Solicitare plata drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 298/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU
CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE,
DE CONFLICTE DE MUNCĂ
ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 298/ DOSAR NR-
Ședința publică din 17 martie 2009
PREȘEDINTE: Roxana Maria Trif JUDECĂTOR 2: Dorina Rizea
- - - JUDECĂTOR 3: Mihail
- - judecător
- grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI împotriva sentinței civile nr.95 pronunțată de Tribunalul Brașov LA DE 3 februarie 2009 în dosarul civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față, au avut loc în ședința publică din data de 10 martie 2009, când părțile au lipsit, așa cum rezultă din încheierea de ședință din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 17 martie 2009.
CURTEA,
Constată că prin sentința civilă nr.95/M/2009 a Tribunalului Brașovs -a admis acțiunea reclamanților, (), în contradictoriu cu pârâta DIRECTIA GENERALA DE ASISTENTA SOCIALA SI PROTECTIA COPILULUI
A obligat pe pârâta să calculeze si sa plătească reclamanților drepturile salariale reprezentând indemnizația de dispozitiv de 25% din salariul de bază, în felul următor:
- reclamant, de la data de 01.01.2006 si in continuare;
- reclamant, de la data de 01.01.2006 si in continuare;
- reclamant, de la data de 01.01.2006 si pana la data de 21.12.2007 si de la data de 01.09.2008 si in continuare;
- reclamant, de la data de 01.01.2006 si in continuare;
- reclamant, de la data de 06.02.2006 si pana la data de 01.08.2008;
- reclamant, de la data de 01.01.2006 si in continuare;
- reclamant, de la data de 01.01.2006 si in continuare;
- reclamant, de la data de 01.01.2006 si in continuare;
- reclamant, de la data de 01.01.2006 si pana la data de 01.01.2008;
- reclamant, de la data de 01.01.2006 si in continuare;
- reclamant (), de la data de 01.01.2006 si pana la data de 13.04.2007;
- reclamant, de la data de 01.01.2006 si pana la data de 05.08.2006;
- reclamant, de la data de 01.01.2006 si pana la data de 05.08.2006;
- reclamant, de la data de 01.01.2006 si pana la data de 01.05.2006;
- reclamant, de la data de 01.01.2006 si pana la data de 12.06.2007;
- reclamant, de la data de 01.01.2006 si pana la data de 05.08.2006;
- reclamant, de la data de 01.01.2006 si pana la data de 05.08.2006;
- reclamant, de la data de 01.01.2006 si pana la data de 05.08.2006;
- reclamant, de la data de 01.01.2006 si pana la data de 05.08.2006;
- reclamant, de la data de 16.10.2006 si in continuare;
- reclamant, de la data de 14.02.2006 si pana la data de 01.07.2007;
- reclamant, de la data de 01.01.2006 si in continuare;
- reclamant, de la data de 12.09.2006 si in continuare;
- reclamant, de la data de 26.11.2007 si in continuare;
- reclamant, de la data de 01.01.2006 si pana la data de 15.02.2007;
- reclamant,de la data de 11.12.2006 si pana la data de 09.09.2008;
- reclamant, de la data de 01.01.2006 si pana la data de 05.04.2008;
- reclamant, de la data de 21.05.2007 si in continuare;
- reclamant, de la data de 01.01.2006 si in continuare;
- reclamant, de la data de 01.01.2006 si pana la data de 05.02.2007;
- reclamant, de la data de 01.01.2006 si pana la data de 31.05.2007;
- reclamant, de la data de 01.01.2006 si pana la data de 21.05.2007;
- reclamant, de la data de 01.01.2006 si in continuare;
- reclamant, de la data de 01.01.2006 si in continuare;
- reclamant, de la data de 01.01.2006 si pana la data de 18.07.2008;
- reclamant, de la data de 09.10.2006 si in continuare;
- reclamant, de la data de 01.01.2006 si pana la data de 03.01.2007.
A obligat pe pârâtă să plătească reclamanților și sumele de bani reprezentând actualizarea drepturilor bănești susmenționate, actualizate cu indicele de inflație de la data plății efective.
A obligat pe pârâtă să efectueze cuvenitele mențiuni privind acordarea acestei indemnizații, în carnetele de muncă ale reclamanților.
Reclamanții au calitatea de angajați, personal contractual, în cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului B, pârâta în cauza de față.
Indemnizația de dispozitiv a fost reglementată prin Legea 138/1999 și vizează cadre militare, angajați pe bază de contract și salariați civili din cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerul d e Interne, Serviciul Român de Informații, Serviciul de Informații Externe, Serviciul de Protecție și Pază, Serviciul de Telecomunicații și Ministerul Justiției.
Prin Ordinul nr.496/28.07.2003 emis de Ministerul Administrației și Internelor s-a prevăzut că indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice iar la pct.3.1.1 se arată că prin personal civil în sensul prezentului ordin se înțelege funcționarii publici și personalul contractual din MAI. Personalul civil din MAI beneficiază de drepturile stabilite de Legea 138/1999 cu excepția celui din domeniul administrației publice care beneficiază doar de dreptul prevăzut la art.13 din lege.
Art.13 din Legea 138/1999 stabilește cuantumul indemnizației de 25 % din salariul de bază și se acordă cadrelor militare în activitate, militari angajați pe bază de contract și salariaților civili.
Rezultă că, salariaților civili le este recunoscut beneficiul aceleiași indemnizații de dispozitiv în cuantum de 25% din salariul de bază.
Este evident faptul că prin Ordinul nr.496/2003, Ministrul Administrației și Internelor a urmărit ca din rândul personalului care beneficiază de acest spor să facă parte și personalul civil care își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice, tocmai pentru a înlătura discriminarea în privința drepturilor de natură salarială a personalului aflat în subordinea și coordonarea MAI, asigurându-se astfel egalitate de tratament salarial și nediscriminarea pentru personalul din cadrul aceleiași instituții.
Împotriva sentinței a formulat recurs pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului, motivat.
În motivele de recurs sentința este criticată pentru nelegalitate.
Instanța de fond a interpretat greșit dispozițiile Legii 138/1999. Dispozițiile referitoare la acordarea indemnizației de dispozitiv lunare de 25% sunt aplicabile exclusiv angajaților, MI, și MJ.
În conformitate cu dispozițiile pct.31.1 din Ordinul 496/2003 emis de MAI prin "personal civil" se înțelege "funcționari publici și personalul contractual din structurile mai."
Se invocă prevederile art.14 din Legea 273/2006 și art.8 din nr.HG1434/2004 precum și faptul că creanța nu este certă, lichidă și exigibilă.
Pretențiile solicitate prin acțiune sunt reglementate de art.13 din Legea 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții. Acest text de lege prevede că "indemnizația de dispozitiv lunară de 25% din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă și gradații, respectiv din salariul de bază se acordă cadrelor militare în activitate, militarilor angajați pe bază de contract și salariaților civili".
Prin Ordinul nr.496/28.07.2003 emis de MAI s-a specificat că "indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice".
Potrivit pct.31.1 din acest ordin prin "prin personal civil" se înțelege funcționarii publici și personalul contractual din Ministerul Administrației și Internelor. Prin urmare, în mod evident ordinele se referă numai la structurile MAI, ori personalul contractual din cadrul primăriilor și din cadrul serviciilor publice subordonate consiliilor locale nu se încadrează în textul legal invocat și nu pot beneficia de indemnizația de dispozitiv.
De asemenea, trebuie avut în vedere faptul că administrația publică din unitățile administrativ teritoriale se întemeiază pe principiul autonomiei locale și pe cel al descentralizării serviciilor publice iar autoritățile administrației publice prin care se realizează autonomia locală în comune și orașe sunt consiliile locale ca autorități deliberative și primării ca autorități executive (prevederi cuprinse în Legea 215/2001 privind administrația publică locală art.1, art.2, art.21).
Aceasta înseamnă că administrația publică locală nu este subordonată Ministerului d e Interne iar dispozițiile legale arătate mai sus nu se aplică angajaților acestor instituții.
În prezenta speță, așa cum s-a arătat și în motivele de recurs, pârâta în cadrul căreia reclamanții sunt angajați în baza contractului individual de muncă, este subordonat Consiliului Local B, conform Hotărârii 643/20.12.2004 în ceea ce privește organizarea, funcționarea și finanțarea acestuia. Dat fiind regimul juridic al acestuia, instanța apreciază ca fiind nelegală extinderea efectelor art.31.1 din Ordinul MAI 496/2003 și asupra personalului contractual din cadrul acestui serviciu.
Nu poate fi considerată discriminatorie situația reclamanților în raport cu categoria de personal contractual din fostul MAI care beneficiază de indemnizația de dispozitiv în baza Ordinului mai sus invocat deoarece nu sunt îndeplinite condițiile expuse de art.2 din OG 137/2000 pentru ca o faptă să fie considerată "discriminatorie".
Nu sunt aplicabile nici dispozițiile art.2 alin.1 și respectiv art.3 din Directiva 2000/78 a Consiliului Uniunii Europene care reglementează condițiile de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă.
Prin această directivă se stabilește un cadru general de combatere a discriminării în ceea ce privește încadrare în muncă și ocuparea forței de muncă, în vederea punerii în aplicare, în statele membre a principiului egalității de tratament.
Se stabilesc reguli de remunerare egale în condiții de încadrare și de muncă egale.
Însă, în speță nu este îndeplinită condiția "muncă egală" deoarece reclamanții în cauză au atribuții distincte, deosebite de cele ale personalului contractual din cadrul fostului MAI care au beneficiat și beneficiază de indemnizația de dispozitiv.
Pentru toate aceste considerente, curtea apreciază că soluția instanței de fond are la bază o interpretare extensivă a dispozițiilor legale aplicabile adăugându-se la lege o situație neprevăzută de aceasta astfel încât, în baza art.312 Cod procedură civilă recursul pârâtei va fi admis iar acțiunea reclamanților va fi respinsă conform dispozitivului prezentei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului B împotriva sentinței civile nr.95/03.02.2009 a Tribunalului Brașov pe care o modifică în tot, și în consecință:
Respinge acțiunea formulată de reclamanții, -, (), -, -, -, -, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 17.03.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
Red../01.04.2009
Dact../21.04.2009
- 3 exemplare -
Președinte:Roxana Maria TrifJudecători:Roxana Maria Trif, Dorina Rizea, Mihail
