Solicitare plata drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 233/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Drepturi salariale -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA Nr. 233
Ședința publică din 5 martie 2009
PREȘEDINTE: Apetroaie Eufrozina
JUDECĂTOR 2: Sas Laura
JUDECĂTOR 3: Gheorghiu Neculai
Grefier - -
Pe rol se află judecarea recursului declarat de reclamanții:, -, -, - -, -, -, -, prin Liga Sindicatelor din Învățământ B, cu sediul în-, jud., împotriva sentinței nr. 1419 din 15 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția civilă (dosar nr-).
La apelul nominal au lipsit reclamanții recurenți și reprezentanții pârâților intimați Școala Generală, județul B și Consiliul Local al comunei, județul
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, constatându-se recursul în stare de judecată cauza a fost lăsată în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Botoșani Secția civilă sub nr- din 12.06.2008 Liga Sindicatelor din Învățământ B, în numele și pentru reclamanții:, -, -, - -, -, -, -, au chemat în judecată pe pârâții Școala Generală, județul B și Consiliul Local al comunei, județul B, solicitând obligarea acestora la calcularea și la plata către reclamanți a drepturilor reprezentând prime de vacanță pentru perioada 2001 - 2008, cu actualizarea acestor drepturi în funcție de rata inflației, și acordarea dobânzii legale, conform nr.OG 9/2000, până la data plății efective.
În motivare, au arătat că salarizarea personalului didactic, didactic auxiliar și nedidactic este reglementată în principal de Legea nr. 128/1997, care prin art.48 arată că drepturile salariale cuvenite personalului didactic și didactic auxiliar sunt compuse din salariul de bază, alte sporuri și adausuri și drepturi salariale suplimentare.
Potrivit art. 50 din același act normativ, personalul didactic beneficiază de premii și de alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă. Reclamanții au statut de personal didactic, didactic auxiliar și nedidactic, în cadrul instituțiilor școlare arondate Inspectoratului Școlar Județean B, și deși au solicitat acordarea primelor de concediu pe anii 2001 - 2008 li s-a comunicat refuzul acordării acestor prime.
Conform Contractului Colectiv de Muncă unic la nivel național aplicabil începând cu 30.01.2003 se poate stabili ca în raport de posibilitățile economico-financiare ale unității, pe lângă indemnizația de concediu să se plătească și o primă de vacanță.
Conform art.37 alin.1 lit. g) din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură învățământ 2003 - 2004, stipulează că personalul din învățământ beneficiază de "o primă de vacanță din venituri proprii, în condițiile legii". Prima se acordă odată cu indemnizația de concediu.
În raport și cu prevederile art.50 din Legea 128/1997 reclamanții consideră că au dreptul și la prima de vacanță încă începând cu 2001, drepturi salariale ce nu au fost plătite nici până în prezent de angajator.
Au mai învederat reclamanții că prin nr.OG146/2007 s-a statuat că personalul din sectorul bugetar, căruia nu i s-au acordat primele de concediu de odihnă pentru perioada 2001 - 2006, urmează să primească aceste drepturi în anul 2008.
Atâta timp cât pentru alți angajați din cadrul altor unități s-au obținut drepturi de aceeași natură în instanță, nu există nici o rațiune pentru care în virtutea principiului dreptului la egalitate de șansă și tratament consfințit prin art.39 alin.1 lit. d) din legea 53/2003 să nu beneficieze de prima de vacanță pentru anii 2005 - 2008.
În plus conform art.53 din Constituția României exercițiul unor drepturi materiale sau ale unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune după caz în condițiile expres și limitativ evidențiate în normele constituționale.
La data de 12.08.2008 reclamanții prin reprezentant au depus la dosar în extras contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură învățământ nr.596/2007.
Liga Sindicatelor din Învățământ B în calitate de reprezentantă legală reclamanților a înțeles să-și precizeze motivele acțiunii în sensul că prima de vacanță trebuie stabilită în raport cu salariul de bază al funcției didactice în cazul personalului didactic și respectiv în raport cu salariul de încadrare în cazul personalului didactic auxiliar și al personalului nedidactic.
Deși în contractele colective de muncă și Legea 128/1997 nu este indicat expres cuantumul acestei prime ci doar dreptul ca atare cât și acordarea sumelor odată cu indemnizația de concediu, acest lucru nu atrage însă imposibilitatea de cuantificare și acordare efectivă a acestui drept bănesc.
Sunt elocvente dispozițiile art.3 din Codul Civil care arată că echivalează cu denegarea de dreptate refuzul soluționării unei cauze pe motiv că legea nu prevede sau că este întunecată ori neîndestulătoare. În lipsa acestor prevederi exprese consideră că ar trebui avute în vedere prevederile art.35 alin.2din Legea 188/1999 cât și prevederile art.241din OUG27/2006. În ceea ce privește modalitatea de interpretare a noțiunii de venituri proprii consideră că nu trebuie să ne restrângem doar la veniturile proprii ale instituției de învățământ, ci la veniturile proprii ale instituției care este obligată la asigura finanțarea unității de învățământ din cadrul învățământului preuniversitar de stat, în speță la veniturile proprii ale Consiliului Local sau Județean după caz. Această concluzie se desprinde din dispozițiile art.50 din Legea nr.128/1997 coroborat cu dispozițiile art.1 din nr.HG538/2001 și cu dispozițiile corespunzătoare din contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură învățământ.
Contractul colectiv de muncă nu face trimitere limitativă la veniturile proprii ale școlii, ci folosește doar expresia de venituri proprii la modul general, rezultând deci că este vorba despre veniturile proprii ale instituției sau instituțiilor obligate la finanțarea acelei unități școlare, or potrivit dispozițiilor art.1 din nr.HG538/2001 instituția obligată la finanțarea învățământului preuniversitar de stat este Consiliul local al respectivei unități administrativ teritoriale, respectiv Consiliul Județean pentru școlile speciale și Ministerul Educației și Cercetării pentru Casele corpului didactic și cluburile sportiv școlare. Indiferent dacă nu a fost direct parte în semnarea contractului colectiv de muncă, Consiliului Local îi este opozabilă dispoziția referitoare din contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură de învățământ în virtutea faptului că aplicativitatea contractului colectiv de muncă este prevăzută de un act normativ cu opozabilitate erga omnes, respectiv art.50 din Legea 128/1997.
Într-o precizare ulterioară Liga Sindicatelor din Învățământ a înțeles să-și modifice precizările în sensul că pentru personalul didactic și didactic auxiliar trebuie calculată prima de vacanță prin raportare la salariul de bază brut așa cum se calculează acesta conform art.2 alin.2 din Ordinul 1350/2007 iar pentru personalul nedidactic cuantumul primei de vacanță este egal cu un salariu de bază din luna premergătoare plecării în concediu.
Pârâții legal citați nu au depus întâmpinare și nici nu au trimis reprezentant în fața instanței.
Prin sentința civilă nr. 1419 din 15.2008, pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosarul - au fost respinse, ca fiind prescrise pretențiile privind plata primelor de vacanță aferente anilor 2001 - 2004 și a fost respinsă, ca nefondată, acțiunea având ca obiect obligarea la plata primelor de vacanță aferente anilor 2005 - 2008.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
În intervalul 1 ianuarie 2001 - 1 martie 2003 când a intrat în vigoare Legea 53/2003 erau relevante în materia prescripției extinctive dispozițiile art.16 din Decretul 167/1958 și respectiv dispozițiile Legii 168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă. Ambele acte normative arătau că dreptul la a solicita sume cu titlu de salarii neachitate sau alte prime ori indemnizații era supus unei prescripții de 3 ani ce începe să curgă de la data nașterii dreptului la acțiune, respectiv momentul de la care erau datorate primele de vacanță. După 01.03.2003 prescripția a fost reglementată de dispozițiile art.283 lit. c din Codul Muncii care arată că cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate.
Contractele colective de muncă unice la nivel național cât și dispozițiile legale privind statutul personalului didactic nu arătau care este data la care se efectuează plata primelor de vacanță. În lipsa unor prevederi exprese instanța aplică principiile generale stabilite în celelalte acte normative aplicabile personalului bugetar, respectiv Legea 188/1999 și nr.OG83/2000 care arătau că prima de vacanță se plătește cel mai târziu cu 5 zile înainte de începerea concediului de odihnă.
În cazul personalului didactic, didactic auxiliar și personalului contractual din instituțiile din învățământ aceste concedii de odihnă se acordă, de regulă, în perioada vacanței școlare de vară, adică 15 iunie - 15 septembrie a fiecărui an. Pentru fiecare dintre aceste drepturi de natură salarială solicitate de reclamanți începea să curgă un termen de prescripție distinct pentru fiecare an, termen care s-a împlinit cel mai târziu la data de 15 septembrie 2007 pentru primele de vacanță pretinse pentru anul 2004.
Cum prezenta acțiune a fost înregistrată la Tribunalul Botoșani la 12.06.2008, rezultă că s-a împlinit termenul prescripției extinctive pentru primele de vacanță aferente intervalului 1 ianuarie 2001 - 31 decembrie 2004. Susținerile reclamanților cum că în cauză ar fi aplicabile prevederile nr.OUG146/2007 nu pot fi reținute motivat de faptul că acest act normativ se referă la personalul din sectorul bugetar căruia i-a fost suspendat dreptul privind plata primei de vacanță ce decurgea din acte normative. Așa cum au arătat de altfel și reclamanții nu există nici un act normativ care să stabilească expres că personalului din învățământ i se cuvine o primă de vacanță prevedere care să fi fost suspendată prin legile bugetare anuale.
Drepturile de natură salarială pentru munca prestată se determină diferit după cum personalul este didactic, ori didactic auxiliar.
Relevante în acest sens sunt prevederile art.50 alin.3 care enumeră condițiile de stabilire a salariului și sporurilor în raport cu categoria de personal. În raport cu aceste concluzii instanța constată că în temeiul art.50 alin.12 din Legea 128/1997 personalul didactic din învățământ beneficiază și de drepturile cu caracter salarial respectiv, primele, indemnizațiile și adausurile la salariu stabilite în contractul colectiv de muncă fără a se face distincție dacă acesta este încheiat la nivel de ramură sau la nivel național.
Nu există în schimb o prevedere expresă de trimitere la Contractul colectiv de muncă în ceea ce privește personalul didactic auxiliar. Pentru persoanele ce fac parte din această categorie Legea 130/1996 arată că se pot încheia contracte de muncă colective și pentru salariații instituțiilor bugetare dar nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale.
Personalul contractual din cadrul unităților de învățământ este salarizat în baza OUG24/2000 iar în acest act normativ, de asemenea, nu se face trimitere la contractul colectiv de muncă încheiat aplicabil.
Nu există în cele trei acte normative - respectiv Legea 128/1997, Legea 130/1996 și OUG 24/2000 - nici o prevedere prin care să se arate în mod expres că se cuvine personalului salarizat în baza acestor acte și o primă de vacanță în afară de indemnizația de concediu -.
În acest context pentru intervalul 2005 - 2008 părțile contractante respectiv federațiile sindicale din învățământ au stabilit prin art.37 lit. g) din Contractul colectiv de muncă aplicabil la nivel de ramură pentru anii 2003 - 2004 prelungit și pentru anii 2005 - 2006, respectiv prin Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură învățământ aplicabil pentru anii 2007 - 2010, că personalului din învățământ trebuie să i se plătească o primă de vacanță din venituri proprii în condițiile legii. S-a mai stabilit ca această primă să fie acordată odată cu indemnizația de concediu.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs Liga Sindicatelor din Învățământ B, în calitate de reprezentant al reclamanților, criticând-o pentru nelegalitate, susținând că în mod greșit a reținut instanța de fond că eventuala lipsă a fondurilor proprii ale unităților școlare ar atrage caracterul nefondat al acțiunii.
În acest sens, recurenții au susținut că, prin textele invocate, nu s-a făcut referire la veniturile proprii ale instituției de învățământ, ci se face referire la veniturile proprii ale instituției care este obligată la asigurarea unității de învățământ din cadrul învățământului preuniversitar de stat, concluzie ce s-ar desprinde din analiza dispozițiilor art. 50 din Legea nr. 128/1997, coroborate cu dispozițiile nr.HG 538/2001 și dispozițiile corespunzătoare în contractul colectiv de muncă la nivel de învățământ, cu referire la dispozițiile art. 37 alin. 1 lit.
Au mai susținut recurenții că, prin contractul colectiv de muncă, nu se face trimitere limitativă la veniturile proprii ale școlii, fiind utilizată doar expresia de "venituri proprii" la modul general, așa încât rezultă că era vorba despre veniturile proprii ale instituției sau instituțiilor obligate la finanțarea acelei unități școlare, iar potrivit art. 1 din nr.HG 538/2001, instituția obligată să asigure finanțarea învățământului preuniversitar de stat este consiliul local al unității administrativ-teritoriale.
Recursul, nemotivat în drept, dar care poate fi încadrat în dispozițiile art. 304 pct. 9. pr. civ. este nefondat, pentru următoarele considerente:
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, se constată că, prin cererea de recurs, astfel cum a fost formulată, recurenta Liga Sindicatelor din Învățământ a criticat sentința doar sub aspectul respingerii, ca nefondată, a acțiunii reclamanților privind acordarea primelor de concediu de odihnă pentru anii 2005 - 2008.
Potrivit art. 95 alin. 1 din Legea 128/1997 privind Statutul personalului didactic "personalul didactic de la toate nivelurile învățământului are drepturi și obligații care decurg din legislația în vigoare, din prezentul statut, din Carta universitară, precum și din prevederile contractului colectiv de muncă".
Cu privire la concediul de odihnă al acestei categorii de personal, reglementarea enunțată stabilește, prin art. 103 lit. a, pentru cadrele didactice, "dreptul la concediu anual cu plata în perioada vacanțelor școlare, respectiv universitare, cu o durată de cel puțin 62 de zile, exclusiv duminicile și sărbătorile legale", prin această lege nefiind reglementat și dreptul la prima de concediu de odihnă.
Este adevărat că, prin art. 50 alin. 12 din Legea nr. 128/1997, s-a stabilit că, personalul didactic beneficiază de premii și de alte drepturi bănești prevăzute de lege și contractul colectiv de muncă, motiv pentru care, instanța de fond a făcut o analiză detaliată a dispozițiilor cuprinse în contractul colectiv de muncă la nivel de ramură de învățământ pe anii 2003 - 2004, respectiv a art. 37 alin. 1 lit. g, care prevede, pentru personalul din învățământ, "o primă de vacanță din venituri proprii, în condițiile legii".
Pentru perioada ulterioară anilor 2001 - 2004, reclamanții au invocat ca temei legal contractul colectiv de muncă unic la nivel național pentru anii 2005 - 2006, respectiv contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007 - 2010, încheiate în baza Legii nr. 130/1996, republicată, privind contractul colectiv de muncă.
Potrivit art. 59 alin. 1 din contractul de muncă 2001 din 31.01.2005 privind contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2005 - 2006, publicată în partea V nr. 1 din 22.02.2005, s-a prevăzut că, pe durata concediului de odihnă, salariații vor primi o indemnizație ce reprezintă media zilnică a veniturilor din luna în care este efectuat concediul, multiplicată cu numărul de zile de concediu, precum și prevederea înscrisă la art. 59 alin. 3, conform căreia "prin contracte colective de muncă de la celelalte niveluri se poate stabili că, în raport de unitățile economico-financiare al unității, pe lângă indemnizația de concediu, să se plătească și o primă de vacanță", o dispoziția similară fiind reglementată și prin art. 59 alin. 3 din contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007 - 2010, nr. 2895/21 din 29.12.2006, publicat în partea V nr. 5/29.01.2007.
Din interpretarea acestor texte rezultă că acordarea primei de concediu nu constituie o obligație pentru unitatea angajatoare, din moment ce acest contract colectiv de muncă valabil pentru anii 2005 - 2006, respectiv 2007 - 2010 utilizează, prin art. 59 alin. 3, sintagma "se poate stabili o primă de vacanță", respectiv "în funcție de posibilitățile economico-financiare".
Totodată, în mod corect instanța de fond a reținut că veniturile proprii privesc unitatea de învățământ și nicidecum unitatea administrativ teritorială prin care se asigură finanțarea de la bugetul de stat sau bugetele locale, un argument în plus fiind și faptul că raporturile de muncă se derulează între unitățile de învățământ și personalul didactic.
Față de cele reținute, nefiind date motive de nelegalitate a sentinței și nici motive de casare de ordine publică, în temeiul art. 312 alin. 1. procedură civilă, recursul va fi respins, ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanții:, -, -, - -, -, -, -, prin Liga Sindicatelor din Învățământ B, cu sediul în municipiul B,-, județul B, împotriva sentinței nr. 1419 din 15 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția civilă (dosar nr-).
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 5 martie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex.2
Jud.fond: -
Jud.
18.03.2009
Președinte:Apetroaie EufrozinaJudecători:Apetroaie Eufrozina, Sas Laura, Gheorghiu Neculai
