Solicitare plata drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 2/2010. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 2
Ședința publică de la 05 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nelida Cristina Moruzi
JUDECĂTOR 2: Daniela Pruteanu
JUDECĂTOR 3: Carmen
Grefier
Pe rol judecarea cauzei Litigii de muncă privind recursul declarat de recurentul Ministerul Culturii, cultelor Și Național împotriva sentinței civile nr.1641/23.10.2009 pronunțată de Tribunalul I, intimați fiind, Națională Română I, l, -, a, -, -, Meiu, Morel, G, -, a, .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat pentru intimați, lipsă fiind reprezentantul recurentului.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la primul termen de judecată, nu s-a depus întâmpinare.
Președintele completului dă citire raportului asupra recursului potrivit căruia acesta este declarat în termen și motivat.
Apărătorul intimaților depune la dosar delegatie de reprezentare si un înscris reprezentând practică judiciară.
Nemaifiind alte cereri de formulat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părții la dezbateri.
Avocat solicită respingerea recursului pentru motivele expuse pe larg în concluziile scrise. Depune la dosar concluzii scrise.
Declarându-se dezbaterile închise, cauza rămâne în pronunțare.
Deliberând,
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față,
Prin cererea înregistrată la ribunalul Iași sub nr. 3722/99/04.06.2009, reclamanții, l, -, a, -, -, Meiu, Morel, G, -, a, au chemat în judecată pe pârâții Română I și Ministerul Culturii, Cultelor și Național, solicitând obligarea acestora la plata sporului de fidelitate de 15% și a sporului de suprasolicitare neuropsihică de 5% din salariul de bază, pentru perioada iunie 2006 - iunie 2009, sumă reactualizată cu indicele de inflație.
În motivarea acțiunii, reclamanții au susținut că în conformitate cu prevederile art. 45 lit. f din contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură cultură, personalul cu o vechime neîntreruptă de 10 ani în oricare din instituțiile de cultură beneficiază de un spor de fidelitate de 15% din salariul de bază. Potrivit art. 45 lit. g din același contract, personalul salariat beneficiază pentru suprasolicitare neuropsihică de un spor de 5% din salariul de bază, care face parte din acesta, pentru fiecare treaptă/gradație profesională deținută conform prevederilor legale. Mai susțin reclamanții că deși au solicitat pârâtei acordarea acestor sporuri și, pe cale de consecință, să respecte și să aplice contractul colectiv de muncă la nivel de ramură, aceasta a refuzat în mod nejustificat. Reclamanții mai precizează faptul că, potrivit dispozițiilor legale, clauzele contractelor colective de muncă sunt obligatorii pentru toți salariații încadrați la toți angajatorii din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul, precum și faptul că dispozițiile contractului colectiv de muncă au un caracter concret și nu unul generic.
Pârâta Națională Română Iaf ormulat întâmpinare prin care a precizat că este de acord cu pretențiile reclamanților în măsura în care acestea sunt întemeiate și dovedite. În motivarea poziției sale procesuale, pârâta a susținut că în luna februarie 2006 fost semnat contractul colectiv de muncă la nivel de ramură, contract cu o valabilitate de 2 ani. Întrucât efectele contractului colectiv de muncă se produc de la data semnării și până în luna februarie 2008, rezultă că, de la această ultimă dată, dacă nu se face dovada prelungirii efectelor acestui contract, devin aplicabile dispozițiile contractului colectiv de muncă unic la nivel național care, în anexa 4, stipulează expres faptul că se aplică inclusiv ramurii culturii.
Mai susține pârâta că reclamanții nu specifică în mod clar care dintre angajați sunt îndreptățiți a primi ambele sporuri și care au dreptul doar la sporul de suprasolicitare neuropsihică. Astfel, pentru a beneficia de sporul de fidelitate, este necesar ca salariatul să aibă o vechime neîntreruptă de 10 ani în cadrul Naționale Române De asemenea, pârâta mai învederează faptul că nu este ordonator de credite, întregul buget fiind aprobat de către Ministerul Culturii, Cultelor și Național.
Pârâtul Ministerul Culturii, Cultelor și Național a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive. În motivarea acestei excepții, pârâtul a susținut că potrivit art. 282 lit. a și b Codul muncii, pot fi părți în conflictul individual de muncă al cărui obiect constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator, salariații și angajatorul. Astfel, că în mod greșit a fost chemat în judecată de către reclamanți, fiind de neconceput existența în aceeași cauză și în aceeași calitate a două persoane juridice cu statut de angajator. Mai susține pârâtul că statutul său nu poate fi asimilat aceluia de angajator în raport cu calitatea de salariat a reclamantului.
Pe fond, pârâtul a susținut că sporurile prevăzute la art. 45 lit. f și g din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură cultură pe anii 2006 - 2008 se acordă diferențiat și limitativ, în condițiile legii. Astfel, sporurile la care face referire notificarea se acordă restrictiv doar personalului din bibliotecile publice, fiind reglementate ca atare prin Legea nr. 334/2002. Sintagma "în oricare dintre instituțiile de cultură" existentă în art. 45 lit. f este irelevantă în a susține temeinicia acordării sporurilor întregului personal din aceste instituții, cum pretind reclamanții. În consecință, pârâtul susține că personalului instituțiilor de spectacole nu-i pot fi acordate, prin asimilare, sporurile strict definite ca spor pentru solicitare neuropsihică sau ca spor de fidelitate. Personalul instituțiilor de spectacole poate beneficia de sporuri expres prevăzute în nr.HG 281/1993, altele decât cele solicitate prin prezenta acțiune. De altfel, și în art. 12 alin. 1 din Legea nr. 130/1996 se prevede că în cadrul contractelor colective de muncă ce se pot încheia și pentru salariații instituțiilor bugetare, nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale. În acest sens, legiuitorul a stabilit cu titlu de excepție (art. 157 alin. 2 Codul muncii ) că sistemul de salarizare a personalului din autoritățile și instituțiile publice finanțate integral sau în majoritate de la bugetul de stat se stabilește prin lege, cu consultarea organizațiilor sindicale reprezentative și nu prin negocieri individuale și/sau colective între angajator și salariați sau reprezentanții acestora, cum se prevede ca regulă generală la alin. 1 al aceluiași articol.
Prin sentința civilă nr.1641 din 23.01.2009 Tribunalul Iași respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Culturii, Cultelor și Național.
Admite acțiunea formulată de reclamanții, l, -, a, -, -, Meiu, Morel, G, -, a, cu domiciliul ales în I, str. -. - nr. 37, nivel 4, jud. I, în contradictoriu cu pârâții Națională Română I, cu sediul în I,-, jud. I și Ministerul Culturii, Cultelor și Național, cu sediul în B,-, sector 1.
Obligă pârâtele să achite reclamanților drepturile salariale reprezentând sporul de fidelitate de 15% din salariul de bază și sporul de suprasolicitare neuropsihică de 5% din salariul de bază, în condițiile prevăzute la art. 45 alin. 1 lit. f și g din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură cultură pe anii 2006 - 2008, reactualizate cu indicele de inflație la data plății efective, pentru perioada iunie 2006 - iunie 2009.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță reține următoarele:
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Culturii, Cultelor și Național, instanța constată că aceasta este neîntemeiată, având în vedere disp. art. 11 din Legea nr. 78/2005, potrivit cărora conducerea Ministerului Culturii și Cultelor se exercită de către ministrul culturii și cultelor, care are calitatea de ordonator principal de credite. Mai mult, instanța reține și faptul că reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe disp. art. 45 alin. 1 lit. f și g din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură cultură pe anii 2006 - 2008. Or, părțile contractante ale acestui contract sunt salariații și patronatul, care este reprezentat prin Ministerul Culturii, Cultelor și Național. Astfel, fiind parte contractantă a unui contract colectiv de muncă, din care derivă drepturile reclamanților și implicit obligațiile corelative ale pârâtului, rezultă cu certitudine că Ministerul Culturii, Cultelor și Național are calitate procesuală pasivă în cauză.
Pe fond, analizând actele și lucrările dosarului cauzei, instanța că reclamanții sunt salariații pârâtei Națională Română Prin acțiunea introductivă aceștia au solicitat obligarea pârâților la plata sporului de fidelitate de 15% și a sporului pentru suprasolicitare neuropsihică de 5% din salariul de bază pentru perioada iunie 2006 - iunie 2009, reactualizat cu indicele de inflație la data plății efective.
Potrivit disp. art. 241 alin. 1 lit. c Codul muncii, clauzele contractelor colective de muncă produc efecte pentru toți salariații încadrați la toți angajatorii din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă la acest nivel. În același sens, în art. 2 alin. 1 din contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură cultură pe anii 2006 - 2008, se prevede faptul că prevederile acestui contract se aplică în instituțiile de cultură, indiferent de forma de organizare, de subordonare și de caracterul activității.
Potrivit disp. art. 45 alin. 1 lit. f din contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură cultură pe anii 2006 - 2008, personalul cu o vechime neîntreruptă de 10 ani în oricare dintre instituțiile de cultură beneficiază de un spor de fidelitate de 15% din salariul de bază, care face parte din acesta, conform prevederilor legale. Potrivit art. 45 alin. 1 lit. g din același act normativ, personalul salariat beneficiază, pentru suprasolicitare neuropsihică, de un spor de 5% din salariul de bază, care face parte din acesta, pentru fiecare treaptă/gradație profesională deținută, conform prevederilor legale.
Potrivit disp. art. 287 Codul muncii, sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare.
Or, în speță, se reține de către instanță că pârâții, cărora le revenea sarcina probei conform disp. 287 Codul muncii, nu au făcut dovada achitării către reclamanți a sporurilor prevăzute de art. 45 alin. 1 lit. f și g din contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură cultură pe anii 2006 - 2008. Mai mult, prin întâmpinarea formulată, pârâta Națională Română Iap recizat că este de acord cu pretențiile reclamanților, în măsura în care acestea sunt întemeiate și dovedite.
În consecință, instanța reține că este întemeiată cererea reclamanților de obligare a pârâților la plata sporului de fidelitate de 15% din salariul de bază și a sporului de suprasolicitare neuropsihică de 5% din salariul de bază, în situația îndeplinirii condițiilor prevăzute de lege pentru acordarea acestor sporuri, în conformitate cu disp. art. 45 alin. 1 lit. f și g din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură de cultură pe anii 2006 - 2008, pentru perioada iunie 2006 - iunie 2009. Cât privește susținerile pârâtei referitoare la faptul că prevederile contractului colectiv de muncă unic la nivel de ramură se produc până în luna februarie 2008, iar de la această dată devin aplicabile dispozițiile contractului colectiv de muncă unic la nivel național, instanța reține că acestea sunt neîntemeiate. Astfel, art. 3 alin. 1 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură prevede că acest contract a fost încheiat pe o perioadă de 2 ani, iar potrivit alin. 2 al aceluiași articol, dacă nici una dintre părți nu denunță contractul cu 30 de zile înainte de expirarea perioadei pentru care a fost încheiat, valabilitatea acestuia se prelungește până când una dintre părți solicită în scris negocierea unui nou contract. Având în vedere faptul că în speță nu s-a făcut dovada denunțării contractului cu 30 de zile înainte de expirarea perioadei pentru care a fost încheiat, instanța constată că este acesta și-a prelungit valabilitatea, producându-și efecte și în prezent.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Ministerul Culturii, Cultelor și Național, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie prin prisma motivelor revăzute de art. 304 pct. 7, 9 și 3041Cod procedură civilă.
Astfel, susține recurentul, în mod greșit a respins instanța de fond excepția lipsei calității sale procesual active.
Din motivarea de fapt a cererii rezultă că pretențiile reclamantului au ca origine raporturi juridice izvorând din executarea contractelor individuale de muncă, deci raporturi de muncă dintre angajatori și salariați, întemeiate pe art. 281, 283 lit. "c" Codul muncii. Ori, potrivit art. 282 lit. "a și b" din Codul muncii, pot fi părți în conflictul al cărui obiect constă în plata unor despăgubiri salariale neacordate doar salariații și angajatorul, nefiind de conceput existența în aceeași cauză și în aceeași calitate a două persoane juridice cu statut de angajator.
Consideră recurentul că este irelevantă calitatea pârâtului de ordonator principal de credite, așa cum motivează instanța de fond. Potrivit art. 4 alin. 1 din nr.OG 22/2002, ordonatorii principali de credite bugetare au obligația să dispună toate măsurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, în condițiile legii, pentru asigurarea în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii. Calitatea de ordonator de credite nu este de natură a angaja răspunderea privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii.
Cât privește faptul că este semnatarul contractului colectiv de muncă la nivel de ramură cultură pe anii 2006 - 2008, aceasta nu conduce la calitatea sa procesuală în cauza de față, având în vedere natura litigiului și faptul că raporturile specifice de dreptul muncii sunt născute doar cu Națională Română I în calitate de angajator.
Mai arată recurentul că pârâta Națională Română I este o instituție publică finanțată din venituri proprii.
Mai motivează recurentul că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art.47 din pr.civ pentru a fi obligat împreună cu Națională Română I la plata sporului solicitat de reclamanți, deoarece nu există solidaritate pasivă. Invocă și dispozițiile OG 22/2002.
Mai motivează recurentul că nici pe fond pretențiile reclamanților nu sunt întemeiate. Sporurile prevăzute la art. 45 lit. f și g din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură cultură pe anii 2006 - 2008 se acordă diferențiat și limitativ, în condițiile legii.
Astfel, sporurile la care face referire notificarea se acordă restrictiv doar personalului din bibliotecile publice, fiind reglementate ca atare prin Legea nr. 334/2002. Sintagma "în oricare dintre instituțiile de cultură" existentă în art. 45 lit. f este irelevantă în a susține temeinicia acordării sporurilor întregului personal din aceste instituții, cum pretind reclamanții.
Arată recurentul că personalului instituțiilor de spectacole nu-i pot fi acordate, prin asimilare, sporurile strict definite ca spor pentru solicitare neuropsihică sau ca spor de fidelitate. Personalul instituțiilor de spectacole poate beneficia de sporuri expres prevăzute în nr.HG 281/1993, altele decât cele solicitate prin prezenta acțiune.
De altfel, și în art. 12 alin. 1 din Legea nr. 130/1996 se prevede că în cadrul contractelor colective de muncă ce se pot încheia și pentru salariații instituțiilor bugetare, nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale.
În acest sens, legiuitorul a stabilit cu titlu de excepție (art. 157 alin. 2 Codul muncii ) că sistemul de salarizare a personalului din autoritățile și instituțiile publice finanțate integral sau în majoritate de la bugetul de stat se stabilește prin lege, cu consultarea organizațiilor sindicale reprezentative și nu prin negocieri individuale și/sau colective între angajator și salariați sau reprezentanții acestora, cum se prevede ca regulă generală la alin. 1 al aceluiași articol.
Intimații reclamanți au formulat concluzii scrise prin care solicită respingerea recursului.
În recurs nu au fost depuse înscrisuri noi.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea de Apel constată că recursul este nefondat.
Curtea reține că în mod corect a fost respinsă excepția lipsei calității procesual pasive a Ministerului Culturii, Cultelor și Național.
Astfel, pretențiile reclamanților sunt întemeiate pe Contractul Colectiv de Muncă Unic la nivel de ramură - cultură pentru anii 2006-2008 nr.197/2006, prelungit, conform art. 3 alin.2, până când una dintre părți solicită în scris negocierea unui nou contract.
Or, din partea patronatului, semnatar al acestui contract de muncă este Ministerul Culturii, Cultelor și Național (fost Ministerul Culturii și Cultelor), iar conform art. 98, executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți.
Pe de altă parte, conform art. 11 din nr.HG 9/2009, conducerea Ministerul Culturii, Cultelor și Național se exercită de către ministrul culturii și cultelor, care are calitatea de ordonator principal de credite.
Potrivit art.18 alin.1 și Anexei II la HG nr. 9/2009, Națională Română I face parte dintre unitățile care funcționează în subordinea, sub autoritatea Ministerului Culturii, Cultelor și Național ori în coordonarea ministrului culturii, cultelor și patrimoniului național, fiind finanțată din venituri proprii și subvenții acordate de la bugetul de stat.
Potrivit art. 4 alin. 1 din nr.OG 22/2002, ordonatorii principali de credite bugetare au obligația să dispună toate măsurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, în condițiile legii, pentru asigurarea în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titlurile executorii.
Greșit susține recurentul că au fost chemate în judecată două persoane juridice în calitate de angajator. Ministerul Culturii, Cultelor și Național a fost chemat în judecată în calitatea sa de coordonator și ordonator principal de credite al Naționale Române I, precum și ca semnatar al Contractului Colectiv de Muncă Unic la nivel de ramură - cultură pentru anii 2006-2008 nr. 197/2006 ( calitate care-l obligă și la plata sumelor datorate reclamanților), iar Națională Română I în calitate de angajator al reclamanților.
În ceea ce privește fondul litigios, Curtea constată că prima instanță a pronunțată o soluție legală și temeinică.
Problema litigioasă este dacă, reclamanții angajați ai Naționale Române I sunt beneficiari ai sporului de fidelitate de 15% și a sporului pentru suprasolicitare neuropsihică de 5% din salariul de bază pentru perioada iunie 2006 - iunie 2009, conform art. 45 alin. 1 lit. f și g din Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură de cultură pe anii 2006 - 2008
Potrivit dispozițiilor art. 45 alin. 1 lit. f din Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură de cultură pe anii 2006 - 2008, personalul cu o vechime neîntreruptă de 10 ani în oricare dintre instituțiile de cultură beneficiază de un spor de fidelitate de 15% din salariul de bază, care face parte din acesta, conform prevederilor legale. Potrivit art. 45 alin. 1 lit. g din același act normativ, personalul salariat beneficiază, pentru suprasolicitare neuropsihică, de un spor de 5% din salariul de bază, care face parte din acesta, pentru fiecare treaptă/gradație profesională deținută, conform prevederilor legale.
Curtea notează că, în conformitate cu art. 241 alin. 1 lit. c Codul muncii clauzele contractelor colective de muncă produc efecte pentru toți salariații încadrați la toți angajatorii din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă la acest nivel. În completare în art. 2 alin. 1 din contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură cultură pe anii 2006 - 2008, se prevede faptul că prevederile acestui contract se aplică în instituțiile de cultură, indiferent de forma de organizare, de subordonare și de caracterul activității.
În această circumstanță, în mod corect a reținut tribunalul că reclamanții sunt îndreptățiți la acordarea sporurilor ce formează obiectul litigiului, suplimentar drepturilor prevăzute în nr.HG 281/1993.
Având în vedere că în cauză nu se conturează motivele invocate de nelegalitate și netemeinicie, Curtea de Apel va respinge ca nefondat recursul pârâtului în baza art. 312 Cod procedură civilă și va menține sentința primei instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Culturii, Cultelor și Național împotriva sentinței civile nr.1641 din 23.10.2009 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 05.01.2010.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red./Tehnored.
05.10.2010 -2 ex.
Tribunalul Iași: I
-
Președinte:Nelida Cristina MoruziJudecători:Nelida Cristina Moruzi, Daniela Pruteanu, Carmen
