Solicitare plata drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 404/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 404
Ședința publică de la 17 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nelida Cristina Moruzi
JUDECĂTOR 2: Daniela Pruteanu
JUDECĂTOR 3: Cristina
Grefier
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiu de muncă privind recursul formulat de UNIUNEA JUDEȚEANĂ A SINDICATELOR DIN ÎNVĂȚĂMÂNT V împotriva sentinței civile nr. 254 din 13.03.2008 a Tribunalului Vaslui (dosar nr-), intimați fiind ȘCOALA, PRIMĂRIA - INSTITUȚIA PRIMARULUI, CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI și INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la prim termen și că prin serviciul registratură s-a depus la dosar o cerere de judecată a cauzei în lipsă de către recurentul UNIUNEA JUDEȚEANĂ A SINDICATELOR DIN ÎNVĂȚĂMÂNT
Instanța constată recursul formulat în termen și motivat. Având în vedere că s-a solicitat judecată în lipsă, mai constată recursul în stare de judecată și rămâne în pronunțare cu privire la acesta.
După deliberare,
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față,
Prin sentința civilă nr. 254 din 13 martie 2008 s-a dispus:
Respinge acțiunea formulată de reclamanta Uniunea Județeană a Sindicatelor din Învățământ V, cu sediul în V,-, județul V, în numele membrilor de sindicat, în contradictoriu cu pârâții Școala, comuna, Primăria - Instituția Primarului, Consiliul Local al comunei, Inspectoratul Școlar Județean V, cu sediul în V,-.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Vaslui sub nr- din data de 19.12.2007, reclamanta Uniunea Județeană a Sindicatelor din Învățământ Vac hemat în judecată pârâții Grup Școlar, Primăria - Instituția Primarului, Consiliul Local al comunei și Inspectoratul Școlar Județean V pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:
- obligarea în solidar a pârâților la plata salariului minim brut datorat conform art. 40 din Contractul Colectiv de Muncă Unic la nivel Național pe anii 2007 - 2010;
- recalcularea salariului plecând de la salariul de bază minim brut prin adăugarea sporurilor cuvenite potrivit legii și plata salariului rezultat;
- plata retroactivă a diferențelor salariale rezultate din suma datorată conform art. 40 din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național și suma efectiv plătită, începând cu data de 01 ianuarie 2007 și până la pronunțarea sentinței, actualizată în funcție de rata inflației la data plății.
Motivându-și în fapt acțiunea, reclamanta a arătat că, în fapt, la data de 29 decembrie 2006 fost înregistrat la Ministerul Muncii și Solidarității Sociale, Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național pe anii 2007 - 2010, contract care își produce efectele cu începere de la 1 ianuarie 2007. Potrivit art. 40 din Contract, salariul de bază minim brut negociat pentru un program complet de lucru este de 440 lei, iar pentru personalul încadrat pe funcții pentru care condiția de pregătire este cea de studii superioare, salariul de bază minim brut negociat este de 880 lei.
Precizează că potrivit prevederilor art. 7 alin. 2 din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă, republicată, cu modificările și completările ulterioare, respectiv art. 236 alin. 4 din Codul muncii: "contractele colective de muncă, încheiate cu respectarea dispozițiilor legale, constituie legea părților". Totodată invocă și art. 30 alin. 1 din Legea nr. 130/1996 și art. 243 din Codul muncii, care prevăd că: "executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți." Mai învederează instanței și prevederile constituționale în conformitate cu care dreptul la negocieri colective în materie de muncă și caracterul obligatoriu al convențiilor sunt garantate.
În drept, își întemeiază acțiunea pe dispozițiile art. 283 alin. 1 lit. c din Codul muncii, ale art. 67 din Legea nr. 168/1999, art. 28 din Legea nr. 54/2003, art.7, 8, 48 și 50 din Legea nr. 128/1997, art. 41 alin. 2 și 5 din Constituția României, art. 2, 3 și 40 din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național pe anii 2007 - 2010, precum și 236 alin. 4, 241 alin. 1 lit. d și art. 243 din Codul muncii.
În dovedirea celor susținute a solicitat proba cu înscrisuri și au depus la dosarul cauzei, în copie, practica judiciară în materie, extrase din actele normative invocate, adeverințe doveditoare privind salariul tarifar al reclamanților și nivelul studiilor.
Pârâții, legal citați, nu au depus întâmpinare în cauză.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarea situație de fapt și de drept:
Pe fondul cauzei, reclamanta Uniunea Județeană a Sindicatelor din Învățământ Vas olicitat obligarea pârâților la aplicarea M la nivel național pe anii 2007 - 2010 membrilor de sindicat reprezentați de reclamantă, recalcularea salariului plecând de la salariul de bază minim brut și plata retroactivă a drepturilor salariale rezultate.
Salarizarea cadrelor didactice a fost stabilită prin nr.OG 11/2007 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 personalului didactic din învățământ, iar salarizarea personalului nedidactic din unitățile de învățământ a fost stabilită prin nr.OG 10/2007.
Potrivit dispozițiilor art. 12 alin. 1 din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă, contractele colective de muncă se pot încheia și pentru salariații instituțiilor bugetare; prin aceste contracte nu se pot negocia însă clauze referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale, așa cum prevăd și dispozițiile art. 2 și 3 din contractul colectiv de muncă unic la nivel național.
În ceea ce privește invocarea dispozițiilor art. 41 alin. 5 din Constituția României, care prevăd că dreptul la negocieri colective în materie de muncă și caracterul obligatoriu al convențiilor sunt garantate, rezultă că prin aplicarea dispozițiilor Legii nr. 130/1996 și a dispozițiilor art. 3 din contractul colectiv de muncă la nivel național, Constituția României a fost întru totul respectată, salariații bugetari având posibilitatea negocierii acelor drepturi ce nu au fost stabilite prin dispoziții legale.
Or, pentru stabilirea drepturilor salariale pentru angajații din sistemul de învățământ sunt aplicabile prevederile Legii nr. 154/1998 privind stabilirea salariilor de bază în sectorul bugetar și ale nr.OUG 24/2000. Anexele specifice sectorului de învățământ au fost modificate în timp, în prezent fiind actualizate de prevederile nr.OG 10/2007 și nr.OG 11/2007.
Așa fiind, raportat la dispozițiile legale enunțate, instanța apreciază că cererea reclamantei de a obliga pârâții să aplice contractul colectiv de muncă la nivel național în ceea ce privește salarizarea nu poate fi primită deoarece aceste drepturi sunt stabilite prin dispoziții legale, iar dispozițiile Legii nr. 130/1996, republicată, în art. 12, statuează supremația legii în raport de contractele colective de muncă.
Ca atare, pentru toate cele ce preced, instanța a constatat că acțiunea formulată de reclamanta Uniunea Județeană a Sindicatelor din Învățământ în contradictoriu cu pârâții Grup Școlar, Primăria - Instituția Primarului, Consiliul Local și Inspectoratul Școlar Județean V este neîntemeiată și a respins-
În temeiul art. 285 Codul muncii, prezenta cauză este scutită de taxa judiciară de timbru și timbru judiciar.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Uniunea Județeană a Sindicatelor din Învățământ V, în numele și pentru membrii săi de sindicat, considerând-o nelegală și netemeinică.
Motivează recurenta că potrivit prevederilor Legii nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă, republicată, cu modificările și completările ulterioare - respectiv ale art. 7 alin. 2 și ale Codului muncii - art. 236 alin. 4 "contractele colective de muncă, încheiate cu respectarea dispozițiilor legale, constituie legea părților". Este evident că a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale, altfel nu ar fi putut fi înregistrat la Ministerul Muncii.
Totodată art. 30 alin. 1 din Legea nr. 130/1996 și art. 243 din Codul muncii prevăd că "executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți. a fost negociat inclusiv cu reprezentanți ai Guvernului, astfel cum rezultă din chiar cuprinsul său.
Mai mult, este de netăgăduit faptul că, potrivit art. 11 alin. 1 lit. d din Legea nr. 130/1996, coroborate cu cele ale art. 2 alin. 1 din contractul colectiv la nivel național, raportate și la nota de subsol, acesta își produce efectele pentru toate persoanele juridice sau fizice autorizate potrivit legii, care administrează, utilizează capital, indiferent de natura acestuia și care folosesc forță de muncă salariată (deci inclusiv pentru unitățile de învățământ) și, evident, pentru toți salariații din țară (inclusiv pentru salariații unităților de învățământ). în același sens, Codul muncii prevede expres la art. 241 alin. 1 lit. d că un contract colectiv de muncă încheiat la nivel național produce efecte pentru toți salariații încadrați la toți angajatorii din tară.
În plus, potrivit art. 41 alin. 5 din Constituția României: "Dreptul la negocieri colective în materie de muncă și caracterul obligatoriu al convențiilor colective sunt garantate". Constituția României garantează nu numai dreptul la negocieri colective, dar și caracterul obligatoriu al contractelor colective de muncă. În consecință, orice dispoziții care îngrădesc drepturile negociate prin contractele colective de muncă contravin în mod clar dispozițiilor art. 41 alin. 5 din Constituția României.
Față de textul constituțional, este din nou evident faptul că salariile nu pot fi mai mici de limitele impuse de art. 40 din
Instanța de fond, în motivarea sentinței, s-a raportat numai la dispozițiile art. 41 alin. 5 din Constituție, însă nu a precizat și motivele pentru care a respins susținerile recurentei cu privire la alin. 2 al aceluiași articol.
Față de dispozițiile art. 41 alin. 2 din Constituția României - care consacră dreptul tuturor salariaților la măsuri de protecție socială (ce privesc securitatea și sănătatea salariaților, regimul de muncă al femeilor și al tinerilor, instituirea unui salariu minim brut pe țară, repausul săptămânal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiții deosebite sau speciale, formarea profesională etc.), este evident că, prin plata unui salariu minim brut pe țară numai pentru anumite categorii de salariați, iar nu și salariaților din învățământ, s-a produs o restrângere a dreptului la protecție socială al membrilor de sindicat, fără a exista o dovadă în sensul că s-a impus luarea unei asemenea măsuri.
Or, prin plata unui salariului minim brut pe țară prevăzut de numai pentru anumite categorii de salariați din sectorul bugetar și negarea acestui drept salariaților din alte domenii ale acestui sector (în speță salariații din ramura învățământ, ale căror drepturi și interese le reprezintă) s-a creat o discriminare din punctul de vedere al exercitării dreptului la protecție socială între salariații din sectorul bugetar, încălcându-se atât dispozițiile constituționale citate, cât și cele ale Cartei Sociale Europene revizuite (Partea V, art. E) și ale Convenției din 4 noiembrie 1950 pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (art. 14) care interzic orice discriminare între salariații din același sector de activitate din punct de vedere al protecției sociale.
Deși dispozițiile constituționale, contractuale și legale sunt clare și obligatorii, în fapt, membrii de sindicat ale căror interese le reprezintă nu au beneficiat de dispozițiile art. 40 din Rezultă deci, fără nici un dubiu că, prin neacordarea, începând cu data de 1 ianuarie 2007, a salariului de bază minim brut, au fost încălcate dispozițiile legale.
Mai mult, membrii de sindicat ale căror interese le promovează îndeplinesc și condițiile de studiu pentru ocuparea posturilor pe care funcționează (după cum rezultă din adeverințele anexate cererii de chemare în judecată) studii care obligă angajatorul să plătească un salariu de bază minim brut astfel cum este el instituit de art. 40 din
Cu toate acestea, salariile plătite angajaților sunt inferioare limitei minime instituite de art. 40 din, fapt ce rezultă din adeverințele anexate cererii de chemare în judecată.
Analizând actele și lucrările dosarului în raport de excepția invocată, motivele de recurs formulate și dispozițiile legale incidente, Curtea constată următoarele:
Conform art. 236(4) Codul muncii contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie lege a părților. În speță însă, unic la nivel național nr. 2895 din 29.12.2006 nu poate fi aplicabil salariaților bugetari membri de sindicat ai reclamantei care își desfășoară activitatea în instituții publice întrucât, așa cum corect a reținut și instanța de fond, deși conform art. 12 din Legea nr. 130/1996 "contractele colective de muncă se pot încheia și pentru salariații instituțiilor bugetare", același text de lege statuează că prin aceste contracte nu se pot negocia clauze referitoare la drepturi ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale. Ori, personalul didactic din unitățile bugetare de învățământ este salarizat potrivit unor dispoziții legale speciale din Legea nr. 128/1997 precum și din nr.OG 11/2007 privind creșterile salariale ce se acordă în anul 2007 personalului didactic din învățământ, salarizat conform Legii nr. 128/1997.
Ca atare, chiar în ipoteza în care Ministerul Educației și Cercetării a fost parte la negocierea unic la nivel național pe anii 2007-2010, clauzele acestuia în ceea ce privește coeficienții minimi de ierarhizare și salariul de bază minim brut se pot aplica doar salariaților contractuali care au participat la negocierea lor prin contractele individuale si colective de munca nu și celor din sectorul bugetar ale căror drepturi sunt deja stabilite prin legi, ordonanțe sau hotărâri de Guvern.
Dispozițiile art. 241(1) lit. d din Codul muncii invocate de recurentă conform cărora clauzele contractelor colective de muncă produc efecte - "pentru toți salariații încadrați la toți angajatorii din țară în cazul la nivel național" trebuie interpretate în speță doar prin coroborarea lor cu dispozițiile art. 12(1) din Legea nr. 130/1996 privind contractele colective de muncă.
Rațiunea reglementării încheierii contractelor colective de muncă constă în aplicarea dispozițiilor art. 41 alin. (5) din Constituție care garantează atât dreptul la negocieri colective în materie de muncă, cât și caracterul obligatoriu al convențiilor colective.
Nu se aduce atingere dispozițiilor art.41 al.2 din Constituție, ori Cartei Sociale Europene revizuite sau a art.14 din Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor omului și a drepturilor fundamentale, întrucât măsurile de protecție socială în privința garantării unui salariu minim brut pe economie se aplică în egală măsură tuturor salariaților din sectorul bugetar. Legat de art.14 a statuat în cazul Thlimmenos vs. din 6 aprilie 2000 cădreptul de a nu fi discriminat, garantat de convențieeste încălcatnu numai atunci când statele omit să trateze diferit persoane aflate în situații analoage, fără a oferi justificări obiective și rezonabile, dar șiatunci când statele omit să trateze diferit, tot fără justificări obiective și rezonabile, persoane aflate în situații diferite, necomparabile.Tot Curtea a apreciat în cazul.autres c/- din 22.10.1996 că statele contractante dispun de o anumită marjă de apreciere pentru a determina dacă și în ce măsură diferențele între situații analoage sau comparabile sunt de natură să justifice distincțiile de tratament juridic aplicate.
Nici invocarea dispozițiilor art. 48 si 48(4) din Legea nr. 128/1997 nu poate conduce la concluzia aplicabilității unic la nivel național pe anii 2007-2010 salariaților bugetari din învățământ întrucât acestea au caracter general iar respectarea criteriilor conținute de textul de lege ține, evident, de voința puterilor executivă și legislativă.
Față de cele reținute Curtea, în baza dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă va respinge recursul și va menține sentința Tribunalului Iași.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta Uniunea Județeană a Sindicatelor din Învățământ V, împotriva sentinței civile nr.254/13.03.2008 pronunțată de Tribunalul Vaslui, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 17.06.2008
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red.
Tehnored. jud.
Dact. /02 ex./14.07.2008
Tribunalul Vaslui - jud., jud. -
Asupra recursului declarat împotriva. constată următoarele
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Pronunțată în ședința publică de la 17 Iunie 2008
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, |
23 Iunie 2008
Președinte:Nelida Cristina MoruziJudecători:Nelida Cristina Moruzi, Daniela Pruteanu, Cristina
