Solicitare plata drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 2645/2009. Curtea de Apel Bucuresti
Comentarii |
|
Dosar nr-(8868/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ Șl PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE
MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.2645/
Ședința publică din data de 23 aprilie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Liviu Cornel Dobraniște
JUDECĂTOR 2: Petrică Arbănaș
JUDECĂTOR 3: Elena
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul pârât Consiliul Local al Sectorului 4 B, împotriva sentinței civile nr.5951 din 29 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr. 20967/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimatul reclamant Sindicatul Independent din învățământul Preuniversitar B și intimații pârâți Grădinița nr. 17 B, Grădinița nr. 28 B, Grădinița nr. 60 B, Grădinița nr. 166 B, Grădinița nr. 207 B, Grădinița nr. 224 B, Grădinița nr. 264 B, Școala nr. 79 B, Școala nr. 98 B, Școala nr. 108 B, Școala nr. 308 B, Școala nr. 119 B, Primarul Sectorului 4 B - Instituția Primarului, având ca obiect - drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că intimatul reclamant Sindicatul Independent din învățământul Preuniversitar B, a depus la dosar întâmpinare prin serviciul registratură al acestei secții la data de 15.04.2009, precum și faptul că atât recurentul pârât Consiliul Local al Sectorului 4 B, cât și intimatul reclamant Sindicatul Independent din învățământul Preuniversitar B, au solicitat soluționarea cauzei în lipsă conform art.242 Cod procedură civilă.
Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA,
Constată că prin sentința civilă nr.5951/29.09.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în
dosarul nr-, s-a admis n parte acțiunea formulata de reclamanții cadre didactice prin mandatar Sindicatul Independent din Învățământul Preuniversitar B, sector 4, în contradictoriu cu parații Grădinița nr. 17, Grădinița nr. 28, Grădinița nr. 60, Grădinița nr. 166, Grădinița nr. 207, Grădinița nr. 224,Grădinița nr. 264, Școala nr. 79, Școala nr. 98, Școala nr. 108, Școala nr. 308, Școala nr. 119, Consiliul local sector 4, Primarul Sectorului4- Instituția Primarului și Inspectoratul Școlar al Municipiului B; au fost obligați pârâții sa plătească reclamanților prin mandatar Sindicatul Independent din învățământul Preuniversitar, drepturile salariale neacordate reprezentând contravaloarea muncii prestate in plus de cate 2 ore săptămânal față de norma didactica pe perioada 21.09.2005 pana la data 29.09.2008, actualizate cu indicele de inflație la data plații efective; a fost respinsă excepția calității procesuale pasive invocata de parații Consiliul Local al Sectorului 4 B si Primarul Sector 4 B- Instituția Primarului, ca neîntemeiata; a fost respinsă cererea sub aspectul obligării paraților unități de învățământ si Inspectorat Școlar sa asigure reducerea normei didactice fără diminuarea salariului pentru viitor, ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că reclamanții au calitatea de cadre didactice desfășurând activitate la unitățile de învățământ pârâte în cauză.
Instanța de fond a respins ca nefondată excepția lipsei calității procesuale pasive invocata de Primarul Sectorului 4 si Consiliul Local sector 4, reținând că, potrivit art. 167 din Legea 84/1995 finanțarea se realizează din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale, aceasta reprezentând finanțarea de baza, primarul având calitatea de ordonator principal de credite cf. art. 63 alin 4 lit a din legea 215/2001. Prin urmare, acești parați au obligația efectuării plații drepturilor salariale către reclamanți.
Pe fondul cauzei, a reținut instanța de fond că art. 45 alin 1 din Legea nr.128/1997 prevede ca personalul didactic de predare și de instruire practică, cu o vechime în învățământ de peste 25 de ani, cu gradul didactic I, beneficiază de reducerea normei didactice cu două ore săptămânal, fără diminuarea salariului.
Potrivit art. 3 din același act normativ, personalul didactic cuprinde persoanele din sistemul de invatamant responsabile cu instrucția si educația.
Activitatea personalului didactic de predare cuprinde, cf. art. 42 din Legea nr.128/1997, activități didactice de predare-învățare, de instruire practică și de evaluare, conform planurilor de învățământ; activități de pregătire metodico-științifică și activități de educație, complementare procesului de învățământ.
Potrivit art. 43, norma didactică de predare-învățare, de instruire practică și de evaluare curentă a preșcolarilor și a elevilor în clasă reprezintă numărul de ore corespunzătoare activităților prevăzute la art. 42 alin. (1) lit. a) și se stabilește după cum urmează: a) un post de educatoare (institutoare) pentru fiecare grupă de preșcolari sau pentru grupe combinate, în unitățile în care nu se pot constitui grupe separate; la grădinițele cu program prelungit și la cele cu program săptămânal, posturile se normează pe ture; b) un post de învățător (institutor) pentru fiecare clasă din învățământul primar sau pentru clase simultane din cadrul acestuia, unde nu se pot constitui clase separate; c) 18 ore pe săptămână pentru profesorii din învățământul preuniversitar.
Personalul didactic de predare este definit prin raportare la activitățile desfășurate. Or, acesta nu este restrâns numai la profesori, ci se extinde la întreg personalul didactic cu astfel de atribuții. Mai mult, definiția data de art. 3 este foarte cuprinzătoare si nu permite o limitare sau o excludere a învățătorilor. Conform art. 42 alin 2. activitățile concrete, corespunzătoare prevederilor alin. (1), sunt prevăzute în fișa postului, tipizată la nivel național.
S-a mai reținut că norma didactica se raportează in primul rând la orele necesare desfășurării acelor activități. Faptul ca pentru învățători se stabilește pentru un post nu înseamnă ca activitatea acestuia nu ar putea fi cuantificata pe ore, pentru ca altfel nu ar putea fi stabilita efectuarea de ore suplimentare care conform Codului muncii este permisa in anumite condiții si trebuie remunerata.
Pe de alta parte, prevederea legii este clară și se refera la norma didactica fără a face vreo distincție in funcție de categoria de personal didactic. Aceasta conduce la concluzia ca, indiferent de modalitatea de stabilire a normei didactice, este aplicabila reducerea prevăzută de art. 45 alin 1 din Legea nr. 128/1997.
Așadar, in cazul reclamanților a reținut instanța de fond că sunt îndeplinite condițiile pentru a beneficia de reducerea normei didactice cu 2 ore, aceștia făcând parte din personalul didactic de predare si instrucție astfel cum este definit de art. 3 din Legea nr. 128/1997.
Din adeverințele depuse la dosar rezulta ca reclamanții îndeplinesc cerința de vechime prevăzuta de lege pentru a beneficia de prevederile menționate.
Cu toate acestea, angajatorul nu a făcut aplicarea dispozițiilor legale, reclamanții fiind privați de un drept recunoscut de lege.
drepturilor bănești pentru orele prestate in plus fata de norma didactica pe care erau îndreptățiți conform legii sa o realizeze, a produs reclamanților un prejudiciu rezultat din diminuarea valorii reale a sumelor ce ar urma sa fie achitate reclamantului, astfel încât apare ca întemeiata cererea acestuia de actualizare cu indicele de inflație, data pana la care s-a stabilit obligația pârâților fiind data pronunțării hotărârii.
Cât privește cel de-al doilea capăt al cererii de chemare in judecata, in legătura cu care reclamanții au făcut precizarea ca vizează plata drepturilor in viitor, acesta a fost respins ca nefondat, deoarece instanța de fond a considerat că nu se poate impune prin hotărâre judecătoreasca un anumit mod de a calcula drepturile salariale ale reclamanților pentru o perioada viitoare, aceasta urmând a fi realizata in conformitate cu prevederile legale ce vor deveni aplicabile la acel moment.
În termen legal, împotriva acestei sentințe a formulat recurs motivat recurentul-pârât Consiliul Local al Sectorului 4 B, recurs întemeiat în drept pe disp. art.304 pct.9 Cod procedură civilă și Legea nr.215/2001, criticând sentința pentru următoarele motive de nelegalitate și netemeinicie:
Consiliul Local al Sectorului 4 și Primarul Sectorului 4 nu au calitate procesuală pasivă, întrucât nu există raporturi juridice de muncă între reclamant și recurenți.
În mod greșit instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Local al Sectorului 4 și a Primarului Sectorului 4 și a admis acțiunea în contradictoriu cu acești pârâți.
Fondurile necesare pentru salarizarea personalului didactic precum și a personalului administrativ din cadrul unităților și instituțiilor de învățământ preuniversitar sunt asigurate din bugetul de stat defalcate în bugetele locale ale unităților administrativ - teritoriale.
Însă, potrivit dispozițiilor Legii nr.215/2001, republicată, Consiliul Local are ca atribuție numai aprobarea bugetului local, nefiind ordonator de credite și nici unitate angajatoare, neavând calitatea de a stabili salariul personalului didactic și nicidecum nu este abilitat de lege să calculeze și să plătească contravaloarea muncii prestate în plus față de normă pentru cadrele didactice, membri de sindicat.
Potrivit legii administrației publice locale, primarul este ordonator principal de credite, iar unitățile de învățământ sunt ordonatori terțiari de credite și prin urmare plata salariilor si contravaloarea muncii prestate în plus fată de normă se repartizează prin alocarea de credite bugetare din bugetul local al sectorului 4, în baza solicitării fundamentate a contabilului unității de învățământ, care, în fapt, calculează drepturile bănești cuvenite pentru persoanele din cadrul unității de învățământ preuniversitar, ca unitate angajatoare.
Astfel, obligația de plată a drepturilor salariale precum și a contravalorii muncii prestate în plus față de normă revine unității angajatoare, iar în cazul de față, Consiliul Local al Sectorului 4 și Primarul Sectorului 4 nu au calitatea de angajatori.
Chiar dacă potrivit Legii nr.215/2001, republicată, consiliul local are ca atribuție aprobarea bugetului, acest aspect nu poate duce la obligarea acestui pârât Io plata drepturilor salariale neacordate.
De asemenea, potrivit prevederilor art.142 din Legea 84/1995, inspectoratele școlare sunt organe descentralizate de specialitate, subordonate Ministerului Educației și Cercetării, iar una din atribuțiile acestora este de a asigura aplicarea legislației în organizarea, conducerea și desfășurarea procesului de învățământ, atribuție ce nu incumbă și Consiliului Local al Sectorului 4 sau Primarului Sectorului 4.
Pentru motivele invocate, recurentul solicită admiterea recursului și modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii față de Consiliul Local al Sectorului 4 și Primarului Sectorului 4 ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
La data de 15.04.2009, prin Serviciul Registratură al Curții, a depus întâmpinare intimatul Sindicatul Independent din Învățământul Preuniversitar, în numele membrilor de sindicat indicați în tabelul anexat la filele 106-107 dosar fond, solicitând respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a sentinței civile pronunțate de instanța de fond.
În recurs nu au fost administrate probe noi.
Examinând sentința prin prisma motivelor formulate cât și din oficiu conform art.3041Cod procedură civilă, Curtea constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins.
Unul dintre motivele de nelegalitate invocate este art. 304 pct.9 Cod procedură civilă ce prevede că: " " Modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere în următoarele situații, numai pentru motive de nelegalitate:.9) când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii".
Recurentul, în concret, așa cum cere art. 3021pct.3 Cod procedură civilă, nu dezvoltă acest motiv de nelegalitate invocat, și anume nu arată în ce constă aplicarea greșită a legii de către Tribunal a actului juridic dedus judecății, și conținutului acestuia.
Așa fiind simpla invocare a acestui motiv prevăzut de Codul d e Procedură Civilă nu poate să atragă modificarea sentinței.
Criticile din recurs sunt într-adevăr încadrabile în dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, însă nu pot fi primite și vor fi înlăturate câtă vreme, Tribunalul, amplu a motivat, bazat pe dovezile administrate, a aplicat corect în speță dreptul substanțial și procedural, așa cum rezultă din considerentele sentinței.
Se susține că, nefiind în raporturi de muncă cu intimatul-reclamant, recurentul nu are calitate procesuală pasivă în cauză.
Această susținere, este de nereținut întrucât calitatea de parte în cauza dedusă judecății, rezidă din legile de care a făcut vorbire în cuprinsul motivelor de mai sus chiar recurentul.
Art.282 alin.1lit.d din Codul Muncii stipulează clar că:"Pot fi părți în conflictele de muncă: alte persoane juridice sau fizice care au această vocație în temeiul legilor speciale sau al Codului d e procedură civilă".
În raport de obiectul cererii de chemare în judecată și dispozițiile legale de care s-a făcut vorbire, atribuțiile ce decurg din lege ale Consiliului Local Sector 4, concluzia ce se desprinde este că, recurentul are calitate procesuală pasivă, dreptul legal la plata drepturilor salariale neacordate reprezentând contravaloarea muncii prestate în plus de câte 2 ore săptămânal cerută prin acțiunea introductivă de instanță, neputând fi realizat decât cu și prin intermediul inclusiv al acestui recurent, alături de Inspectoratul Școlar al Municipiului B și unitățile de învățământ, pârâți în aceeași cauză.
Din interpretarea dispozițiilor legale prevăzute de art.43 și 45 din Legea nr.128/1997, rezultă în primul rând că art.45 alin.1 din lege instituie un drept în favoarea personalului didactic, drept care conform art.38 din Codul muncii, nu poate face obiectul vreunei renunțări sau limitări. unei astfel de dispoziții legale trebuie deci realizată în sensul în care ar produce efecte juridice, și în favoarea salariatului, conform principiilor generale de drept.
S-a constatat astfel că nici în cuprinsul normei menționate, nici în alte dispoziții ale legii, nu există prevederi de natură a conduce la concluzia că învățătorii, educatorii și institutorii ar fi excluși de la dreptul de reducere a normei didactice. În acest sens, Curtea consideră relevant și faptul că au existat texte de lege, care exclud în mod expres anumite funcții didactice de la beneficiul dreptului la reducerea normei didactice, în speță anexa 2, cap.II, pct.4 alin.2 din Precizările nr.19388/1997, anexa 2, cap.II, art.9 din 3343/2002, care prevedeau în mod expres că nu se aplică reducerea cu 2 ore pentru personalul didactic prevăzut la art.43 lit.f și g din Legea nr. 128/1997. Pe cale de consecință, orice limitare a aplicării art.45 alin.1 trebuie expres consacrat prin text de lege special, aceasta fiind intenția legiuitorului, astfel cum rezultă din ansamblul acestor reglementări.
O interpretare contrară ar aduce atingere principiilor constituționale ale egalității în drepturi, ale egalității în fața legii, principii pe deplin aplicabile și în sistemul de învățământ, și ar menține o stare în mod nelegal discriminatorie, în ce privește învățătorii, educatorii și institutorii, care nu au beneficiat de această reducere a normei didactice.
În raport de cele arătate în prealabil, excepția lipsei calității procesuale pasive nu are suport legal, recurentul rupând în mod nepermis dispozițiile art.42 din Legea nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic, de dispozițiile cuprinse în capitolele intitulate "Norma didactică" și "Salarizarea personalului didactic", dar și cu dispozițiile art.15 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel național din domeniul învățământului.
Așa cum a reținut corect și Tribunalul, din interpretarea sistematică a acestor dispoziții legale, rezultă că legiuitorul a înțeles să stabilească o excepție de la norma didactică generală, respectiv o normă didactică redusă cu 2 ore săptămânal fără diminuarea salariului, pentru acele cadre didactice care îndeplinesc cumulativ 2 condiții: vechime în învățământ de peste 25 de ani și gradul didactic I, activitatea de predare desfășurată peste norma didactică prevăzută de art.45 alin.1 din Legea nr.128/1997, fiind muncă prestată în plus ce urmează a fi retribuită cu ora sau prin cumul.
Față de cele avute în vedere de C, cum în cauză nu se regăsește nici un motiv din cele prevăzute de art.81 din Legea nr. 168/1999, art.304, 3041, 306 (motive de ordine publică) Cod procedură civilă, care să atragă casarea sau modificarea sentinței, conform art.312 alin.1 același cod, va fi respins ca nefondat recursul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-pârât CONSILIUL LOCAL AL SECTORULUI 4 B împotriva sentinței civile nr.5951/29.09.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant SINDICATUL INDEPENDENT DIN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR reprezentant al membrilor de sindicat cadre didactice, -,., OG, și OG intimații-pârâți GRĂDINIȚA NR. 17, GRĂDINIȚA NR. 28, GRĂDINIȚA NR. 60, GRĂDINIȚA NR. 166, GRĂDINIȚA NR. 207, GRĂDINIȚA NR. 224,GRĂDINIȚA NR. 264, ȘCOALA NR. 79, ȘCOALA NR. 98, ȘCOALA NR. 108, ȘCOALA NR. 308, ȘCOALA NR. 119, PRIMARUL SECTORULUI4- INSTITUȚIA PRIMARULUI și INSPECTORATUL ȘCOLAR AL MUNICIPIULUI
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 23 aprilie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.:
Dact.:
2 ex.
13.05.2009
Jud.fond:
Președinte:Liviu Cornel DobranișteJudecători:Liviu Cornel Dobraniște, Petrică Arbănaș, Elena