Solicitare plata drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 4105/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 4105
Ședința publică de la 19 Iunie 2009
Complet constituit din:
PREȘEDINTE: Sorina Petria Mitran
JUDECĂTOR 2: Marin Covei
JUDECĂTOR 3: Mihaela că
Grefier:
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta SC SA - Membru Grup împotriva sentinței civile nr. 5359/16.10.2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - reclamanți I, G, și, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru recurenta-pârâtă avocat ales, cu împuternicire la dosar, lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că acest termen a fost acordat pentru ca recurenta să-și precizeze în scris cererea de renunțare la judecarea excepțiilor de necompetență teritorială a curții de apel și de neconstituționalitate a art. 298 ultima liniuță din Codul Muncii, cerere ce a fost depusă prin serviciul registratură.
Avocat pentru recurenta-pârâtă reiterează oral cerere de renunțare depusă prin serviciul registratură.
Curtea, în temeiul art. 246 Cod proc. civ. ia act de manifestarea de voință a unității pârâte prin reprezentantul său convențional. După care, nemaifiind cereri de formulat și excepții de invocat acordă cuvântul pe fondul recursului.
Avocat pentru recurenta-pârâtă pune concluzii de admitere a recursului și modificare a sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii pentru motivele arătate în scris.
CURTEA,
Asupra recursului de față.
Tribunalul Gorj prin sentința nr. 5359de la 16 octombrie 2008 respins excepția privind prescripția dreptului la acțiune, invocată de intimată.
A admis acțiunea formulată de reclamanții I, G, și, în contradictoriu cu pârâta
A obligat pârâta la plata către reclamanți a drepturilor salariale suplimentare reprezentând un salariu de bază mediu la nivelul societății pentru sărbătorile de Paști pentru anii 2008, calculate la nivelul salariului de bază mediu pe societate, reactualizate la data plății.
A fost obligată intimata la 5000 lei cheltuieli de judecată către petenți.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut următoarele:
Cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune, instanța a înlăturat apărarea intimatei, apreciind că sub aspectul drepturilor salariale de orice natură, rezultate din contractele colective sau individuale de muncă, sunt incidente prevederile art. 283 alin. 1 lit."c" Codul Muncii, acțiunea fiind supusă prescripției extinctive de 3 ani și aceleia invocată de intimată și prevăzută de art. 283 alin.1 lit."e" Codul Muncii.
Pe fond, s- reținut că potrivit art.168 alin.1 din CCM la nivelul pe anul 2004:,Cu ocazia sărbătorilor de Paște și C, salariații SNP SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de baza mediu pe SNP SA. Cu minim 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările, vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor."
La alineatul 2 al art.168 din CCM/2004 s-a menționat că:,Pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu."
Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anul 2005 menține textul alin.1 al art.168, aducând o modificare de conținut alineatului 2 în sensul consemnării că:,în anul 2003 suplimentările salariale de la alin.1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat."
Același text se regăsește în ultima formă menționată în CCM pe anul 2006.
În fine, pentru anul 2007 textul păstrează același conținut ca în contractele precedente.
Prin adresa Comisiei Paritare din 18.06.2007 se arată că "părțile semnatare confirmă faptul că, în redactarea art.168 alin.1 și 2, la momentul negocierilor colective, voința comună a părților a fost aceea ca, începând cu anul 2003, primele de Paște și de C să fie introduse în salariile de bază ale fiecărui angajat."
Prin "Nota asupra precizării situației primelor de Paște și de C prevăzute în art.168 din CCM al SA din data de 31.08.2007 și semnată de reprezentanți ai patronatului și federației sindicale, se dă o interpretare textului în discuție "potrivit voinței părților la semnarea contractului".
Conform art.1 alin.1 din Legea nr.130/1999, contractul colectiv de muncă este convenția încheiată între patron sau organizația patronală, pe de o parte, și salariați, reprezentați prin sindicate ori prin alt mod prevăzut de lege, de cealaltă parte, prin care se stabilesc clauze privind condițiile de muncă, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de muncă."
Art.31 din Legea nr.130/1999 dispune că poate interveni modificarea clauzelor contractului colectiv de muncă pe parcursul executării lui în condițiile legii, ori de câte ori părțile convin acest lucru. Modificările aduse contractului colectiv de munca se comunică în scris organului la care se păstrează și devin aplicabile de la data înregistrării sau la o dată ulterioară, potrivit convenției părților.
Conform art.236 alin. 4 din Codul Muncii, contractele colective de muncă, încheiate cu respectarea dispozițiilor legale, constituie legea părților.
Normele enunțate subscriu, așadar, contractele colective de muncă (în egală măsură ca și contractele individuale de muncă) voinței părților semnatare, raportând aceste acte juridice cadrului general de reglementare a contractului ca act juridic bilateral.
Legea statuează în sensul că dispozițiile contractului colectiv de muncă reflectă voința partenerilor sociali, care însă trebuie să se manifeste întotdeauna în conformitate cu prevederile legale.
Astfel, textul art.31 din Legea nr.130/1999 cuprinde o normă permisivă, care dă posibilitatea modificării clauzelor contractului colectiv de muncă ori de câte ori părțile convin acest lucru, dar cu precizarea formalităților care trebuie îndeplinite pentru a da eficiență unor astfel de modificări.
Textul reia un principiu de bază aplicabil tuturor actelor juridice bilaterale în sensul că ele pot fi modificate potrivit acordului de voință al părților, dar numai până la momentul încetării efectelor acestuia.
În același sens, și contractul colectiv de muncă poate fi modificat de părți doar pe parcursul executării lui, interpretarea și reformarea conținutului unei clauze urmând să își producă efecte până la momentul încetării efectelor contractului.
În speță, astfel cum rezultă din situația de fapt, apărarea făcută de societatea intimată a vizat o reinterpretare a clauzei cuprinse in art. 168 alin.1 și 2 din CCM la nivel de unitate, realizată după momentul încetării efectelor fiecărui contract colectiv de muncă anual și în totala contradicție cu textul neechivoc al prevederii.
Astfel, art.168 alin.2 a prevăzut în fiecare din aceste contracte că suplimentările de la art.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat doar pe anul 2003, fiind indubitabil faptul că aceleași drepturi nu au fost incluse în salariul de bază al angajaților și pe anul în curs, câta vreme s-a menținut în același timp și textul alin.1.
Pe de altă parte, părțile nu au consemnat în contractul colectiv de muncă pe anii 2005 și 2006 faptul că aceleași suplimentări salariale au fost incluse în salariile de bază pe anii precedenți, o asemenea interpretare fiind făcută abia în anul 2007.
S-a reținut astfel că interpretarea clauzei, peste termenul pentru care a fost încheiat contractul și cu încălcarea dispozițiilor art.31 din Legea nr.130/1999 (prin acte neînregistrate la direcția teritorială de muncă) nu poate produce efecte care să înlăture conținutul explicit al prevederii invocate.
Sub aspectul modalității de stabilire a cuantumului drepturilor reprezentând suplimentări salariale, instanța a reținut că, prin clauza art.168 alin.1, acesta se raportează la salariul de bază mediu pe SNP SA, iar nu la salariul brut pe unitate, în baza căruia au fost calculate sumele solicitate prin acțiune.
Având în vedere aceste considerente, instanța a admis acțiunea, în sensul că societatea pârâtă a fost obligată la plata către reclamant a drepturilor salariale suplimentare reprezentând un salariu de bază mediu la nivelul societății pentru sărbătorile de Paști pentru anii 2006, 2007 și 2008 și C pentru anii 2005, 2006 și 2007, reactualizate la data plății.
A fost respinsă ca prescrisă acțiunea pentru a de Paști 2005, cu motivarea că, termenul de prescripție potrivit art.283 alin.2 din Codul Muncii este de trei ani de la nașterea dreptului, or, în cazul de față, petentul solicită plata unor drepturi bănești aferente unei sărbători din aprilie 2005, prin acțiunea introdusă la 25.11.2008, fiind îndeplinit astfel termenul de prescripție pentru suplimentarea salarială aferente sărbătorii de Paști 2005.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta SC SA - GRUP B, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivele de recurs, recurenta invocă greșita respingere a excepției prescripției dreptului la acțiune cu motivarea că sub aspectul drepturilor salariale de orice natură sunt incidente dispoz. art. 283 al.1 lit. c, din Codul Muncii, deși suplimentările salariale au fost solicitate în temeiul 2004,2005,2006, astfel că acțiunea este supusă termenului de prescripție d de 6 luni.
Cu privire la fondul cauzei, recurenta susține că instanța de fond nu a avut în vedere prevederile din contractul colectiv de muncă pe anul 2008, motivarea instanței fiind doar o interpretare a contractelor colective de muncă anterioare.
Începând cu anul 2003 părțile au prevăzut în mod expres includerea sumelor suplimentare în salariul de bază. Ulterior, măsura includerii a fost menținută printr-o reglementare corespunzătoare.
Pentru anul 2003 partenerii sociali au convenit ca drepturile salariale suplimentare de C și de Paști să fie incluse în salariul de bază al fiecărui salariat. Nu există nici un fel de dubiu sau interpretare contrară în sensul că, pentru anul 2003 sumele în discuție nu s-ar fi acordat.
Începând cu anul 2005, părțile semnatare ale contractului colectiv de muncă au convenit menținerea măsurii anterior întreprinse, sens în care au modificat textul inițial al art. 168, reglementând astfel aplicabilitatea lui pentru viitor. La nivelul anului 2005 fost inclusă prevederea referitoare la faptul că "în anul 2003 suplimentările salariale de la alin. 1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
Susține că în actul adițional la contractul colectiv de muncă din 2008, înregistrat la data de 22.02.2008 se aduc modificări la art. 168, statuându-se faptul că primele de Paști și de C au fost introduse încă din anul 2003 în salariul de bază.
2 al art. 168 prevede: "pentru înlăturarea oricăror neclarități, părțile înțeleg și confirmă prin prezenta faptul că, după anul 2003, primele de Paști și de C au fost incluse în salariul lunar de bază al angajaților SA și de aceea nu au mai fost calculate și acordate distinct salariaților. Această regulă se va aplica până la data la care și vor conveni în mod expres altfel".
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea apreciază recursul ca fiind fondat și urmează să îl admită, pentru următoarele considerente:
Cu privire la excepția prescripției, recurenta a pus în discuție aplicabilitatea dispozițiilor art. 283 alin. 1 lit. e din Codul Muncii, susținând că termenul de prescripție aplicabil în cauză este de 6 luni de la data nașterii dreptului. Invocarea acestei excepții este lipsită de obiect, recurenta fiind în eroare atunci când susține că drepturile pretinse de reclamant vizează suplimentările salariale aferente anilor 2004-2006. Reclamanții au solicitat prin cererea de chemare în judecată plata suplimentării salariale de Paști aferentă anului 2008.
În ceea ce privește fondul cauzei; curtea reține:
Prin actul adițional pentru anul 2008 la Contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul SC SA B și înregistrat la B la data de 22.02.2008, au fost modificat conținutul art. 168 din contractul colectiv de muncă.
În noua redactare, textul are următorul conținut:
1.În conformitate cu prevederile anterioare ale alin. 1 al art. 168 din contractul colectiv de muncă, care au devenit inaplicabile începând cu anul 2003 în forma anterioară, cu ocazia sărbătorilor de Paști și C angajații SA primeau suplimentări salariale sub forma unei prime ("Prima de Paști și de C) în cuantum de un salariu mediu de bază lunar la nivelul SA, calculat pe lunile anterioare celor în care se acordă prima. Valoarea concretă, metoda de acordare, condițiile, criteriile și beneficiarii Primei de Paști și de C erau stabilite în cadrul negocierilor cu, care aveau loc cu cel puțin 15 zile înainte de fiecare pentru care Prima de Paști și C era acordată.
2.Pe baza acordului dintre și SA, începând cu anul 2003, Primele de Paști și de C au fost incluse în salariul de bază al tuturor angajaților(care au beneficiat în acest fel de o creștere salarială), devenind astfel parte a salariului de bază ca întreg, fără a mai fi în mod distinct individualizate și fără ca, după anul 2003, să poată fi modificate în mod distinct față de salariu. Pentru înlăturarea oricăror neclarități, părțile înțeleg și confirmă prin prezenta faptul că, după anul 2003, Primele de Paști și de C au fost incluse în salariul lunar de bază al angajaților SA și de aceea nu au mai fost calculate și acordate distinct salariaților SA. Aceasta regulă se va aplica până la data la care și vor conveni în mod expres altfel."
Din analiza dispozițiilor art. 168 din contractul colectiv de muncă în redactarea în vigoare de la data de 22.02.2008, se constată că pentru anul 2008 nu mai este prevăzută obligația de acordare a primelor de Paști și
Textul art. 168 nu a mai fost reprodus în forma și cu conținutul din contractele colective de muncă anterioare, partenerii sociali realizând o interpretare a situației suplimentărilor de Paște și de C începând cu anul 2003.
Rezultă în mod clar din redactarea textului art. 168 în vigoare pentru anul 2008, că acest drept a încetat să existe în mod distinct față de salariul de bază.
Textul în această reglementare este în deplin acord cu dispozițiile art. 176 alin 6 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul ramurii, conform căruia: "fiecare din adaosurile de mai sus (printre care și suplimentările salariale de Paște și C, ) se acordă în condițiile în care, prin contractele colective de muncă încheiate la nivel de agent economic, nu s-a convenit introducerea lui în salariul de bază".
Pentru aceste considerente, Curtea apreciază că instanța de fond a făcut o greșită aplicare a legii, reținând în mod nelegal aplicabilitatea în speță a dispozițiilor art. 24 raportate la art. 8 din Legea nr. 130/1996 și nulitatea clauzei art 168 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul SC SA pentru anul 2008.
În consecință, apreciind recursul ca fiind fondat, în temeiul dispozițiilor art. 312 raportate la art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă, urmează să admită recursul, să modifice sentința în sensul respingerii acțiunii privind plata suplimentării salariale de Paște pentru anul 2008.Vor fi menținute dispozițiile sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta SC SA - Membru Grup împotriva sentinței civile nr. 5359/16.10.2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-reclamanți I, G, și, având ca obiect drepturi bănești.
Modifică sentința, în sensul că respinge acțiunea.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19 iunie 2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - -că |
Grefier, |
Red. Jud.
3 ex/IE/16.07.2009
fond:
Președinte:Sorina Petria MitranJudecători:Sorina Petria Mitran, Marin Covei, Mihaela
