Solicitare plata drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 1834/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 1834/R-CM
Ședința publică din 02 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Lică Togan JUDECĂTOR 2: Maria Ploscă
JUDECĂTOR 3: Irina Tănase
Judecător: - -
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul civil declarat de pârâta (fostă ), cu sediul în B, strada - -, nr.11 Bis, sector 1, împotriva sentinței civile nr.459/CM din data de 3.03.2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința Camerei de consiliu, a răspuns avocat, pentru intimații-reclamanți G, -.G, G, -., -., ia, -, -, -, -, G, -, G, o, G, G, -, -., -., -, -, -. -. -., -., a, G, -. și, în baza împuternicirii avocațiale nr.851 din data de 30.11.2009, emisă de Baroul Argeș -cabinet individual, lipsind recurenta-pârâtă.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat, pentru intimații-reclamanți, arată că nu mai are cereri de formulat în cauză.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Avocat, pentru intimații-reclamanți, solicită respingerea recursului ca nefondat, având în vedere că drepturile respective se cuvin intimaților, potrivit dispozițiilor Contractului colectiv de muncă la nivel de ramură, care nu a fost modificat. De asemenea, arată că aceste drepturi nu au fost incluse în salariul intimaților. Depune la dosar decizia civilă nr.1376/R-CM din data de 12.10.2009, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI, în dosarul nr-, pentru a fi avută în vedere ca practică judiciară.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față:
Constată că, la data de 10.10.2008 reclamanții, G, -. -., -., -., -., ia, -, -, -, -, G, -. G, -, G, o, G, G, -.-, -., -., -.G, -, -, -., -. -. -., -., a, G, -. și au chemat în judecată pe pârâta, solicitând să fie obligată la plata drepturilor salariale constând într-un salariu minim pe ramură reprezentând contravaloarea aprovizionării de toamnă-iarnă pe anii 2005, 2006, 2007 și până la data pronunțării sentinței, proporțional cu perioada efectiv lucrată și la ajutorul material anual egal cu contravaloarea unei cote de gaze pe perioada 2005-2008, drepturi actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței până la data plății, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că sunt salariați ai, iar potrivit art.176 alin.1 și 2 din la nivelul ramurii energie electrică, termică, petrol și gaze, pe anii 2005, 2006, 2007, 2008 " Cu ocazia unor evenimente anuale, Paște, Ziua meseriei, C, precum și în luna octombrie ( pentru aprovizionarea de toamnă - iarnă) salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale, sub forma unui adaos în sumă fixă. Fiecare din adaosurile de mai sus vor avea un cuantum minim de un salariu minim pe ramură stabilit potrivit prevederilor prezentului contract".
De asemenea, art.178 din Contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități din industria petrolieră și art.187 din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură de energie termică, petrol și gaze prevăd că salariații vor primi anual un ajutor material, egal cu contravaloare a 2500-4000 mc de gaze naturale.
Pentru perioada 2005 - 2008 reclamanții nu au beneficiat de aceste drepturi salariale suplimentare, deși executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți potrivit disp.art.243 din Codul muncii. Din formularea expresă a clauzei menționate, rezultă că angajatorul și-a asumat obligația acordării suplimentărilor salariale în luna octombrie pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă și că această clauză și-a produs efecte asupra contractelor individuale de muncă ale tuturor angajaților, creând în favoarea acestora drepturi asupra cărora nu se poate tranzacționa sau la care nu se poate renunța.
Mai mult potrivit art.238 din Codul muncii, în contractele colective de muncă nu pot fi incluse clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la un nivel superior.
De asemenea, art.178 din Contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități din industria petrolieră și art.187 din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură de energie termică, petrol și gaze prevăd că salariații vor primi anual un ajutor material, egal cu contravaloare a 2500-4000 mc de gaze naturale.
Pentru perioada 2005 - 2008 reclamanții nu au beneficiat de aceste drepturi salariale suplimentare, deși executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți potrivit disp.art.243 din Codul muncii.
Mai mult, potrivit art.238 din Codul muncii, în contractele colective de muncă nu pot fi incluse clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la un nivel superior.
Au mai arătat reclamanții că nu se poate invoca de către pârâtă că drepturile salariale solicitate au fost incluse în salariul de bază, întrucât aceasta ar presupune existența unui act adițional la contractul colectiv de muncă, act ce nu există. De asemenea, pârâta nu poate nici să susțină că drepturile salariale au fost compensate prin majorarea salariul de bază, în contractele colective de muncă neexistând o astfel de mențiune, revenind angajatorului sarcina probei în acest sens.
De asemenea, acțiunea nu este prescrisă întrucât în cauză sunt incidente disp. artt.283 alin.1 lit.c din Codul muncii și ale art.166 alin.1 Codul muncii, iar obiectul acesteia este determinabil, fiind suficiente criterii de determinare a acesteia, potrivit dispozițiilor art.170 și 178 din la nivel de grup de unități și ale art.176 și 187 din la nivel de ramură, la care să se adauge coeficientul care reprezintă rata inflației, precum și dobânda.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune, arătând că drepturile solicitate nu au natură salarială, fiind solicitate în temeiul art.176 din Contractul colectiv de muncă, prin acțiune reclamanții invocând încălcarea acestui text legal, astfel ca în cauză sunt aplicabile disp art.283 lit.e Codul muncii potrivit cu care termenul de prescripție a dreptului la acțiune este de 6 luni.
Pe fond, pârâta a solicitat respingerea acțiunii cu motivarea că prevederea dreptului la suplimentarea salarială prevăzută de art.176 alin.1 CCM nu este suficientă pentru a conduce la acordarea efectivă și automată a unui asemenea drept, fiind necesar ca în prealabil, la nivelul CCM pe unitate, partenerii sociali să concretizeze modalitatea și condițiile în care o asemenea suplimentare se acordă, or la nivelul nu s-a negociat niciodată cu sindicatul reprezentativ modul concret de acordarea al acestor drepturi.
A mai arătat pârâta că prin art.176 din Contractul Colectiv de muncă la nivel ajutorul social constând în plata contravalorii de cotei de gaze naturale a fost compensat prin Contractul Colectiv de muncă pe anul 1997. De asemenea, prin art.168 alin.3 din CCM la nivel de pe anul 2007 s-a convenit introducerea pentru viitor în salariul de bază a suplimentării acordate pentru aprovizionare. Începând cu 1.07.1997, de comun acord cu sindicatul salariile de bază individuale au fost renegociate sau reașezate după caz în limita fondului disponibil incluzând contravaloarea ajutorului reprezentând cota de gaze, iar prin art.135 alin.3 din CCM al din anul 2008 s-a menționat expres că acesta a fost compensat prin CCM pe 1997, astfel că începând cu această dată articolul a rămas fără obiect, având în vedere faptul că acest ajutor nu se mai acordă salariaților, fiind inclus în salariu. Nu se poate aprecia că astfel au fost încălcate dispozițiile art.38 Codul muncii pentru că reclamanții nu au renunțat la drepturile respective, ci doar au reconfirmat măsura luată în anul 1997.
În concluzie, pârâta a arătat că drepturile salariaților de a beneficia de suplimentări salariale pentru aprovizionarea toamnă-iarnă sunt afectate de o condiție înscrisă în disp. art.176 alin.6 din CCM la nivel de ramură, respectiv art.170 alin.4 din CCM la nivel de grup de unități.
La data de 25.02.2009, instanța a respins excepția prescripției dreptului la acțiune apreciind că în cauză se aplică disp. art.283 alin.1 lit.c Codul muncii.
Tribunalul Argeș, prin sentința civilă nr.459/CM/03.03.2009, a admis acțiunea și a obligat pe pârâtă să plătească reclamanților drepturile reprezentând contravaloarea aprovizionării de toamnă-iarnă, în cuantum de un salariu minim pe ramură, potrivit art.176 alin.1 și 2 din CCM la nivelul ramurii energie electrică, termică, petrol și gaze și art.170 din CCM la nivel de grup de unități din industria petrolieră și ajutorul material reprezentând contravaloarea unei cote de 4000 mc de gaze naturale anual, conform art.187 din CCM la nivelul ramurii energie electrică, termică, petrol și gaze și art.178 din CCM la nivel de grup de unități din industria petrolieră, pe perioada 2005-2008 în raport de perioada efectiv lucrată de fiecare reclamant, drepturi ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
A mai fost obligată pârâta la 4550 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:
Reclamanții au fost/sunt salariații pârâtei, dar în anul 2005 toți erau salariații acesteia, așa cum rezultă din mențiunile existente în carnetele de muncă ale acestora.
Potrivit art.157 alin.1 Codul muncii " se stabilesc prin negocieri individuale sau/și colective între angajator și salariați sau reprezentanți ai acestora."
Conform disp.art.176 alin.1 din CCM încheiat la nivelul ramurii energie electrică, termică, petrol și gaze, "cu ocazia unor evenimente anuale Paște, ziua meseriei, C, precum și în luna octombrie (pentru aprovizionarea de toamnă - iarnă) salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale, sub forma unui adaos în sumă fixă.", iar potrivit alin.2 al aceluiași articol "Fiecare din adaosurile de mai sus va avea un cuantum minim de un salariu minim pe ramură stabilit conform prevederilor prezentului contract.". De asemenea, potrivit art.178 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de grup de unități petroliere și art.187 din CCM la nivel de ramură de energie electrică, termică, petrol și gaze, reclamanților li se cuvenea anual un ajutor constând în contravaloarea a 2500-400 mc gaze naturale.
Potrivit dispozițiilor art.236 alin.4 Codul muncii "Contractele colective de muncă, încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților", iar potrivit art. 243 alin.1 "Executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți".
De asemenea, potrivit art.241 alin.1 lit.c din Codul muncii clauzele contractelor colective de muncă produc efecte pentru toți salariații încadrați la toți angajatorii din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă la acest nivel.
În raport de dispozițiile legale mai sus menționate și de prevederile art.176 alin.1 din CCM încheiat la nivelul ramurii energie electrică, termică, petrol și gaze, instanța a reținut că reclamanții au dreptul la suplimentarea drepturilor salariale în luna octombrie, pentru aprovizionarea de toamnă - iarnă și de ajutorul anual constând în contravaloarea cotei de gaze naturale, în raport de perioada efectiv lucrată în cadrul unității pârâte de fiecare dintre aceștia.
Pârâta nu a făcut dovada că drepturile solicitate au fost incluse în salariul de bază al reclamanților și, de asemenea, aceasta nici nu era posibilă pentru următoarele motive:
Potrivit art.154 Codul muncii, salariul reprezintă contraprestația muncii depuse de salariat conform contractului individual de muncă, iar art.155 Codul muncii menționează că salariul este format din salariul de bază, indemnizații, sporuri și alte adaosuri. Nu există echivalență între noțiunea de salariu așa cum este definită de art.155 Codul muncii, care reprezintă toate drepturile ce se acordă salariatului în echivalent bănesc și salariul de bază ce reprezintă salariul de încadrare al fiecărui salriat în parte, în raport de munca prestată, calificarea acestuia, funcția ocupată. În consecință, prin includerea în salariu a acestui drept bănesc s-ar încălca dispozițiile art.154 Codul muncii.
De asemenea, s-ar încălca și clauzele negociate în contractele colective de muncă pe ramură și la nivel de unitate, care reprezintă legea părților.
Mai mult, art.159 din Codul muncii reglementează salariul de bază minim brut pe țară ce reprezintă punctul de plecare pentru fiecare angajator în parte la stabilirea salariului de bază. Dacă din salariul de bază s-ar al reclamanților s-ar deduce contravaloarea adaosurilor -drepturilor suplimentare prevăzute de art.176 din CCM la nivel de ramură, în care sunt incluse ambele categorii de drepturi bănești solicitate, ar rezulta un salariu de bază egal sau mai mic decât salariul cel reglementat de art.159 Codul muncii, situație în care s-ar încălca disp. art.38, 39 Codul muncii și ar determina un mod arbitrar din partea patronatului de a stabili un salariu de bază în care să fie incluse toate drepturile bănești ce li se cuvin salariaților fără ca acesta să poată fi controlat în primul rând de salariați și de autoritățile competente în acest sens.
Pârâta a mai susținut că drepturile salariaților ce fac obiectul prezentei judecăți s-au stins ca urmare a includerii lor în salariul de bază, susținând că prin contractul colectiv de muncă pe anul 2008 la nivel de unitate art.176 s-a modificat în sensul că ajutorul material reprezentând contravaloarea unei cantități de gaze naturale a fost compensat prin CCM /1997. Într-adevăr, există o astfel de modificare în CCM/2008 la nivel de unitate însă prin contractele colective la nivel de grupuri de unități și, respectiv la nivel de ramură s-a menținut acest drept.
În ceea ce privește întinderea dreptului reprezentând contravaloarea cotei de geze și care este prevăzută între 2500-4000. instanța a apreciat că aceasta se va determina în raport de cota de 4000 de de gaze naturale pentru următoarele considerente:
Art.178 din CCM la nivel de grup de unități prevede că dacă prin act adițional la CCM nu s-a convenit introducerea dreptului prevăzut la alin.1 în salariul de bază modalitatea concretă de acordare a acestuia va fi stabilită la nivelul agentului economic pritr-un act adițional. În situația inexistenței unui asemenea act adițional se vor avea în vedere la stabilirea dreptului tot prevederile contractului colectiv de muncă ce conține, la rândul său clauze ce sunt supuse negocierii. În speță, angajatorul, în aplicarea art.6 alin.1 Codul munciis -a obligat la plata ajutorului anual constând în contravaloarea cotei de gaze, însă nu l-a concretizat. Potrivit art.10 din CCM la nivel de grup de unități și din CCM la nivel de ramură, interpretarea clauzelor din contractul colectiv de muncă se face prin consens, iar acolo unde acesta nu există, clauza se interpretează conform principiilor dreptului muncii în favoarea salariatului, ceea ce este în concordanță și cu practica Organizației Internaționale a în ceea ce priveșze protecția lucrătorului în situația existenței unei clauze interpretative, precum și cu protecție și politica socială ce fac obiect al Convenției nr.117/1962. În consecință, reclamanților li se cuvine ajutorul anual, reprezentând contravaloarea cotei de gaze de 4000.
Întrucât pârâta nu a făcut dovada în cauza de față că a achitat reclamanților aceste drepturi și nici pe cele reprezentând contravaloarea aprovizionării toamnă-iarnă, instanța a reținut că acțiunea este întemeiată și a admis-o așa cum s-a arătat.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs, în termen legal, pârâta criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub motivele de recurs prevăzute de art.304 pct.9, 8 și 3041Cod procedură civilă arătând, în esență, următoarele:
- hotărârea este dată cu aplicarea greșită a legii, motiv prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, în ceea ce privește soluționarea capătului de cerere privind aprovizionarea toamnă-iarnă. Deși dreptul la acțiune era prescris pentru această cerere, instanța a admis-o în mod greșit considerând că sunt aplicabile dispozițiile art.283 alin.1 lit.c din Codul muncii și nu cele ale art.283 alin.1 lit.e din cod.
Or, suplimentul acordat pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă nu reprezintă un drept salarial, ci un drept rezultat din contractul colectiv de muncă aplicabil, având mai degrabă rolul de ajutor acordat salariaților și nicidecum de drept salarial.
Întrucât acțiunea este introdusă în anul 2008, dreptul pretins este prescris, pretențiile referitoare la ajutorul ce se acordă pentru aprovizionarea de toamnă, pretenții ce au sorgintea în contractul colectiv de muncă și care nu poate fi asimilat drepturilor salariale, întrucât dreptul la acțiune se prescrie într-un termen de 6 luni, conform art.283 alin.1 lit.e din Codul muncii;
- hotărârea este nelegală și netemeinică pentru motivele prevăzute de art.304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă, și art.3041Cod procedură civilă.
Instanța și-a fundamentat soluția pe dispozițiile art.176 alin.1, 2 și 6 din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură, potrivit cu care pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă, în luna octombrie salariații vor beneficia de o suplimentare a drepturilor salariale, sub forma unui adaos în sumă fixă, urmând ca la nivel de ramură să se stabilească cuantumul minim de un salariau minim pe ramură stabilit conform prevederilor contractului colectiv de muncă, fără ca suplimentarea să se acorde însă automat, câtă vreme în alin.3 s-a stipulat necesitatea stabilirii condițiilor și criteriilor de acordare prin contractele colective de muncă încheiate la nivele inferioare.
Cum însă nu s-a concretizat modalitatea și condițiile în care suplimentarea se acordă, greșit s-a admis cererea.
la nivelul contractului colectiv de muncă pe unitate pentru concretizarea condițiilor acordării suplimentării reprezentând aprovizionarea toamnă-iarnă nu a existat pentru că începând cu anul 1997 partenerii sociali au negociat de fapt în sensul cuprinderii acestei suplimentări în salariul de bază.
Aceasta este chiar concretizarea în contractul colectiv de muncă pe unitate a dispoziției de principiu precizată în art.177 alin.1 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură.
suplimentului în salariul de bază a determinat ca la încheierea primului contract colectiv de muncă la nivelul noii unități înființate, actuala să nu se mai preia textul existent anterior în art.168 din contractul colectiv de muncă la nivel.
Instanța a nesocotit dispozițiile art.176 alin.6 din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură, potrivit cu care suplimentările salariale se acordă numai în condițiile în care prin contractele colective de muncă încheiate la nivel de agent economic nu s-a convenit introducerea lui în salariul de bază.
În mod greșit instanța se raportează la dispozițiile art.176 alin.1, 2 și 6 din contractul colectiv de muncă de la nivelul unității pe anul 2004.
Instanța trebuia să rețină că absorbția adaosului în salariul de bază s-a realizat efectiv, începând cu 1.03.1998.
Prin actualul contract colectiv de muncă la nivel de unitate chiar părțile contractante recunosc absorbția suplimentului acordat pentru aprovizionarea de toamnă în salariul de bază, fără ca o atare recunoaștere să încalce dispozițiile art.38 din Codul muncii;
- hotărârea este dată cu aplicarea greșită a legii, motiv de recurs prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, în ceea ce privește soluționarea capătului de cerere privind ajutorul material reprezentând contravaloarea cotei de gaze de 4.000 mc. Acest ajutor material ce se acordă salariaților anual în temeiul art.178 din Contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități nu este un drept salarial, ci un drept rezultat din contractul colectiv de muncă aplicabil.
Fiind un ajutor material și nu un drept salarial, acesta nu poate fi inclus în niciuna din categoriile cuprinse în conceptul de salariu conform art.155 din Codul muncii.
Așadar, dreptul la acțiune pentru solicitarea acestui ajutor era prescris, deoarece nu s-a valorificat în termen de 6 luni de la momentul încheierii contractului colectiv de muncă conform art.283 alin.1 lit.e din Codul muncii, ci nu în termenul de prescripție de 3 ani, prevăzut de art.283 alin.1 lit.c din același cod;
- hotărârea este nelegală și netemeinică prin prisma motivelor de recurs prevăzute de art.304 pct.8 și 9 și art.3041Cod procedură civilă; instanța și-a fundamentat hotărârea pe dispozițiile art.178 alin.1 din Contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități, fără a avea în vedere însă și dispozițiile art.178 alin.2 din același articol, care dispune că modalitatea concretă de acordare a ajutorului material egal cu contravaloarea a 2.500-4.000 mc. gaze naturale va fi stabilită la nivelul agentului economic.
Câtă vreme partenerii sociali nu au concretizat modalitatea și condițiile în care se acordă asemenea ajutor, nu poate fi pusă în aplicare dispoziția art.178 alin.1 din contract.
Instanța nici nu a justificat acordarea cotei la valoarea maximă a ajutorului, respectiv pentru 4.000 mc.
Inexistența negocierii pentru concretizarea modului de acordare a ajutorului material - cotă de gaze, s-a datorat faptului că încă din anul 1997, partenerii sociali au negociat cuprinderea acestui ajutor în salariul de bază.
Ajutorul material este prevăzut în contracte a fi acordat numai în măsura în care acesta nu este absorbit în salariul de bază.
Instanța a nesocotit faptul că, însăși părțile contractante au recunoscut absorbția ajutorului material reprezentând cota de gaze în salariul de bază, inclusiv prin contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anul 2008.
Recursul este nefondat.
Motivele de recurs referitoare la aplicarea greșită a dispozițiilor art.283 alin.1 lit.e din Codul muncii privind soluționarea greșită a capetelor de cerere privind aprovizionarea toamnă - iarnă și ajutorul material reprezentând contravaloarea cotei de gaze, sunt neîntemeiate pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
salariale solicitate prin acțiune se încadrează în partea variabilă a salariului, respectiv în categoria adaosurilor la salariu, reglementată de dispozițiilor art.155 Codul muncii, adaosuri ce au ca premisă prestarea muncii pentru că acestea se adaugă sau constituie o suplimentare, o mărire a drepturilor salariale obținute de angajat, fără a se confunda însă cu premierea, în funcție de rezultatele muncii, deoarece sunt legate de sărbătorile legale sau alte evenimente anuale, în speță aprovizionarea toamnă-iarnă.
Așa cum rezultă din susținerile părților, negocierea condițiilor concrete și a modalităților de acordare a acestor suplimente salariale nu a avut loc la nivel de unitate, astfel că suplimentările salariale nu au fost incluse în salariul de bază.
Odată stabilită natura drepturilor bănești solicitate, aceea de drepturi salariale, în mod corect prima instanță a reținut incidența dispozițiilor art.283 alin.1 lit.c din Codul muncii care reglementează termenul de prescripție de 3 ani, ci nu pe aceea a dispozițiilor art.283 alin.1 lit.e din Codul muncii, așa cum greșit susține recurenta.
Celelalte motive de recurs referitoare la greșita soluționare a ambelor capete de acțiune sunt neîntemeiate.
Pârâta a susținut că încă din anul 1997 partenerii sociali au negociat în sensul cuprinderii adaosurilor salariale reprezentând aprovizionarea toamnă - iarnă și cotă de gaze în salariul de bază și că tocmai pentru acest considerent nu a avut loc negocierea condițiilor și criteriilor de acordare a suplimentărilor salariale conform alin.3 al art.176 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură pe perioada 2005 - 2006.
Pârâta - recurentă nu a probat însă susținerea că a cuprins adaosurile salariale solicitate prin acțiune în salariul de bază încă din anul 1997, nefăcând vreo dovadă în acest sens, în afara prezumției ce rezultă din raționamentul acesteia expus mai sus, prezumție ce nu se coroborează cu nici o altă probă din dosar.
Această prezumție nu poate fi reținută pentru considerentul că potrivit dispozițiilor art.236 alin.4 din Codul muncii, contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților, iar potrivit art.243 alin.1 din același cod, executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți.
În mod corect tribunalul a reținut că dacă din salariul de bază al reclamanților s-ar deduce contravaloarea adaosurilor salariale suplimentare prevăzute de art.176 și 187 menționate mai sus, în care sunt incluse ambele categorii de drepturi bănești solicitate, ar rezulta un salariu de bază egal sau mai mic decât salariul reglementat de art.159 din Codul muncii care prevede că salariul de bază minim brut pe țară reprezintă punctul de plecare pentru fiecare angajator în parte la stabilirea salariului de bază.
În această situație s-ar încălca dispozițiile art.38 și 39 din Codul muncii și ar admite arbitrariul din partea patronatului în stabilirea unui salariu de bază ce ar include toate drepturile bănești ce li se cuvin salariaților, neputându-se astfel controla de către salariați și autoritățile competente în acest sens, salariul de bază.
Instanța de fond a făcut o corectă aplicare și a dispoz.art.241 alin.1 lit.c) din Codul muncii, potrivit cărora clauzele contractelor colective de muncă produc efecte pentru toți salariații încadrați la toți angajatorii din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă la acest nivel.
Susținerea pârâtei - recurente în sensul că suplimentele salariale au fost absorbite în salariul de bază, încetând astfel să mai aibă o identitate distinctă, este infirmată și de faptul că dacă intenția părților contractante ar fi fost ca acest drept să rămână fără obiect după anul 1997, salariul de bază fiind deja mărit, nu s-ar mai fi reiterat clauza privitoare la aceste adaosuri salariale ulterior acestui an.
Reiterarea clauzei privind acordarea suplimentărilor salariale referitoare la aprovizionarea toamnă - iarnă și gaze naturale, chiar în condițiile susținute de recurentă în sensul că ele erau deja absorbite în salariul de bază din anul 1997, denotă intenția părților de a se adăuga salariului de bază mărit suplimentări cu ocazia evenimentelor respective.
Pe de altă parte, în cazul în care intenția părților ar fi fost aceea de a se recunoaște că suplimentările au fost incluse în salariile de bază așa cum sunt ele consemnate în carnetul de muncă, nemodificate, interpretarea ar echivala cu o renunțare ulterioară la drepturile cuvenite conform contractului colectiv de muncă, interzisă de dispozițiile art.38 coroborat cu art.236 alin.4 din Codul muncii.
Cum prin dispozițiile art.176 alin.1 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul ramurei de energie electrică, termică, petrol și gaze s-a prevăzut că salariații vor beneficia de suplimentarea drepturilor salariale sub forma unui adaos în sumă fixă în luna octombrie pentru aprovizionare de toamnă - iarnă și totodată s-a stabilit să nu fie mai mic de un salariu minim pe ramură cuantumul acestui adaos, iar prin dispozițiile art.187 din același contract colectiv de muncă s-a prevăzut dreptul salariaților la plata ajutorului egal cu contravaloarea unei cote de gaze naturale, în mod corect tribunalul a apreciat că ambele capete de acțiune sunt întemeiate.
Cât privește stabilirea cuantumului cotei de gaze naturale, în mod corect tribunalul a apreciat că acesta este de 4000 mc prin interpretarea clauzelor din contractul colectiv de muncă în conformitate cu principiile dreptului muncii în favoarea salariatului, în concordanță și cu practica Organizației Internaționale a în ceea ce privește protecția lucrătorului în situația existenței unei clauze interpretative, precum și cu protecția și politica socială ce fac obiectul Convenției nr.117/1962.
O atare interpretare a clauzelor contractului colectiv de muncă s-a făcut ca urmare a faptului că potrivit art.187 din contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități s-a prevăzut că dacă prin act adițional la contractul colectiv de muncă nu s-a convenit introducerea dreptului prevăzut la alin.1 în salariul de bază, modalitatea concretă de acordare a dreptului va fi stabilită la nivelul agentului economic printr-un act adițional; în situația în care nu există actul adițional se vor avea în vedere la stabilirea întinderii dreptului tot prevederile contractului colectiv de muncă.
Angajatorul s-a obligat la plata ajutorului anual constând în contravaloarea cotei de gaze, fără însă a-l concretiza.
Pentru aceste considerente tribunalul a recurs la interpretarea clauzelor din contractul colectiv de muncă, interpretare făcută cu respectarea principiilor dreptului muncii, în favoarea salariatului.
În consecință, curtea, în baza art.312 al.1 Cod procedură civilă va respinge recursul de față ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de pârâta (fostă ), cu sediul în B,- bis, sector 1, împotriva sentinței civile nr.459/CM din data de 03.03.2009 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-, intimați-reclamanți fiind, G, GH. GH., ST., GH., GH., IA, G, GH. G, G, O, G, G, GH., GH., GH., GH.G, GH., GH. GH. GH., GH., A, G, ST. și, toți cu domiciliul ales la Cabinet Individual Avocat, cu sediul în P, cartier, bloc 2..A,.12, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 2 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
Președinte, Judecător, Judecător,
- -, - -, - -,
Grefier,
- -,
Red.
Tehnored.
Ex.4/14.12.2009.
Jud.fond:.
.
Președinte:Lică ToganJudecători:Lică Togan, Maria Ploscă, Irina Tănase
