Uzucapiune. Decizia 688/2009. Curtea de Apel Bucuresti

DOSAR NR- (614/2009)

ROMANIA

CURTEA DE APEL B SECTI A III A CIVILA

ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE

DECIZIA CIVILA NR.688.

Ședința publică de la 23 aprilie 2009

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: Ilie MARI -

JUDECĂTOR 2: Ionelia Drăgan

JUDECĂTOR 3: Rodica Susanu

GREFIER - - -

***** *****

Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurentul-reclamant, împotriva deciziei civile nr.2110 R din 25.11.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți, MUNICIPIUL B PRIN PRIMARUL GENERAL, PRIMĂRIA SECTORULUI 2 B și CONSILIUL LOCAL SECTOR 2

are ca obiect - uzucapiune.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă numita, în calitate de mandatar al intimatei pârâte, în baza procurii judiciare autentificate sub nr.246/15.02.2008 de către - fila 52 dosar apel, lipsind recurentul reclamant și intimații pârâți Municipiul B prin Primarul General, Primăria sectorului 2 B și Consiliul Local sector 2

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează Curții faptul că, deși a fost citat cu mențiunea achitării taxei de timbru aferente cererii de recurs, în cuantum de 999,5 lei și 5 lei timbru judiciar, recurentul reclamant, nu s-a conformat dispozițiilor instanței în acest sens.

Mandatarul intimatei pârâte invocă, în principal, excepția netimbrării recursului solicitând admiterea acesteia și anularea recursului ca netimbrat iar în subsidiar excepția nulității recursului față de nemotivarea acestuia în termenul prevăzut de lege; depune la dosar concluzii scrise pe aceste aspecte.

Curtea reține cauza în pronunțare.

CURTEA,

Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 B la data de 08.09.2005 sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta, solicitând instanței pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act de vânzare-cumpărare a imobilului situat în B, sector 2,-, compus din teren în suprafață de 268 mp. și construcție formată din 2 camere și hol.

În motivarea cererii reclamantul a arătat că, la data de 07.07.1987, în prezența a 2 martori, pârâta i-a vândut printr-un act sub semnătură privată intitulat "chitanță" imobilul anterior menționat, pentru care a achitat integral prețul în cuantum de 30.000 lei. Reclamantul a menționat că pârâta nu s-a mai prezentat ulterior la notariat pentru a încheia actul de vânzare-cumpărare și în formă autentică. De asemenea, reclamantul a precizat că imobilul a aparținut mamei pârâtei, decedată la data de 13.07.1948, în temeiul actului de partaj voluntar autentificat sub nr.13487/1947 de Tribunalul Ilfov Secția - Notariat, iar pârâta este unica moștenitoare a acesteia.

In drept, reclamantul a invocat dispozițiile art.111 Cod procedură civilă.

La termenul din 13.11.2007 reclamantul și-a precizat cererea modificatoare depusă la data de 09.10.2007, arătând că acesta este reprezentat de uzucapiune prin joncțiunea posesiilor.

Prin sentința civilă nr.10783/21.12.2007 Judecătoria sectorului 2 Baa dmis excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâților Primăria Sectorului 2 B și Consiliul Local Sector 2 B, invocată din oficiu; a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei, invocată din oficiu; a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Municipiul B, prin Primar General, invocată prin întâmpinare; a respins cererea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții Primăria Sectorului 2 B și Consiliul Local Sector 2, ca fiind introdusă împotriva unor persoane lipsite de capacitate procesuală de folosință și în contradictoriu cu pârâta, pentru lipsă calitate procesuală pasivă; a respins ca neîntemeiată cererea astfel cum a fost modificată în contradictoriu cu pârâtul Municipiul B, prin Primar General.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, în cauza sunt incidente prevederile art. 18 alin. 1 din legea nr. 215/2001, și că primăriile și consiliile locale nu au personalitate juridica.

De asemenea s-a apreciat că terenul ce face obiectul litigiului este proprietate de stat astfel că pârâta nu justifica legitimare procesuala pasiva în cauza întrucât uzucapiunea este un mod de dobândire a proprietății sau a altor drepturi reale cu privire la un bun, prin posesia neîntreruptă a acestuia în termenul fixat de lege. Împlinirea termenului prescripției achizitive reprezintă o sancțiune îndreptată împotriva proprietarului nediligent al bunului, acesta fiind cel ce are calitate procesuală pasivă în cererile, având ca obiect constatarea dreptului de proprietate, prin intervenția uzucapiunii. Mai mult, și în situația în care imobilul ar fi figurat ca proprietate privată, actul de partaj depus la filele nr.5-7 din dosar nu valorează titlu de proprietate decât unit cu înscrisul doveditor al temeiului juridic de dobândire a dreptului de proprietate, pe care reclamantul nu l-a înfățișat. Totodată, reclamantul a făcut dovada numai a faptului că pârâta este fiica numitei, nu și a aspectului că aceasta ar fi acceptat succesiunea după mama sa.

Pe fondul cauzei, instanța de fond a reținut că, reclamantul este succesor în drepturi a două persoane ( și ), care i-au înstrăinat separat același imobil, la date diferite, fără să rezulte care dintre acestea a posedat anterior anului 2001 și nici caracterul util al posesiei lor.

Întrucât reclamantul nu a dovedit întrunirea condițiilor dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune, ca urmare a joncțiunii posesiilor, instanța de fond a respins cererea astfel cum a fost, modificată.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamantul, criticând sentința instanța de fond pentru ne legalitate și netemeinicie.

Prin motivele de apel, apelantul - reclamant arată că la data de 22.10.1971 a vândut imobilul din- lui, iar aceasta din urmă i l-a vândut reclamantului la data de 06.06.1987.

Din anul 1987 reclamantul a folosit terenul și casa netulburat, neîntrerupt și ca un adevărat proprietar, intrând în posesia efectivă a terenului, pe care l-a îngrădit, l-a cultivat, a reparat casa, făcând gard și a plătit contravaloarea imobilului cumpărat către.

În aceste condiții apelantul a solicitat admiterea apelului și desființarea sentinței apelate.

La data de 17.06.2008 intimatele Primăria Sectorului 2 B și Consiliul Local Sector 2 au formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca nefondat.

La termenul din 25.11.2008 tribunalul a calificat calea de atac exercitata în cauza, ca fiind recurs, iar nu apel, față de obiectul cererii de chemare în judecată și de dispozițiile art.2821Cod procedură civilă.

Prin decizia civilă nr.2110 R din 25.11.2008 Tribunalul București - Secția a III-a Civilă a respins, ca nefondat, recursul declarat de recurentul - reclamant.

Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut din înscrisurile existente la dosar, că recurentul - reclamant a dobândit același imobil, la date diferite, de la două persoane, respectiv și.

Din înscrisul sub semnătură privată încheiat între recurentul - reclamant și numita la data de 6.06.1987 rezultă că imobilul din litigiu a fost dat recurentului spre folosință și îngrijire și nicidecum în proprietate, acest aspect coroborându-se cu faptul că, în anul 2001, aceeași îi vinde recurentului terenul în suprafață de 268 mp. și construcția de pe acesta situate în-, sector 2, B, adică același imobil pe care i-l dăduse în folosință în anul 1987.

Din același an, respectiv 2001, recurentul - reclamant s-a înscris la rol pentru plata impozitului, dată de la care a început a poseda imobilul din litigiu pentru sine, în calitate de proprietar.

Aceasta înseamnă că, până în anul 2001, posesia recurentului reclamant a fost aceea a unui detentor precar, astfel că posesia sa nu a întrunit condițiile impuse de art.1890 Cod civil.

În aceste condiții, tribunalul a apreciat că soluția instanței de fond este legală și temeinică, motiv pentru care, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, a respins recursul ca nefondat.

Împotriva acestei hotărâri, reclamantul a declarat recurs, susținând că înțelege sa critice pentru nelegalitate și netemeinicie.

Cererea astfel formulata nu a fost motivata nici în fapt și nici în drept.

Cauza fost înregistrata pe rolul Curții de Apel București Secția III a Civilă.

Intimații pârâți nu au formulat întâmpinare.

La termenul de judecata din data de 23.04.2009, intimata pârâta, a invocat excepția netimbrării cererii de recurs.

Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma excepției netimbrării recursului,a cărei soluționare apare ca prioritară, având în vedere că pentru a se putea proceda la analiza cererii de recurs este necesar ca mai întâi să se verifice legala sesizare a instanței,în raport de prevederile înscrise în art. 137 alin. 1 Cod de procedură civilă, aplicabile în cauza în conformitate cu prevederile art. 316 Codul d procedură civilă coroborat cu art. 298 Codul d procedură civilă, curtea retine următoarele:

Potrivit art. 11 alin. 1 din Legea nr. 146/1997, privind taxele judiciare de timbru, modificată, cererile pentru exercitarea apelului sau recursului împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, în cazul cererilor și acțiunilor evaluabile în bani iar în conformitate cu prevederile art. 3 lit. din același act normativ, cererile de partaj, se timbrează cu 19 lei.

Potrivit art. 3 din OG 32/1995, cererile de chemare în judecată, adresate instanțelor judecătorești, se timbrează cu timbru judiciar în valoare de 5 lei, în cazul cererile au ca obiect exercitarea unei căi de atac, dacă valoarea este de peste 10.000 lei.

În aplicarea acestor prevederi legale, prin raportare la criticile formulate în recurs, curtea stabilit în sarcina recurentului obligația de plată taxei de timbru în cuantum de 999,5 lei și timbrului judiciar de 5 lei, dispunând totodată citarea recurentului cu menționarea acestei obligații, pentru termenul de judecată stabilit în cauză-23.04.2009.

In temeiul art. 20 alin. 1 si 3 din legea nr. 146/1997, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit fiind sancționată cu anularea cererii. Totodată, conform art. 9 alin. 2 din OG 32/1995, în cazul nerespectării dispozițiilor prezentei ordonanțe, se va proceda conform prevederilor legale în vigoare referitoare la taxa de timbru.

În cauză, recurentul a fost legal citat cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru și a depunerii timbrului judiciar, pentru termenul din data de 23.04.2009, atât la domiciliul ales cât și la domiciliul său indicat în cererea aflata la fila 5 dosar recurs (cerere prin care, de altfel, recurentul solicitat studierea dosarului de recurs, aceasta fiind avizata favorabil la data de 02.04.2009) astfel cum rezultă din procesele verbale de îndeplinire a procedurii de citare cu această parte, aflate la filele 6 și 7 din dosarul de recurs, citațiile fiind comunicate recurentului, la data de 01.04.2008, fiind de asemenea încunoștințat în legătura cu sancțiunea stabilita de lege pentru neîndeplinirea acestei obligații.

Se mai retine că deși a fost legal citat cu aceasta mențiune, împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, recurentul nu a formulat cerere de reexaminare, potrivit dispozițiilor art. 18 din Legea nr. 146/1997 republicată si nici nu a adus la cunoștința instanței vreo împrejurare din care să rezulte că nu poate face față obligației de a achita taxa de timbru menționată, fără a pune în pericol întreținerea sa ori a familiei sale sau o incapacitate obiectiva de a achita.

Cum în cauză, recurentul nu și-a îndeplinit obligația de a achita taxa judiciară de timbru în cuantumul stabilit de instanță, nu a contestat modul de stabilire în sarcina sa a taxei de timbru menționate anterior și nu a formulat cerere de asistență juridica în condițiile stabilite de OUG 51/2008, deși a avut în mod obiectiv aceasta posibilitate, în conformitate cu prevederile art. 20 alin. 3 din legea nr. 146/1997 și ale art. 9 din OG nr. 32/1995, curtea apreciază că excepția netimbrării recursului, este întemeiată.

În consecință, în conformitate cu prevederile art. 312 alin.1 Cod de procedură civilă, curtea va anula recursul formulat, ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de recurentul - reclamant împotriva deciziei civile nr.2110 R din 25.11.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți, MUNICIPIUL B PRIN PRIMARUL GENERAL, PRIMĂRIA SECTORULUI 2 B și CONSILIUL LOCAL SECTOR 2

IREVOCABILĂ.

Pronunțată în ședință publică azi, 23.04.2009.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

MARI - - - - -

GREFIER

- -

Red.

Tehnodact./

Ex.2/28.04.2009

3. -;;

Jud.2 -

Președinte:Ilie
Judecători:Ilie, Ionelia Drăgan, Rodica Susanu

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Uzucapiune. Decizia 688/2009. Curtea de Apel Bucuresti