Drepturi salariale (banesti). Decizia 1800/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA DE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.1800
Ședința publică din data de 24 septembrie 2008
PREȘEDINTE: Simona Petruța Buzoianu
JUDECĂTORI: Simona Petruța Buzoianu, Vera Andrea Popescu
: -
Grefier: -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta SC " " SA (fostă SC ""SA) B, cu sediul în B, str.ral, nr.11 bis, sector 1 și domiciliul procesual ales în B,-,.3,.7, sector 1 - la Societatea civilă de avocatură și asociații, împotriva sentinței civile nr.1551 din 30 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu intimatul-reclamant, domiciliat în,-,.13,.B,.20, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru recurenta-pârâtă SC " " SA (fostă SC ""SA) B, avocat G din Baroul Prahova, potrivit împuternicirii avocațiale nr.194/2008, lipsind intimatul-reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
Se referă instanței de grefierul de ședință că recursul este declarat și motivat în termen, scutit de plata taxei de timbru, iar din partea intimatului-reclamant s-a depus, prin serviciu registratură, întâmpinare și concluzii scrise, solicitându-se judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, comunică recurentei-pârâte un exemplar al întâmpinării formulate de intimatul-reclamant
Avocat G - pentru recurenta-pârâtă SC " " SA (fostă SC ""SA) B, declară că a luat cunoștință de conținutul întâmpinării, că nu mai are cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului în fond. Depune la dosar concluzii scrise și înscrisuri, în copie, respectiv: adresa nr.1231/27.03.2008 a Direcției de Muncă și Protecție Socială B, hotărârea comisiei paritare a SC "" SA din 31.03.2008, adresa SC "" SA nr.938/01.04.2008 - în dublu exemplar, Contractul Colectiv de Muncă unic la nivel național pe anii 2007 - 2010, certificat de înregistrare mențiuni din 04.04.2008, încheierea nr.28702/02.04.2008 pronunțată de Tribunalul București.
Curtea, față de actele și lucrările dosarului, având în vedere declarația recurentei că nu mai are cereri de formulat, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Avocat G - pentru recurenta-pârâtă SC " " SA (fostă SC ""SA) B, având cuvântul în fond, solicită în principal admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței în sensul respingerii acțiunii, iar în subsidiar admiterea recursului, să se aibă în vedere că nu s-a făcut o corectă individualizare a salariului luându-se în calcul salariu mediu brut pe societate și nu salariu mediu de bază, situația față de care se impune casarea sentinței cu trimiterea cauzei spre rejudecare. Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea acțiunea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Prahova, reclamantul chemat în judecată pe pârâta SC SA B, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să fie obligată pârâta la plata sumei de 1.200 lei reprezentând drepturi salariale respectiv prima de Paște 2005, datorate conform M și 182,4 lei reprezentând daune, beneficiu în funcție de rata inflației de la data plății și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii reclamantul susținut ca în perioada 2003 -2007 fost salariatul SA.
S- mai susținut în motivarea acțiunii de către reclamant că, pe lângă salariul lunar era îndreptățit la suplimentare salarială în cuantum de un salariu de baza mediu pe societate cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, acest drept salarial fiind consfințit de prevederile art. 168 alin.1 din Contractul Colectiv de Muncă pe anii 2003- 2007, însă pârâta nu acordat aceste drepturi în termenul cuvenit, datorând astfel și beneficiul nerealizat, respectiv corecția acestor sume cu coeficientul de inflație.
În dovedirea acțiunii, reclamantul depus înscrisuri ( filele 6-24 dosar fond ).
Prin întâmpinare, pârâta SC SA solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiata susținând că sumele de bani cu caracter premial au fost negociate și prevăzute în anul 2003 așa cum rezultă din actul adițional la Contractul Colectiv de Muncă înregistrat la nr. 8080/2001, contractul de muncă preexistent fiind renegociat, prevăzându-se ca pentru anul 2003 suplimentările vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui angajat conform modalității și în condițiile negociate de .
S- mai susținut prin întâmpinare de către pârâtă că în anul 2005 s- încheiat un nou Contractul Colectiv de Muncă care, spre deosebire de cele anterioare, avea o nouă formulare pentru alin.2 al art.168 în sensul că în anul 2003 suplimentările salariale de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, aceeași formulare păstrându-se și în Contractul Colectiv de Muncă pe anul 2006 și 2007, sensul menținerii alineatului fiind de preciza modalitatea concretă de acordare suplimentării salariale prevăzută la alin.1 al art.168 în anul 2003 dar și în anii pentru care se încheiau contracte colective de muncă.
În dovedirea susținerilor din întâmpinare pârâta depus înscrisuri (filele 25- 93 dosar fond).
SC SA invocat în scris excepția prescrierii dreptului la acțiune, susținând că, potrivit art.283 alin.1 lit. din Codul Muncii cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori unor clauze ale acestuia, acțiunea formulată de reclamant întemeindu-se pe dispozițiile art.168 din Contractul Colectiv de Muncă pe anii 2004-2005, petenta pretinzând că nu au fost respectate dispozițiile acestor contracte.
Prin sentința civilă nr. 1551 din 30 mai 2008 Tribunalul Prahovaa respins excepția prescrierii dreptului la acțiune invocată de pârâtă, a admis acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâtei SC. SA B, obligând pârâta să plătească reclamantului prima de Paște 2005 în sumă brută de 1200 lei ce va fi actualizată de la data scadenței până la data plății efective, obligând totodată pârâta să plătească reclamantului 200 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele:
Cu privire la excepția prescrierii dreptului la acțiune invocată de pârâtă a considerat că este neîntemeiată, întrucât conform art.283 lit. din Codul Muncii cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune în situația în care obiectul conflictului de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau unor despăgubiri către salariat precum și în cazul răspunderii patrimoniale salariaților față de angajat, sau în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, potrivit alin.1 lit.c, în cazul neexecutării Contractul Colectiv de Muncă ori unei clauze ale acestuia.
În speță, s-a reținut că prin cererea formulată reclamantul a solicitat plata unor drepturi salariale restante cuvenite și neacordate în anii, 2005 susținând că acestea erau prevăzute în Contractul Colectiv de Muncă, astfel încât sunt aplicabile dispozițiile art.283 alin.1 lit. din Codul Muncii referitoare la termenul de prescripție de 3 ani,care începe să curgă de la data nașterii dreptului la acțiune.
Susținerea intimatei conform căreia termenul este de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune nu poate fi reținută întrucât prin cererea formulată nu se invocă neexecutarea Contractul Colectiv de Muncă.
Față de aceste considerente, a constatat că acțiunea introdusă la data de 05.02.2008 referitoare la neacordarea unor drepturi salariale restante cuvenite pe anii, 2005 fost promovată în cadrul termenului de 3 ani, iar în baza art.137 pr.civilă tribunalul a respins excepția prescrierii dreptului la acțiune ca neîntemeiată.
Pe fondul cauzei s-a reținut că reclamantul fost încadrat în perioada 2003-2007 la SC SA.
Contractul colectiv de muncă pe unitate pentru anul 2004 stabilea în cuprinsul art.268, cu prilejul sărbătorilor de Paște și C, angajații SNP SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de baza mediu pe societate, la alin.2 al acestui articol precizându-se că pentru anul 2005 suplimentările de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Potrivit înscrisurilor depuse în cauză, Contractele Colective de Muncă pe societate negociate și aplicabile la nivelul SNP SA pe anii 2005 au menținut disp.art.168 alin.1, alin.2 al acestui articol fiind însă modificat în formă în anul 2003, suplimentărilor salariale de la alin.1, sunt incluse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Urmare a acestor modificări ale alin.2 al art.168 al Contractul Colectiv de Muncă pârâta nu mai acordat reclamantei în anii 2005 suplimentările salariale prevăzute de alin.1 al art.168 din Contractul Colectiv de Muncă.
Coroborând dispozițiile art.168 din Contractul Colectiv de Muncă pe anul 2004 cu dispozițiile art.168 din Contractul Colectiv de Muncă pe anii 2005 și 2006, se poate aprecia că părțile semnatare ale Contractul Colectiv de Muncă la nivelul SNP SA au înțeles să păstreze pentru salariați beneficiul suplimentărilor salariale prev. de alin.1 al art.168 din Contractul Colectiv de Muncă și în cursul anilor 2005, suplimentările fiind introduse în salariul de bază al fiecărui salariat numai pentru anul 2003.
Întrucât pârâta nu îndeplinit obligația ce- revenea potrivit disp.art.168 alin.1 din Contractul Colectiv de Muncă și nu achitat reclamantului suplimentările salariale de C și Paște pentru anii, 2005, tribunalul a admis acțiunea, iar pe cale de consecință a obligat pe pârâta să plătească reclamantului suma de 10248,2 lei reprezentând suplimentările salariale corespunzătoare sărbătorilor de pentru anii 2004, 2005,2006 și Paște pentru anii 2005, actualizate în raport de indicele de inflație și în baza disp.art.274 pr.civilă, a obligat pârâta către reclamant la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta SC SA, criticând soluția pentru netemeinicie, pretinzându-se, în esență, că plata drepturilor în discuție s-a făcut conform înțelegerii părților situație care și justifică pasivitatea care nu a reacționat în nici un mod pentru a cere plata către membrii de sindicat a acestor prime, apreciindu-se de către recurentă că acțiunea reclamantei are la bază o pură speculație.
Se mai susține, în recurs, că instanța de fond a acordat sumele în cuantum greșit, neținând seama de valoarea salariului de bază mediu pe unitate, așa cum prevede CCM.
Examinând soluția prin prisma actelor și lucrărilor de la dosar, a criticilor formulate, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea constată că este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, așa după cum se va arăta în continuare:
Art. 168 alin. 1 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2003-2006 are aceeași formulare în toate aceste contracte, prevăzând dreptul salariaților SC SA de a beneficia cu ocazia sărbătorilor de Paște și C de câte o suplimentare a drepturilor salariale, în cuantum de un salariu de bază mediu pe societate.
În Contractul colectiv de muncă pe anul 2004 încheiat la nivelul unității recurente, în articolul 168 alin.2 se stipulează că pentru anul 2003 suplimentările de la alin.l vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu sindicatele.
Art. 168 alin. 2 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2005 -2007 prevede că în anul 2003 suplimentările salariale de la alin.l al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
De necontestat, pentru anul 2003 primele de Paște și de C au fost incluse în salariu astfel cum s-a menționat și în, numai că aceasta nu însemnă că începând cu această dată primele de Paște și de C rămân incluse în salariu, însă presupunând că susținerea recurentei este reală aceasta avea obligația ca în conformitate cu art. 287 Codul Muncii să probeze veridicitatea susținerilor făcute, ori în cauză pârâta nu a demonstrat cu referire concretă la situația salarială a reclamanților că acest lucru corespunde realității.
Mai mult decât atât recurenta trebuia să demonstreze și faptul că art. 168 alin.2 este aplicabil și pentru perioada ulterioară a anului 2003, deoarece această prevedere contractuală se referă exclusiv la anul 2003.
Legat de același articol al Curtea reține că părțile în contract au stabilit criteriile de determinare a cuantumului acestor prime respectiv echivalentul unui salariu de bază mediu pe unitate a cărui valoare concretă trebuie stabilită cu minim 15 zile înainte de fiecare eveniment prin negociere cu sindicatul, ori în lipsa acestei negocieri instanța de fond avea obligația administrării de probe pentru că solicitarea reclamanților s-a referit la salariul mediu brut pe unitate care include și sporurile.
Este adevărat că în recurs s-a depus la dosar o adresă privitoare la valoarea salariului de bază mediu anual însă acest înscris este insuficient pentru determinarea cuantumului corect al sumei datorate reclamantului în condițiile art. 168, fiind necesară efectuarea unei expertize contabile-salarizare care în raport cu evidențele contabile ale unității și înscrisurile de la dosar să determine cuantumurile salariului de bază mediu brut pe unitate din luna anterioară în care trebuia efectuată plata.
Cum în fața instanței de recurs în conformitate cu prevederile art. 305 Cod pr.civilă nu se pot administra probe noi cu excepția înscrisurilor și cum pe baza înscrisurilor existente la dosar nu se poate stabili corect situația de fapt, avându-se în vedere și dispozițiile Deciziei nr.XXI/2006 a ÎCCJ -Secțiile Unite prin care într-un recurs în interesul legii s-a stabilit că în materia conflictelor de muncă în recurs casarea cu trimitere poate fi dispusă și în cazul în care prima instanță nu s-a pronunțat asupra fondului cauzei ca o consecință a neadministrării de probe, în temeiul art. 312 Cod pr.civilă Curtea va admite recursul și va casa sentința cu trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond în vederea administrării tuturor probatoriilor necesare și utile cauzei pentru corecta stabilire a situației de fapt și implicit a cuantumului corect al sumei datorate reclamantului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta SC " " SA (fostă SC ""SA) B, cu sediul în B, str.ral, nr.11 bis, sector 1 și domiciliul procesual ales în B,-,.3,.7, sector 1 - la Societatea civilă de avocatură și asociații, împotriva sentinței civile nr.1551 din 30 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu intimatul-reclamant, domiciliat în,-,.13,.B,.20, județul P, și în consecință:
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond.
Irevocabilă.
Pronunțată astăzi, 24.09.2008, în ședință publică.
Președinte JUDECĂTORI: Simona Petruța Buzoianu, Vera Andrea Popescu
- - - --- - -
Grefier
-
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120/2006
Tehnored.3 ex./06.10.2008
/
.fond nr- Trib.
Jud.fond
Președinte:Simona Petruța BuzoianuJudecători:Simona Petruța Buzoianu, Vera Andrea Popescu
