Solicitare plata drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 1826/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 8166/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1826R
Ședința publică de la 23 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Lizeta Harabagiu
JUDECĂTOR 2: Silvia Georgiana Ignat
JUDECĂTOR 3: Mariana C -
GREFIER:
Pe rol fiind, soluționarea recursului formulat de către recurentul CONSILIUL JUDEȚEAN G, împotriva sentinței civile nr.770/LM din data de 19.09.2008 pronunțată de Tribunalul Giurgiu, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul SINDICATUL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI G AL FEDERAȚIEI EDUCAȚIEI NAȚIONALE, în numele membrilor de sindicat, G, C, a, a, G, G, ȘCOALA, CONSILIUL LOCAL,având ca obiect "drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că, s-a depus la dosar, prin serviciul registratură, la data de 20.03.2009, de către recurenta CONSILIUL JUDEȚEAN G, concluzii scrise, solicitând judecarea cauzei în lipsă, conform art.242 alin.2
Curtea, având în vedere faptul că prin concluziile scrise depuse de către recurenta CONSILIUL JUDEȚEAN G, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art.242 alin.2, constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.770/LM din data de 19.09.2008, pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Giurgiu - Secția Civilă, a fost admisă prescripția dreptului la acțiune, invocată din oficiu, a fost admisă, în parte, acțiunea formulată de reclamantul Sindicatul Învățământului G, afiliat la, împotriva pârâților Consiliul Județean G, Consiliul Local și Școala și a fost obligată pârâta Școala să calculeze și să plătească membrilor sindicatului reclamant - personalul din învățământ drepturile bănești reprezentând prime de vacanță pentru anii 2006-2008, sume ce urmează a fi actualizate cu indicele de inflație de la data stabilirii dreptului și până la data plății efective; au fost obligați pârâții Consiliul Județean G și Consiliul Local să vireze pârâtei Școala fondurile necesare plății drepturilor anterior menționate către membrii sindicatului reclamant; a constatat prescris dreptul la acțiune al reclamantului pentru perioada 2001- 2004 și s-a luat act că nu s-au solicitat cheltuielile de judecată
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut în ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune, perioada 2001-2004, inclusiv, invocată de instanță din oficiu că, otrivit p. prevederilor art.166 din Codul muncii dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.
Acțiunea de față are natura juridică a unei acțiuni în pretenții prin care reclamantul solicită obligarea unității școlare la plata drepturilor bănești, reprezentând prime de concediu pe perioada 2001-2007, drepturi prescriptibile potrivit legii.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că, potrivit tabelului nominal depus de reclamant, membrii de sindicat ai acestuia sunt încadrați în Școala în funcțiile de personal didactic, personal didactic auxiliar și personal nedidactic.
Drepturile salariale de care beneficiază aceste categorii de personal sunt reglementate, în principal, de prevederile art.48-50 din Legea nr.128/1997 care prevede că salariul se compune din: salariul de bază, stabilit conform legii; o parte variabilă, constând în sporuri, adaosuri și alte drepturi salariale suplimentare.
S-au avut în vedere prevederile art.50 alin.12 din menționatul act normativ, care arată că: "Personalul didactic beneficiază de prime și de alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă".
S-a reținut că, n aplicarea acestui text de lege, prin Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de de învățământ pentru anul școlar 2003-2004, încheiat între Ministerul Educației, Cercetării și T și federațiile sindicale reprezentative din învățământ s-a prevăzut prin art.37 alin.1 lit.g plata unei prime de vacanță din venituri proprii, în condițiile legii, prima urmând să se acorde odată cu indemnizația de concediu.
Astfel, prin Contractul Colectiv de muncă Unic la Nivelul Județului G învățământ înregistrat sub nr.10374/03.09.2004 la G, încheiat între Inspectoratul Școlar Județean G și sindicatele reprezentative din județul G, dispozițiile din contractul menționat în alineatul precedent au fost reluate ( art.36 lit.g), în sensul plății unei prime de vacanță.
Așadar, exigența prevăzută în art.50 alin.12 din Legea nr.128/1997 este satisfăcută, în sensul prevederii dreptului salarial suplimentar constând în primă de vacanță în contractele colective de muncă încheiate între părțile semnatare, contractele colective încheiate reprezentând legea părților (art.969 alin.1 Cod civil) și, deci, obligatoriu între ele, reprezentând rodul acordului lor de voință.
A apreciat tribunalul că deși aceste drepturi aveau o consacrare legislativă, cât și contractuală, membrilor sindicatului reclamant, personal din învățământ, nu li s-au plătit primele de vacanță datorate de către angajator, astfel încât acțiunea acestora a fost apreciată întemeiată și admisă, drepturile fiind actualizate cu indicele de inflație, pentru considerentul devalorizării monedei naționale de la momentul când drepturile erau datorate și până la data plății lor efective, cât și pentru motivul asigurării unei reparații integrale a prejudiciului suferit de membrii sindicatului reclamant prin neplata drepturilor la timpul cuvenit.
În ceea ce privește aspectul cuantificării dreptului la prima de vacanță la care sunt îndreptățiți membrii sindicatului reclamant, tribunalul a observat că atât legea, cât și contractele colective de muncă amintite sunt lacunare, reglementând doar dreptul ca atare și acordarea lui odată cu indemnizația de concediu.
S-a considerat însă că, potrivit art.3 din Codul civil "Judecătorul care va refuza de a judeca, sub cuvânt că legea nu prevede, sau că este întunecată sau neîndestulătoare, va putea fi urmărit ca culpabil de denegare de dreptate".
Astfel, s-a statuat raportat la dispozițiile sus menționate, n materia plății primelor de vacanță pentru salariații care își desfășoară activitatea pe teritoriul național, regula este a cuantificării dreptului la primă de vacanță ca fiind egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu.
n acest mod este cuantificat dreptul la primă de vacanță pentru alte categorii socio-profesionale:magistrați (art.241din OUG nr.27/2006), funcționarii publici ( art.35 alin.2 din Legea nr.188/1999), etc.
Printr-un argument de analogie, s-a concluzionat aplicarea și pentru personalul din învățământ a regulii calculării primei de vacanță ca fiind egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu.
S-a constatat astfel că, o altă interpretare este de natură să prejudicieze grav pe membrii de sindicat - personal din învățământ care, deși au dreptul la primă de vacanță, nu și-l pot materializa din lipsa unui criteriu de cuantificare, situație care echivalează cu însăși negarea existenței lui, a lipsirii de substanță a dreptului ( golire de conținut).
Tribunalul a avut în vedere și aspectul că la ora actuală ministerul d e resort a lansat în dezbatere publică un proiect de act normativ privind statutul personalului din învățământ în cuprinsul căruia se reglementează expres prin lege dreptul la primă de vacanță, pentru această categorie socio-profesională, criteriul de stabilire al primei de vacanță este în cuantumul salariului de bază din luna anterioară plecării în concediul de odihnă (art.21 alin.1 lit.a) din Proiect).
În fine, cât privește aplicarea dispozițiilor OUG nr.146/2007 membrilor sindicatului-reclamant, tribunalul a apreciat că situația acestora nu face obiectul reglementării menționatului act normativ, acesta având o arie de aplicare strict determinată de categoriile profesionale care au beneficiat de prime de vacanțe, prin actele normative ce reglementează profesia, însă plata dreptului a fost suspendată prin legile succesive de aprobare a bugetului de stat, ceea ce nu este cazul membrilor sindicatului reclamant.
Pentru aceste considerente, tribunalul a admis excepția prescripției dreptului la acțiune invocată din oficiu, a admis în parte acțiunea și a fost obligată pârâta să calculeze și să plătească membrilor sindicatului reclamant - personalul din învățământ drepturile bănești reprezentând prime de vacanță pentru anii 2006-2008, sume ce urmează a fi actualizate cu indicele de inflație de la data stabilirii dreptului și până la data plății efective. Totodată au fost obligați pârâții Consiliul Județean G și Consiliul Local Vânătorii Mici să vireze pârâtei Școala Vânătorii Mici fondurile necesare plății drepturilor anterior menționate către membrii sindicatului reclamant; a constatat prescris dreptul la acțiune al reclamantului pentru perioada 2001- 2004.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs motivat în termenul legal recurentul-pârât Consiliul Județean G, întemeiat în drept pe dispozițiile art.299 și următoarele Cod procedură civilă, invocând lipsa calității sale procesuale pasive și scoaterea sa din cauză și solicitând introducerea în cauză ca parte în proces a Direcției Generale a Finanțelor Publice
Arată recurentul că, potrivit art.6 lit.b și art.7 alin. 4 și 5 din Legea bugetului de stat pe anul 2008 nr.388/2007, sumele pentru finanțarea cheltuielilor descentralizate la nivelul comunelor, orașelor, municipiilor, sectoarelor și municipiului B, și sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată, prevăzute la art.6 lit.b) sunt destinate finanțării cheltuielilor de personal, burselor și obiectelor de inventar ale instituțiilor sau ale unităților de învățământ preuniversitar de stat.
De asemenea, același act normativ precizează că repartizarea sumelor defalcate din taxa pe valoarea adăugată prevăzute la art.7 alin. (4) pe comune, orașe, municipii, sectoare și municipiul B, după caz, se face prin decizie a directorului Direcției Generale a Finanțelor Publice județene, respectiv a municipiului B, după consultarea Consiliului Județean și a primarilor și cu asistența tehnică de specialitate a Inspectoratului Școlar, în funcție de numărul de beneficiari ai serviciilor respective și de alte criterii specifice, și nu din sau prin bugetul Consiliului Județean.
În lumina acestor prevederi, solicită a se constata faptul că instituția recurentă nu are calitate procesuală pasivă în ceea ce privește plata sumelor solicitate de către reclamanți.
Examinând sentința civilă recurată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor art.3041Cod pr.civilă, Curtea apreciază recursul ca nefondat pentru considerentele ce urmează:
Singurul motiv de recurs invocat se referă la lipsa calității procesuale pasive a recurentului pârât Consiliul Județean G, însă argumentele recurentului în susținerea excepției lipsei calității procesuale pasive nu vor fi reținute de Arată recurentul că, potrivit art.6 lit.b și art.7 alin.4 și 5 din Legea bugetului de stat pe anul 2008 nr.388/2007, sumele pentru finanțarea cheltuielilor descentralizate la nivelul comunelor, orașelor, municipiilor, sectoarelor și municipiului B și sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată, prevăzute la art.6 lit.b) sunt destinate finanțării cheltuielilor de personal, burselor și obiectelor de inventar ale instituțiilor sau ale unităților de învățământ preuniversitar de stat. Repartizarea sumelor defalcate din TVA prevăzute la art.7 alin.(4) pe comune, orașe, municipii, sectoare și municipiul B, după caz, se face prin decizie a directorului Direcției Generale a Finanțelor Publice județene, respectiv a municipiului B -.
Recurentul citează trunchiat prevederile art.7 din Legea nr.388/2007, pentru a genera concluzia că singura sursă de finanțare a cheltuielilor de personal din învățământul preuniversitar de stat este taxa pe valoarea adăugată, care se repartizează de către direcțiile finanțelor publice. În realitate, art.7 din Legea nr.388/2007 prevede la alin.7 că: "pentru finanțarea cheltuielilor prevăzute la art.6 (care includ și cheltuielile de personal din învățământul preuniversitar de stat), autoritățile administrației publice locale vor aloca și sume din bugetele locale ale acestora".
Potrivit art.167 alin.1 din Legea 84/1995 a învățământului, unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea. În procesul alocării de fonduri, în care intră și fondurile pentru plata drepturilor salariale ale personalului didactic și personalului didactic auxiliar, Primarul este ordonator principal de credite, iar consiliul local aprobă bugetul local.
În bugetele locale sumele necesare sunt alocate de către consiliile județene, respectiv de către Consiliul General al Municipiului
În acest sens sunt dispozițiile art.167 alin.22 din Legea nr.84/1995, conform cărora "Consiliul Județean, respectiv Consiliul General al Municipiului B, alocă prin hotărâri proprii fonduri din cote defalcate din impozitul pe venit la dispoziția acestora, în vederea finanțării unităților de învățământ preuniversitar de stat".
De asemenea, art.17 alin.5 din HG nr.2192/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat reia prevederea cuprinsă în art.167 alin.22 din Legea nr.84/1995, dispunând în continuare:"cuantumul sumelor alocate fiecărui buget local de către consiliul județean/ din cotele defalcate pe impozitul pe venit la dispoziția acestora se stabilește pe baza următorilor indicatori -"
Rezultă cu claritate din dispozițiile legale citate, faptul că recurentul parat Consiliul Județean G este persoana obligată în raportul juridic dedus judecății și că, prin urmare, are calitate procesuală pasivă în privința capătului de cerere pentru care a fost chemat în judecată, și anume în privința obligației de a asigura fondurile necesare plății drepturilor salariale care fac obiectul acțiunii.
Așadar, concluzia care se impune este aceea că pentru sumele provenind din alte surse decât taxa pe valoarea adăugată, necesare pentru finanțarea cheltuielilor de personal, consiliile județene își păstrează atribuțiile de alocare a fondurilor, prevăzute de dispozițiile legale sus citate, art.167 alin.22 din Legea nr.84/1995 și art.17 alin.5 din HG nr.2192/2004.
Considerațiile expuse de recurent în cuprinsul concluziilor scrise depuse la dosar la data de 13.03.2009 nu pot fi analizate de către C, întrucât nu dezvoltă motivul de recurs invocat, ci se referă la netemeinicia pretențiilor reclamantului. Or, din interpretarea dispozițiilor art.306 proc.civ. rezultă că instanța nu poate analiza decât motivele de recurs invocate în termenul legal prevăzut pentru motivarea cererii de recurs.
Față de considerentele de fapt și de drept expuse, Curtea, în baza art. 312 alin. 1 proc.civ. va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-pârât CONSILIUL JUDEȚEAN G, împotriva sentinței civile nr.770/LM din data de 19.09.2008 pronunțată de Tribunalul Giurgiu, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul SINDICATUL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI G AL FEDERAȚIEI EDUCAȚIEI NAȚIONALE, în numele membrilor de sindicat, G, C, a, a, G, G, ȘCOALA, CONSILIUL LOCAL.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 23.03.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
C
GREFIER
Red.
Dact.LG/2 ex./08.04.2009
Jud.fond:;
Președinte:Lizeta HarabagiuJudecători:Lizeta Harabagiu, Silvia Georgiana Ignat, Mariana
