Solicitare plata drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 217/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 217/CM
Ședința publică din data de 5 mai 2009
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Mariana Bădulescu
JUDECĂTORI: Mariana Bădulescu, Jelena Zalman Maria Apostol
- -
Grefier - - -
S-a luat în examinare recursul civil declarat de recurentul reclamant SINDICATUL LIBER #. prin lider de sindicat, în numele membrilor de sindicat, -, -, -, -, A, C, -, G, -, toți cu domiciliul ales în C,- A, - 2,. A,. 1,. 8, județul C, împotriva sentinței civile nr. 65/16.01.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI, cu sediul în-, județul C, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru recurenții reclamanți, în calitate de lider de sindicat, iar pentru intimata pârâtă, se prezintă consilier juridic, în baza delegației nr. /30.04.2009, depusă la dosar.
Procedura este legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că recursul este declarat în termen și motivat.
Reprezentantul intimatei pârâte depune la dosar întâmpinare, din care un exemplar îl comunică părții adverse.
Întrebate fiind, părțile susțin că nu mai au acte de depus sau cereri noi de formulat, apreciind cauza în stare de judecată.
Instanța, luând act de susținerile acestora, în sensul că nu au înscrisuri noi de depus sau cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților pentru dezbateri.
Reprezentantul recurentului reclamant, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și rejudecând cauza în fond, să se admită acțiunea, așa cum a fost formulată. Arată că acțiunea formulată de reclamant a fost respinsă de instanța de fond, motivându-se același temei legal invocat în susținerea cererii, care îl îndreptățeau la acordarea sporului de 25%, respectiv Ordinul nr. 496/2003, Ordinul nr. 275/2002 al și art. 13 din Legea nr. 138/1999. Apreciază că în mod greșit instanța de fond a considerat că prevederile Ordinului nr. 275/2002, modificat și completat prin Ordinul nr. 496/2003 pct. 9.2 nu pot fi aplicate salariaților din C, deoarece nu fac parte din instituțiile prevăzute de lege. Precizează că personalul civil din AI. beneficiază de drepturile prevăzute de Legea nr. 138/1999, cu excepția celui din administrația publică, ce beneficiază de drepturile prevăzute de art. 13 din lege, articol ce stabilește că indemnizația de dispozitiv este de 25% din salariul de bază și se acordă lunar, la pagina 4 ultim alineat din hotărâre se consemnează acest lucru, dar se conchide diametral opus, nefăcându-se distincție între categoriile de personal care funcționează în cadrul administrației publice ori între diferitele instituții ale administrației publice. Menționează că angajații Consiliului Județean C și ai Prefecturii C beneficiază de această indemnizație, precum și colegi din alte din țară.
Reprezentantul intimatei pârâte, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea hotărârii instanței de fond, astfel cum a detaliat pe larg în întâmpinarea depusă la dosar.
Instanța rămâne în pronunțare asupra cauzei.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Reclamanții indicatul Liber "" prin lider de sindicat, în numele membrilor de sindicat, a, C, G, au chemat în judecată pârâtă Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului C, pentru ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligată pârâta la plata îndemnizației de dispozitiv, în cuantum de 25% din salariul de bază pentru perioada începând cu 1.11.2004 și până la data pronunțării hotărârii, precum și actualizarea sumelor și înscrierea acestui spor în carnetele de muncă.
În motivare s-a arătat că au calitatea de personal contractual la unitatea pârâtă și nu au beneficiat de această indemnizație cu toate că sunt îndreptățiți.
Prin sentința civilă nr. 65/16.01.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța, s-a anulat acțiunea reclamantelor și și s-a respins acțiunea reclamanților, a, C, G, prin Sindicatul Liber "" al lucrătorilor din C și reclamantelor și, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului C, cât privește pretențiile formulate pentru perioada 01.11.2004-27.08.2005, ca prescrise.
Au fost respinse celelalte pretenții, ca nefondate.
Pentru a dispune de această manieră, prima instanță a reținut următoarele aspecte:
Ordinul Ministrului de Interne nr. 275/2002 pentru aplicarea prevederilor legale referitoare la salarizarea personalului militar și civil din Ministerul d e Interne a fost modificat și completat prin Ordinului Ministrului Administrației și Internelor nr. 496/2003, după constituirea noului minister.
Potrivit art. 1 din Legea nr. 138/1999 "dispozițiile prezentei legi se aplică personalului militar și civil din cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului d e Interne, și Ministerului Justiției".
Conform prevederilor art. 47 și 49 din această lege, personalul civil din ministerele și instituțiile centrale enumerate în art. 1, care desfășoară activități în condiții similare cu cele ale cadrelor militare, beneficiază de primele, sporurile și îndemnizațiile acordate acestora.
Prin Ordinul Ministerului d e Interne nr. 275 din 5.06.2002 au fost adoptate Normele metodologice pentru punerea în aplicare a Legii nr. 138/1999, acest din urmă act normativ fiind modificat și completat prin Ordinul nr. 496/28.07.2003 care a introdus punctul 9.2, în conformitate cu care, "Indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice".
De asemenea, punctul 31.1 din Ordin prevede că: "Prin personalul civil în sensul prezentului ordin, se înțelege, funcționarii publici și personalul contractual civil din Ministerul Administrației și Internelor. Personalul civil din Ministerul Administrației și Internelor beneficiază de drepturile stabilite prin prezenta lege, cu excepția celui din domeniul administrației publice, care beneficiază doar de dreptul prevăzut de art. 13 din lege, precum și de cele prevăzute în reglementările în vigoare aplicabile salariaților omologi din sectorul bugetar".
Din aceste dispoziții legale instanța a reținut că, pentru a se acorda sporul de dispozitiv prevăzut de Legea nr. 131/1999, trebuie ca personalul civil să-și desfășoare activitatea într-un dispozitiv cu caracter militar sau într-una din instituțiile și autoritățile prevăzute în art. 1 din Legea nr. 138/1999.
Întrucât reclamanții nu fac parte din cadrul Ministerului d e Interne și nu există nicio legătură de subordonare a instituției pârâte față de Ministerul Administrației și Internelor, Ordinul nr. 496/2003 al Ministerului Administrației și Internelor nu își are aplicabilitate în speța de față, astfel că instanța a respins cererea ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții care au formulat următoarele critici:
S-a reținut greșit de către instanța de fond că Ordinul nr. 496/2003 se referă doar la personalul civil din cadrul aparatului propriu al și din unitățile de profil, deoarece acest ordin se referă de fapt la toate unitățile care fac parte din "administrația publică" fără să le nominalizeze.
Întrucât în preambulul ordinului se face referire nu numai la Legea nr. 138/1999 ci și la alte legi, recurenții apreciază că de fapt prin acest ordin s-a urmărit extinderea acordării indemnizației de dispozitiv tuturor categoriilor de funcționari publici și contractuali din întreaga administrație și nu numai la cele ce au aparținut Ministerului d e Interne.
Pentru aceste considerente, recurenții solicită admiterea recursului cu consecința modificării sentinței și admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.
Intimații și-au precizat poziția procesuală cu ocazia soluționării recursului, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Analizând sentința recurată în raport de materialul probator administrat și de criticile formulate, Curtea constată că recursul este nefondat.
Indemnizația de dispozitiv este un drept salarial prevăzut de art. 13 din Legea nr. 138/1999 care se referă la salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții.
Prin Ordinul nr. 496/28.07.2003, s-a modificat și completat Ordinul Ministrului de interne nr. 275/2002 dar se referă numai la salarizarea personalului militar și civil din Ministerul d e Interne.
Nu se poate reține critica recurenților referitoare la gresita restricționare a sferei de aplicare a acestui ordin deoarece insusi emitentul actului a definit la pct. 31.1 noțiunea de "personal civil" astfel: "Prin personal civil, în sensul prezentului ordin, se înțelege funcționarii publici și personalul contractual din Ministerul Administrației și Internelor".
În raport de această dispoziție, instanța de fond în mod corect a apreciat că indemnizația de dispozitiv se acordă numai personalului din Ministerul Administrației și Internelor, nu și celor din administrația publică deoarece această categorie nu au fost avută în vedere de legiuitor.
Mai mult decât atât și art. 47 din Legea nr. 138/1999 stabilește că "Personalul civil din ministerele și instituțiile centrale prevăzute la art. 1 (Ministerul Apărării Naționale, Ministerul d e Interne, Serviciul Român de Informații, Serviciul de Informații Externe, Serviciul de Protecție și Pază, Serviciul de telecomunicații speciale și Ministerului Justiției), beneficiază de drepturile salariale reglementate în legislația aplicabilă în sectorul bugetar și de unele drepturi salariale prevăzute în prezenta lege.
Întrucât pârâta nu figurează printre instituțiile indicate de legiuitor în art. 1 din Legea nr. 138/1999 rezultă că nici reclamanții, nu pot beneficia de sporul de dispozitiv solicitat.
Instanța nu poate extinde aplicarea acestor dispoziții ce reglementează salarizarea unei anumite categorii profesionale, la alte categorii de persoane ce nu au fost avute în vedere prin adoptarea Legii nr. 138/1999 deoarece în acest fel s-ar ajunge la depășirea atribuțiilor cu care este investită de legiuitor.
Constatând că instanța de fond a dat o interpretare corectă actului juridic dedus judecății, aplicând corect legea în materie, Curtea va face aplicarea dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă, urmând să respingă ca nefondat recursul declarat împotriva sentinței civile nr. 65/16.01.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul civil declarat de recurentul reclamant SINDICATUL LIBER #. prin lider de sindicat, în numele membrilor de sindicat, -, -, -, -, A, C, -, G, -, toți cu domiciliul ales în C,- A, - 2,. A,. 1,. 8, județul C, împotriva sentinței civile nr. 65/16.01.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI, cu sediul în-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 mai 2009.
PREȘEDINTE: Mariana Bădulescu | JUDECĂTOR 2: Jelena Zalman Maria Apostol | Judecător, |
Grefier, - - |
Jud.fond. /
Red.dec.jud.
2 ex./ 25.05.2009.
Președinte:Mariana BădulescuJudecători:Mariana Bădulescu, Jelena Zalman Maria Apostol
