 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, s-a admis cererea precizată privind pe reclamanții, -, -, -, -, -, -, în contradictoriu cu pârâta SA-Membru Grup, a fost obligată pârâta la plata către reclamanți a suplimentelor salariale de C și Paște pe perioada 2005-2007 calculate la salariul de bază mediu pe, reactualizate de la data la care trebuiau acordate și până la achitarea efectivă și s-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța aceastră sentință, instanța de fond a reținut că prin cererea de chemare în judecată reclamanții au solicitat drepturi salariale restante, cuvenite și neacordate pe perioada 2005-2007 actualizate cu indicele de creștere a prețurilor, drepturi prevăzute de art. 168 alin.1 din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate.
Potrivit art. 168 alin.1 din, înregistrat la Direcția și Solidarității Sociale B la 23.05.2000 salariații urmau să beneficieze de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP, valorile concrete, modalitățile de acordare, criteriile și beneficiarii urmând să fie negociate cu minim 15 zile înainte de fiecare eveniment.
În alineatul 2 al articolului 168 din renegociat în anul 2003 s-a prevăzut că suplimentările de la alin.1 " vor fi introduse" în salariul de bază al fiecărui salariat conform modalității negociate cu, articol modificat ulterior prin acte adiționale, în anul 2005, în sensul că în anul 2003 suplimentările salariale prevăzute la art. 168 alin.1 "au fost introduse" în salariul de bază al fiecărui salariat.
S-a apreciat de către instanța de fond că asupra aspectului introducerii în salariul de bază al fiecărui salariat a suplimentărilor de Paște și de C în anul 2003, nu pot exista controverse față de claritatea prevederilor art. 168 alin.2 din modificat, text convenit de către reprezentanții și SC SA.
Concluzia că aceste drepturi au fost introduse în salarii și în anii următori nu rezultă din folosirea la timpul trecut a verbului " au fost introduse", dimpotrivă, întărește convingerea că introducerea în salariul de bază a suplimentărilor salariale de Paște și Caa vut loc doar în anul 2003.
Obligativitatea respectării prevederilor contractului colectiv de muncă rezultă din dispozițiile titlului 7 din Codul muncii referitor la contractele colective de muncă și în principal din dispozițiile art. 244 din Codul muncii, care stabilesc că părțile pot modifica clauzele contractului colectiv de muncă pe parcursul executării lui, în condițiile legii, ori de câte ori convin acest lucru. Or, nu s-a făcut dovada de către pârâtă a modificării clauzelor contractului colectiv de muncă referitoare la acordarea suplimentărilor salariale de C și de Paști prevăzute de art. 168 alin.1 din Codul muncii.
În ceea ce privește lipsa negocierii în vederea stabilirii cuantumului exact al sumelor care ar fi trebuit acordate, tribunalul a constatat că aceasta nu constituie un impediment pentru neexecutarea clauzelor contractului colectiv de muncă la nivel de unitate, pârâta fiind aceea care putea declanșa împreună cu sindicatul negocierile anuale pentru stabilirea valorii concrete, a modalității de acordare, a criteriilor, condițiilor și beneficiarilor.
De asemenea, s-a mai apreciat de tribunal, că pârâta, căreia îi revenea sarcina probei, în conformitate cu prevederile art. 287 din Codul muncii, nu a făcut dovada acordării suplimentărilor salariale de C și de Paște în conformitate cu prevederile art. 168 alin. 1 din Codul muncii, că nu a depus la dosar de plată, decizii interne privind acordarea acestor drepturi sau orice alte documente din care să rezulte introducerea acestor suplimentări în salariile angajaților.
În ceea ce privește calculul drepturilor cuvenite reclamanților, tribunalul a apreciat că trebuie avute în vedere salariile medii de bază și nu salariile medii brute pe, deoarece prevederile Contractului Colectiv de Muncă se referă în art. 168 alin.1 la o suplimentare a drepturilor salariale de C și de Paști în cuantum de unsalariu mediu de bazăpe SNP și nu la un salariu mediu brut.
Atât salariul de bază cât și cel brut sunt venituri brute, însă deosebirea dintre acestea este aceea că salariul brut mai cuprinde și eventualele sporuri adăugate salariului negociat, adică celui numit de " bază", fără sporuri.
De altfel, reclamanții au formulat o cerere de micșorare a câtimii obiectului acesteia solicitând obligarea pârâtei la plata suplimentărilor salariale de C și de paști calculate la salariul mediu de bază pe și nu la salariul brut.
Cum, în cauză, nu s-a putut efectua o expertiză care să stabilească în concret drepturile neacordate pentru fiecare dintre reclamanți și pentru a se putea verifica calculul efectuat de aceștia, tribunalul a procedat la acordarea acestora la modul general conform prevederilor art. 168 alin.1 din, în raport de perioadele lucrate de fiecare dintre reclamanți.
Totodată, tribunalul a apreciat îndeplinite prevederile art. 154 alin. 1 din Codul muncii potrivit cărora salariul reprezintă contraprestația muncii depusă de salariat în baza contractului individual de muncă și ale articolului 161 alin. 1 din Codul muncii în raport de care salariul se plătește în bani la data stabilită în contractul individual de muncă, în contractul colectiv de muncă aplicabil sau în regulamentul intern, astfel că a admis cererea așa cum a fost precizată și a dispus obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale cuvenite reclamanților pe perioada 2005-2007 în raport de perioada lucrată de fiecare, în funcție de salariul mediu de bază pe, actualizate de la data la care trebuiau acordate și până la achitarea efectivă.
Împotriva acestei sentințe pârâta a declarat recurs pârâta SC SA-Membru Grup, criticând soluția ca netemeinică și nelegală, în sensul că în mod greșit instanța de fond a admis acțiunea fără să observe că aceasta este prematură, deoarece în conformitate cu art. 168 alin. 1 Teza finală din plata primelor de sărbători era subsecventă negocierilor dintre Patronat și Sindicate care trebuia să aibă loc cu 15 zile calendaristice anterior fiecărei sărbători. Aceste negocieri nu au avut loc nici până în prezent și ca urmare nu se poate stabili valoarea concretă, modalitățile de acordare, criteriile și condițiile în care aceste prime urmează a fi plătite reclamanților.
Instanța de fond a greșit și atunci când a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune, întrucât, în speță sunt incidente disp. art. 283 alin.1 lit.e Codul muncii, izvorul acestor drepturi salariale fiind contractul colectiv de muncă.
recurenta că începând cu anul 2003 primele de sărbători au fost incluse în salariul de bază, fapt consemnat și constatat atât în cât și în Nota comisiei paritare, astfel că pretențiile reclamanților sunt nejustificate.
În oricare din situațiile invocate, modalitatea de calcul invocată de către reclamanți este greșită cât timp se raportează la nivelul salariului mediu brut pe unitate, deoarece art.168 CCM prevede că primele reprezintă câte un salariu de bază mediu pe unitate.
Examinând soluția prin prisma actelor și lucrărilor de la dosar, a criticilor formulate de recurentă, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză, dar și sub toate aspectele conform art.3041cod.pr.civ. Curtea constată că nu este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, așa după cum se va arăta în continuare:
Prin invocarea excepției de prematuritate în primul motiv de recurs pârâta își invocă, de fapt propria culpă, deoarece chiar dacă prin art. 168 alin. 1 teza 2 din CCM se stabilește că anterior fiecărei sărbători cu minim 15 zile vor avea loc negocieri cu sindicatul în vederea stabilirii valorii concrete a modalităților de acordate, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor, împrejurarea că aceste negocieri nu au avut loc nu este imputabilă reclamanților ci recurentei care avea obligația conform contractului, să inițieze și finalizeze aceste negocieri.
Cu toate acestea, inexistența acestor negocieri nu presupune inexistența dreptului la plata suplimentărilor salariale cuvenite de Paști și C și al căror cuantum este deja determinat de disp. art. 168 alin.1 teza 1 din CCM ca fiind echivalentul unui salariu de bază mediu pe unitate.
Mai reține Curtea că instanța de fond a respins în mod corect excepția prescripției dreptului material la acțiune, întrucât potrivit art. 283 alin.1 lit.c Codul muncii în situația în care obiectul litigiului constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat termenul de prescripție este de 3 ani indiferent de izvorul acestor drepturi salariale, fiind de neconceput ca pentru aceleași drepturi să existe termene de prescripție diferite în funcție de izvorul acestora și în plus dispozițiile art. 283 alin.1 lit.c Codul muncii au caracter de normă specială în raport cu disp. art. 283.1 lit.e Codul muncii care se referă la toate drepturile, respectiv obligațiile prevăzute într-un contract colectiv de muncă între care și drepturile salariale.
A mai pretins recurenta că pretențiile reclamanților sunt total nejustificate deoarece drepturile salariale solicitate au fost deja achitate prin includerea acestor prime în salariul de bază începând cu anul 2003, situație constată de altfel și de către Comisia Paritară.
Sub același aspect recurenta arată că, oricum modalitatea de calcul a reclamanților este greșită, cât timp se raportează la nivelul salariului mediu brut pe unitate și nu la salariul de bază mediu pe unitate, așa cum se prevede prin art. 168 alin.1 CCM.
Este adevărat că începând cu anul 2003 s-a negociat ca primele de sărbători să fie incluse în salariul de bază, numai că începând cu anul 2004 acest lucru nu s-a produs, fapt dovedit cu expertiza contabilă efectuată în cauză și necontrazis de recurentă cu actele depuse la dosar.
În aceste condiții se constată că nu pretențiile reclamanților ci susținerile recurentei sunt lipsite de fundament, Curtea reținând că potrivit art.287 din Codul muncii, sarcina probei revine în conflictele de muncă angajatorului, care avea obligația de a proba susținerile privind plata drepturilor suplimentare cu destinație de prime de C și respectiv de Paște în perioada de referință, prin includerea lor în salariile de bază ale angajaților.
Tot lipsită de fundament este și susținerea recurentei că instanța de fond ar fi calculat drepturile reclamanților raportându-se la salariul mediu brut pe unitate, deoarece expertul contabil a avut în vedere disp. art. 168 CCM calculând drepturile reclamanților în raport cu salariul de bază mediu pe unitate, situație care a și dus la admiterea acțiunilor.
Așa fiind Curtea, în temeiul art.312 alin.1 pr.civ. constată că recursul este nefondat și urmează să îl respingă ca atare, menținând în totalitate sentința primei instanțe care este legală și temeinică și se va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC SA - GRUP, cu sediul social în B, Calea, nr.239, sector 1, prin reprezentant legal ȘI ASOCIAȚII, cu sediul în B,--8, House, sector 1, împotriva sentinței civile nr.975 din 3 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, domiciliat în M,-,.18,. A,.14, județul D, domiciliat în Lungă, sat Lungă, județul D, domiciliat în M,-, -.3, județul D, domiciliat în M,-, -.13, județul D, domiciliat în M,-, județul D, domiciliat în M,-, județul D, domiciliat în M,-, -. B,.14, județul D, domiciliat în M,-, județul D, cu domiciliul ales la de Av. " ", str. - -, -.10, M, județul D, cu domiciliul ales la de Av. " ", str. - -, -.10, M, județul D, domiciliat în M,-, -A,.16, județul D, domiciliat în comuna IL, sat, județul D, domiciliat în M,-, -.B,.3, județul D, domiciliată în M,-, județul D, domiciliată în M,-,.2,.15, județul D, domiciliată în comuna, județul D, domiciliat în M,-, --IV,.6, județul D, domiciliat în M,-, -B,.15, județul D, domiciliat în M, str. -, nr. 7. județul D, domiciliat în M,-, -.17, județul D, domiciliat în M,-, -.B,.21, județul D, domiciliat în M,-, -.18, județul D, domiciliat în M,-,.76, județul D, domiciliat în M,-, județul D,
, domiciliat în comuna, sat de, nr. 313, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 17 septembrie 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Ioana Cristina Țolu
- - - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
2ex./19.09.2008
dosar fond- -- Tribunalul Dâmbovița
judecători fond -
- G
Operator de date cu caracter personal
Număr notificare 3120/2006
Președinte:Cristina Mihaela MoiceanuJudecători:Cristina Mihaela Moiceanu, Ioana Cristina Țolu
