Solicitare plata drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 1801/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA DE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.1801
Ședința publică din data de 24 septembrie 2008
PREȘEDINTE: Simona Petruța Buzoianu
JUDECĂTORI: Simona Petruța Buzoianu, Vera Andrea Popescu
: -
Grefier: -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta SC "" SA B, cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.1081 din 1 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu intimații-reclamanți G, G, Anus, -, a, și intimații-intervenienți, -, -, C, C, G, toți prin reprezentant- cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură-la Societatea Civilă de Avocați & -P,-, -.3,.3, jud.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru recurenta-pârâtă SC "" SA, avocat din Baroul Prahova, lipsind intimații-reclamanți și intimații-intervenienți.
Procedura legal îndeplinită.
Se referă instanței de grefierul de ședință că recursul este declarat și motivat în termen, scutit de plata taxei de timbru, iar din intimaților s-a depus întâmpinare.
Avocat pentru recurenta-pârâtă SC "" SA declară că a luat cunoștință de conținutul întâmpinării, că alte cereri nu mai are de formulat și solicită acordarea cuvântului în fond.
Curtea, față de actele și lucrările dosarului, având în vedere declarația recurentei-pârâte că nu mai are alte cereri de formulat, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Având cuvântul în fond pentru recurenta-pârâtă SC "" SA avocat solicită în principal admiterea recursului, admiterea excepției prescripției dreptului la acțiune, iar pe fond respingerea acțiunii ca prescrisă, întru-un prim subsidiar admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței, iar pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată, iar într-un al doilea subsidiar admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței în sensul admiterii în parte a acțiunii în sensul obligării pârâtei la plata sumelor de bani comunicate de societate ca fiind salariu de bază mediu pe societate, cu mențiunea că aceste sume sunt brute.
Cheltuielile de judecată urmează a fi solicitate separat.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului de față, în baza lucrărilor dosarului retine următoarele:
Prin cererea înregistrată la ribunalul Prahova sub nr-, reclamanții G, G, Anus, -, a, au chemat în judecată pe pârâta SC SA B pentru a fi obligată la plata sumelor reprezentând drepturi salariale suplimentare cuvenite și neacordate cu titlu de prime de C și Paște în perioada 2005-2007 la care se adaugă indicele de inflație, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanții G, G, Anus, -, a, au susținut că sunt salariați ai societății pârâte și că în această calitate nu au primit suplimentările salariale echivalente unui salariu de bază brut, cu prilejul sărbătorilor de Paște și C în perioada 2005-2006-2007, deși acestea erau prevăzute în art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă.
La primul termen de judecată din 1 aprilie 2008 s-a formulat și depus o cerere de intervenție în interes propriu de către intervenienții, -, -, C, C, G, prin care aceștia au cerut, întocmai ca și reclamanții, obligarea societății pârâte la plata sumelor reprezentând drepturi salariale suplimentare cuvenite și neacordate cu titlu de prime de C și Paște în perioada 2005-2007 la care se adaugă indicele de inflație, cu cheltuieli de judecată, susținând că sunt de asemenea salariați la SC SA B și nu au primit până la data formulării cererii suplimentările salariale echivalente unui salariu de bază brut, cu prilejul sărbătorilor de Paște și C în perioada 2005-2006-2007, deși acestea erau prevăzute în art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă.
Societatea pârâtă a formulat întâmpinare (filele 146-148) la care a atașat înscrisuri (filele 149-171) solicitând respingerea acțiunii în principal ca prescrise, față de dispozițiile art.283 alin.1 lit.e din codul muncii iar în subsidiar, ca neîntemeiate cu motivarea că drepturile suplimentare salariale cerute de reclamanți și intervenienți au fost incluse în salariul de bază al fiecărui salariat începând cu anul 2003, fiind efectiv încasate de toți angajații inclusiv de aceștia.
Prin sentința civilă nr.1081 pronunțată la 1 aprilie 2008, îndreptată pentru omisiunile vădite, prin încheierea din 18 iunie 2008 (filele 181-182) Tribunalul Prahova, a respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă, ca fiind neîntemeiată, a admis acțiunea formulată de reclamanți și cererea intervenienților și a obligat-o pe pârâtă la plata sumei brute de câte 10350 lei reprezentând suplimentări salariale corespunzătoare primelor de Paște și C pe pentru anii 2005, 2006 și 2007, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație, de la data scadenței fiecărei prime la plata efectivă.
Prin aceeași sentință, prima instanță a obligat pârâta și la plata sumei de câte 70 lei cheltuieli de judecată către fiecare dintre reclamanți.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut din analiza actelor și lucrărilor dosarului că excepția prescripției dreptului la acțiune nu este justificată, deoarece în cauză nu se aplică dispozițiile art.283 alin.1 lit.e din codul muncii -evocate de pârâtă, ci cele ale art.283 alin.1, lit.c din același cod, potrivit cu care în cazul unui conflict de muncă al cărui obiect îl constituie plata unor drepturi salariale neacordate, termenul de formulare a acțiunii este de 3 ani de la data nașterii dreptului.
Referitor la fondul acțiunii, tribunalul a reținut că potrivit art.168 alin.1,2 din contractul colectiv de muncă pentru anul 2003 primele de Paște și C au fost incluse în salariile reclamanților însă ulterior aceste suplimentări salariale nu le-au mai fost efectiv plătite, așa cum rezultă din actele și lucrările dosarului.
Drept consecință, prima instanță a admis acțiunea și cererea de intervenție în interes propriu, reținând în sarcina pârâtei obligația de plată a sumelor cerute de reclamanți si intervenienți respectiv câte 10350 lei reprezentând prime de Paște și de C pentru anii 2005, 2006 și 2007 - actualizate cu indicele de inflație.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs pârâta SC SA B, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie (filele 7-9).
Recurenta a susținut că în mod greșit a fost soluționată excepția prescripției dreptului la acțiune, în cauză termenul în care reclamanții și intervenienții aveau dreptul la acțiune fiind de 6 luni, iar nu de 3 ani-așa cum s-a argumentat de instanța de fond.
Sub un alt aspect referitor la fondul cauzei, s-a susținut că din interpretarea dispozițiilor art.168 (1 și 2) din contractul colectiv de muncă pe anul 2003 rezultă că toate primele negociate cu salariații prin reprezentanții sindicali vor fi incluse în salariile de bază ale acestora, ceea ce s-a și întâmplat, reclamanții și intervenienții primindu-și drepturile salariale pe care le-au pretins din nou prin cererile lor.
S-a mai susținut că sumele acordate de instanță au fost raportate la salariul mediu brut, iar nu la echivalentul salariului de bază mediu pe SN SA, astfel cum s-a stabilit prin art.168 din contractul colectiv de muncă.
Pentru aceste motive, s-a cerut admiterea recursului, casarea hotărârii și în principal respingerea acțiunii și a cererii de intervenție în interes propriu ca prescrise, iar în subsidiar, ca neîntemeiate ori modificarea hotărârii în sensul acordării către reclamanți și intervenienți a drepturilor salariale raportate la nivelul unui salariu de bază mediu pe SN iar nu la cel al unui salariu mediu brut.
Intimații-reclamanți și intervenienți au formulat întâmpinare (filele 10-17) prin care au cerut respingerea recursului și menținerea sentinței instanței de fond ca legală și temeinică.
Curtea, verificând sentința recurată, prin prisma criticilor aduse, a actelor și lucrărilor dosarului și a dispozițiilor legale incidente în cauză, dar si sub toate aspectele conform art.3041cod pr.civ. constată că recursul exercitat de pârâtă este fondat, urmând a fi admis ca atare pentru considerentele care succed:
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune, se constată că în mod corect prima instanță a interpretat și aplicat dispozițiile art.283 alin.1, lit.c din codul muncii iar nu pe cele ale lit.e din același articol, evocate de pârâtă, deoarece este mai presus de orice îndoială că obiectul cererilor promovate îl reprezintă plata unor drepturi salariale, termenul de exercitare a acțiunii fiind cel de 3 ani iar nu de 6 luni-aplicabil litigiilor relative la neexecutarea contractului colectiv de muncă sau a unor clauze ale acestuia.
Referitor la fondul cauzei, Curtea retine că potrivit art.287 din codul muncii, sarcina probei revine în conflictele de muncă angajatorului, care avea obligația de a proba susținerile privind plata drepturilor suplimentare cu destinație de prime de C și respectiv de Paște în perioada de referință, prin includerea lor în salariile de bază ale angajaților.
Din înscrisurile aflate în dosar rezultă că începând cu anul 2003, anual s-a negociat acordarea acestor drepturi, conform art.168 alin.1 din contractele colective de muncă, disputa juridică a părților nefiind legată de sintagma includerii lor în salariu ci a efectivității plății lor.
În acești termeni, în mod corect prima instanță a hotărât că nu există nicio dovadă a faptului că-incluse ori nu în salariul angajaților-aceste drepturi le-au fost efectiv plătite, statele de plată ale reclamanților și intervenienților nefiind depuse la dosar de către recurenta pârâtă, așa cum obligă prevederile art. 163 din codul muncii.
Sub acest aspect, criticile aduse sentinței nu sunt justificate si drept consecință nu pot fi primite, obligația plății respectivelor drepturi fiind legal si temeinic stabilită de instanța fondului.
Cu toate acestea, sentința urmează a fi modificată în parte, ca efect al admiterii recursului, deoarece sumele acordate de tribunal cu titlu de prime pentru C pe anii 2005, 2006, 2007 și respectiv Paște pe anii 2005, 2006 și 2007 contravin art.168 alin.2 din contractele colective de muncă negociate si semnate de reprezentanții sindicatelor și patronat.
În conformitate cu acestea, salariații au dreptul să primească prime de Paște si C echivalente cu un salariu de bază mediu pe SN.
Stabilind cuantumul sumelor, prima instanță a luat greșit în calcul salariul mediu brut. În realitate, respectând clauzele contractului colectiv de muncă, drepturile reclamanților și ale intervenienților însumează salariul de bază mediu/ de 850 lei primă Paște 2005, de 927 lei-corespunzător primei de C 2005; 1047 lei corespunzător Primei de Paște 2006, 1160 lei -primă C 2006, de 1260 lei-primă Paște 2007 și respectiv 1387 lei -primă de C 2007, așa cum acestea reies din înscrisul depus la fila 171 dosar fond, în total câte 6631 lei sumă brută.
Aceste sume urmează a fi actualizate cu indicele de inflație, de la data scadenței fiecărei prime, la plata efectivă.
Pentru considerentele care preced, Curtea va admite recursul exercitat de pârâtă, în temeiul art.312 rap.la art.304 alin.1 pct.9 cod pr.civ., va modifica în parte sentința primei instanțe în sensul că va admite în parte acțiunea și cererea de intervenție în interes propriu și va obliga pârâta să plătească reclamanților și intervenienților suma totală brută de câte 6631 lei, ce va fi actualizată cu indicele de inflație de la data scadenței fiecărei prime până la plata efectivă.
Se va menține restul dispozițiilor sentinței recurate ca fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta SC "" SA B, cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.1081 din 1 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu intimații-reclamanți G, G, Anus, -, a, și intimații-intervenienți, -, -, C, C, G, toți prin reprezentant- cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură-la Societatea Civilă de Avocați & -P,-, -.3,.3, jud.P și în consecință:
Modifică în parte sus-menționata sentință în sensul că reduce suma datorată de pârâtă fiecărui reclamant și intervenient la câte 6631 lei brut reprezentând prime Paște 2005, 2006, 2007 și C 2005, 2006, 2007.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 24 septembrie 2008.
Președinte JUDECĂTORI: Simona Petruța Buzoianu, Vera Andrea Popescu
- - - --- - -
Grefier
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120/2006
Tehnored.3ex./03.10.2008
/
.fond nr- Trib.
Jud.fond
Președinte:Simona Petruța BuzoianuJudecători:Simona Petruța Buzoianu, Vera Andrea Popescu
