Solicitare plata drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 1818/2009. Curtea de Apel Tg Mures

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ

SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE,

PENTRU MINORI ȘI FAMILIE

Dosar nr-

DECIZIA CIVILĂ NR. 1818/

Ședința publică din 9 2009

Completul compus din:

- Președinte

- Judecător

- Judecător

Grefier -

Pe rol judecarea contestației în anulare formulate de reclamanții, A, Potor, ia, Vitez, Vitez, n, G, G, toți reprezentanți de, cu domiciliul ales în Târnăveni, cartierul iei, 25, prin avocat, împotriva deciziei civile nr.1513 din 5 octombrie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Tg. M în dosarul nr-.

La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns contestatorii și, asistați de av., care se prezintă și pentru restul contestatorilor, lipsă fiind intimații Primăria mun. Târnăveni și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei.

Reprezentanta contestatorilor depune adeverința nr.20955/8.10.2009, eliberată de Primăria mun. Târnăveni, din care rezultă că toți contestatorii sunt permanent la dispoziția primăriei, un plan de organizare a protecției civile și dispoziția nr.378/24.02.2009 a primarului mun. Târnăveni, prin care s-a aprobat planul de organizare a protecției civile. Declară că nu are cereri de formulat.

Neformulându-se cereri, instanța acordă cuvântul asupra contestației în anulare.

Reprezentanta contestatorilor susține contestația în anulare astfel cum a fost motivată în scris, solicitând admiterea ei, desființarea deciziei atacate și rejudecarea recursului declarat de reclamanți împotriva sentinței civile nr.167 din 12 februarie 2009 Tribunalului Mureș. Solicită, de asemenea, obligarea intimatei Primăria mun. Târnăveni la plata cheltuielilor de judecată.

CURTEA

Prin cererea înregistrată la această instanță la data de 14.10.2009, contestatorii au formulat, în temeiul disp. art. 318 alin. 1 Codul d e Procedură Civilă, contestație în anulare împotriva deciziei civile nr. 1513 din 5 octombrie 2009, solicitând admiterea contestației, desființarea parțială a deciziei atacate, rejudecarea cauzei, iar pe fond admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate, rejudecarea cauzei iar pe fond admiterea acțiunii civile introductive, în sensul acordării, începând cu data de 07.01.2006 a indemnizației de dispozitiv reglementată de Legea nr. 138/1990 în cuantum de 25% din salariul de bază și în continuare, potrivit Ordinului Ministrului Administrației și Internelor nr. 496/28.07.2003 (pentru cei angajați ulterior, de la data angajării), cu obligarea intimatei Primăria mun. Tîrnăveni, la plata acestor sume, actualizate cu indicii de inflație.

Sub aspect procedural, au invocat prevederile art. 318 teza a II- din art. 318 Codul d e Procedură Civilă, când "respingând recursulinstanța a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare" și a reiterat prev. art. 304 pct. 9 și art. 304 ind. 1 Codul d e Procedură Civilă.

În motivarea cererii au invocat disp. art. 5 din Codul muncii și art. 14 din CEDO, art. 21 din Constituție. În cadrul Primăriei din Tîrnăveni, pe cale judiciară, în anii 2008-2009 s-a stabilit dreptul persoanelor angajate la plata indemnizației de dispozitiv, în procent de aproximativ 60% sumele fiind deja achitate. Numai în cazul lor s-a pronunțat o hotărâre contrară.

Au invocat prev. art. 6 alin. 1 din CEDO cu privire la respectarea dreptului lor la un proces echitabil, cu referire la faptul că hotărârea instanței de recurs nu este motivată în raport cu aspectele de nelegalitate invocate, ceea ce echivalează cu refuzul de a se judeca pricina. Din lecturarea motivării deciziei atacate nu se poate deduce care au fost argumentele pentru care instanța a apreciat că nu îndeplinesc condițiile cumulative de a fi angajați și a lucra efectiv în domeniul administrației publice. În apreciere lor, formularea este defectuoasă, deoarece aceste "condiții" nu pot fi analizate distinct, deoarece angajarea unei persoane în cadrul administrației publice implică și faptul că "lucrează efectiv" în acest domeniu, nefiind posibil ca activitatea să se desfășoare în alt domeniu.

Au citat disp. pct. 9.2 și 31.1 din Ordinul MAI nr. 496/2003, titlul III cap. 5 din Constituție. Sporul de dispozitiv se cuvine personalului civil din toate autoritățile publice și care își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice, inclusiv celor din primării. În mod greșit instanța a invocat inaplicabilitatea Ordinului nr. 496/2003 personalului contractual din cadrul primăriilor, în pofida formulării exprese din text. Competența Ministrului Administrației și Internelor de a reglementa această materie printr-un ordin normativ rezultă expres și incontestabil din prev. art. 7 alin. 4 raportat la art. 2 lit. b, art. 3, alin. 1, lit. a, pct. 4 și pct. 15 din OUG nr. 30/2007. Orice altă interpretare ar contraveni disp. art. 14 din CEDO, ale Protocolului nr. 12 al acestei Convenții, inducând o stare de discriminare în rândul personalului civil în domeniul administrației publice, prin adăugarea la un act normativ a unor criterii discreționare de diferențiere a acordării sporului de dispozitiv, criterii adăugate pe cale petiționară de către instanță, ceea ce este inadmisibil, fiind o practică contrară art. 1 alin. 4 din Constituție.

Au depus la dosar, în probațiune: adeverință (filele 7-9), "Organizare de protecție civilă" (filele 32-41).

Examinând contestația în anulare formulată, prin prisma motivelor invocate, Curtea constată că aceasta este nefondată, urmând a fi respinsă, pentru următoarele considerente:

Ca temei legal, contestatorii au invocat prev. art. 318 teza a II-a Codul d e Procedură Civilă, apreciind că instanța de recurs a admis recursul, omițând din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau casare.

În cadrul cererii de recurs reclamanții au invocat prevederile Ordinului MAI nr. 496/28.07.2003 - pct. 9.2 și 31.1, art. 1 alin. 2, art. 14 lit. a, pct. 1, 4 și 8 din OUG nr. 63/2003, Constituția României - capitolul V, art. 47 și 13 din Legea nr. 138/1999, art. 144 din CEDO și Protocolul nr. 12 al Convenției. Și-au întemeiat cererea de recurs pe prev. art. 304 pct. 8 și 9 Codul d e Procedură Civilă.

Prin decizia nr. 1513/R/05.10.2009, instanța de recurs a procedat în considerentele hotărârii la expunerea cronologiei actelor normative aplicabile în speță și la interpretarea Ordinului MAI nr. 496/2003, concluzionând că personalul contractual din cadrul administrației publice locale Târnăveni, care își desfășoară activitatea în cadrul administrației publice locale, este îndreptățit la sporul de dispozitiv. Din "fișa postului" reclamanților instanța de recurs a constatat că majoritatea reclamanților își desfășoară activitatea în cadrul unor servicii auxiliare și doar o parte dintre aceștia lucrează efectiv în cadrul administrației publice locale, așa cum se arată în mod clar la pct. 9.2 din Ordinul MAI nr. 496/2003. condiționare impusă de acest ordin nu este îndeplinită decât de reclamanții față de care Curtea a și modificat hotărârea atacată și a admis acțiunea.

Este evident că instanța de recurs a cercetat toate motivele de recurs invocate de către recurenți, procedând la modificarea sentinței ca urmare a incidenței motivului de recurs prev. de art. 304 pct. 9 Codul d e Procedură Civilă - hotărârea pronunțată a fost dată cu aplicarea greșită a legii.

Celălalt motiv de recurs invocat, prev. de art. 304 pct. 8 Codul d e Procedură Civilă nu a fost dezvoltat de către recurenți în cadrul cererii de recurs, nu se regăsește printre motivele detailate și ca atare instanța nu putea să se pronunțe asupra unui motiv de nelegalitate inexistent.

Față de cele ce preced, constatând că în speță nu este incident motivul prev. de art. 318 teza II Codul d e Procedură Civilă, întrucât instanța de recurs la momentul admiterii recursului a cercetat toate motivele de modificare, Curtea urmează să respingă contestația în anulare formulată de reclamanți, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:

Respinge contestația în anulare formulată de contestatorii, A, Potor, ia, Vitez, Vitez, n, G, G, toți reprezentanți de, cu domiciliul ales în Târnăveni, cartierul iei, nr.25, prin avocat, împotriva deciziei civile nr.1513/R/5.10.2009,pronunțată de Curtea de Apel Tg. M în dosarul nr-.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi 09 2009.

PREȘEDINTE: Nemenționat

Judecător,

Judecător,

Grefier,

Red.

Tehnored.

5 ex./18.12.2009,

Jud. fond;

Președinte:Nemenționat
Judecători:Nemenționat

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Solicitare plata drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 1818/2009. Curtea de Apel Tg Mures