Solicitare plata drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 5016/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 3173/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA Nr. 5016R
Ședința publică de la 06 iulie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ignat Silvia Georgiana
JUDECĂTOR 2: Călin Dragoș Alin
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol judecarea cauzei recursului formulat de recurentul SINDICATUL INDEPENDENT DIN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR în calitate de reprezentant al salariaților, - -, -, I, TA, -, TA, -, TA, C, -, -, G, -, -, -, G, E, -, -, E, -, -, C, TA, împotriva sentinței civile nr.556/26.01.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații: GRĂDINIȚA NR.207, GRĂDINIȚA NR.224, GRĂDINIȚA NR.225, GRĂDINIȚA NR.227, GRĂDINIȚA NR.228, GRĂDINIȚA NR.238, GRĂDINIȚA NR.243, GRĂDINIȚA NR.261, GRĂDINIȚA NR.263, GRĂDINIȚA NR.264, GRĂDINIȚA NR.265, CONSILIUL LOCAL AL SECTORULUI 4, PRIMARUL SECTORULUI 4 -INSTITUȚIA PRIMARULUI PRIN PRIMAR, INSPECTORATUL ȘCOLAR AL MUNICIPIULUI, având ca obiect - drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că, prin cererea de recurs, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art.242 alin.2 Cod procedură civilă,
Curtea, având în vedere faptul că prin cererea de recurs s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art.242 alin.2 Cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 556/26.01.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, instanța de fond a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată împotriva paraților GRĂDINIȚA NR.207, GRĂDINIȚA NR.224, GRĂDINIȚA NR.225, GRĂDINIȚA NR.227, GRĂDINIȚA NR.228, GRĂDINIȚA NR.238, GRĂDINIȚA NR.243, GRĂDINIȚA NR.261, GRĂDINIȚA NR.263, GRĂDINIȚA NR.264, GRĂDINIȚA NR.265, CONSILIUL LOCAL AL SECTORULUI 4, PRIMARUL SECTORULUI 4 - INSTITUȚIA PRIMARULUI prin PRIMAR, INSPECTORATUL ȘCOLAR AL MUNICIPIULUI
Pentru a adopta această hotărâre, prima instanță a reținut, în esență, că reclamanții au calitate de personal contractual (cadre didactice, cadre didactice auxiliare si personal administrativ), desfasurandu-si activitatea in unitățile de invatamant parate.
Art. 1 din Legea nr. 142/1998 privind acordarea tichetelor de masa prevede următoarele: "salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar, pre din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează p prin încheierea unui contract individual de muncă, denumite în continuare angajator, pot p alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe co angajator. Tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar, și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori". Legea nu stabileste o obligatie in sarcina angajatorilor, ci o posibilitate care se va concretiza prin intelegerea dintre partile contractante.
Contractul colectiv de munca unic la nivel national nu stabileste in sarcina angajatorilor obligatia de a acorda salariatilor tichete de masa.
Nici contractele colective de munca încheiate la nivelul ramurii invatamant nu prevăd o astfel de obligație, dispoziția pe care o conțin fiind una generala, in sensul ca unitățile și instituțiile invatamant vor acorda personalului didactic și nedidactic - din venituri proprii - și alte sporuri, indemnizații și drepturi salariale suplimentare, în condițiile legii, iar obligația ministerului este aceea de de a face demersurile necesare.
Reclamanții nu au făcut dovada ca sunt indreptatiti la acordarea tichetelor masa.
Afirmația reclamanților in sensul ca sunt discriminați in raport cu alte categorii de personal e întemeiata având in vedere ca reclamanții si fiecare dintre categoriile de personal la care aceștia se raportează beneficiază de un regim de salarizare distinct, ale cărui limite nu pot fi extinse 10 de dispozițiile legale.
Potrivit art. 2 din OG nr. 137/2000, prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare, apartenență la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice. Sunt discriminatorii, potrivit prezentei ordonanțe, prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la alin. (1), față de alte persoane, în afara cazului în care e prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de ere a acelui scop sunt adecvate și necesare.
Nici un criteriu de discriminare dintre cele enunțate de OG nr. 137/2000 nu este aplicabil in cauza. Mai mult, reclamanții nu au drept recunoscut de lege a cărui exercitare sa fi fost restrânsa ori inlaturata.
Cat priveste exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Consiliului Local al Sectorului 4 și aa P rimarului Sector 4, punerea la dispozitia unitatilor de invatamant a fondurilor necesare se realizeaza prin consiliile locale, motiv pentru care exceptia nu este intemeiata, reclamantii avand interesul ca hotararea sa le fie opozabila si acestora.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs, motivat în termen legal, recurenții reclamanți, susținând ca sentința Tribunalului Bucureștia fost dată cu aplicarea greșită a legii, respectiva dispozițiilor Ordonanței de Guvern nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, care la art. 2 stabilește că prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare, apartenență la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, in domeniul politic, economic, social și cultural sau in orice alte domenii ale vieții publice.
Astfel, Tribunalul apreciază că "legea nu stabilește o obligație În sarcina angajatorilor, ci o posibilitate". Chiar și in acest context insă membrii de sindicat, care fac parte din categoria socială a salariaților din învățământ, sunt obligați să suporte efectele unor atitudini discriminatorii, in măsura in care salariații bugetari din unitățile sanitare si din sistemul de asigurări de sănătate au beneficiat și beneficiază de acest drept, respectiv de acordarea tichete lor de masă, în timp ce salariaților sistemului de învățământ, considerat a fi prioritate națională li se refuză în mod nejustificat acordarea acestei "facilități".
Mai mult, practica in materie a Curții Europene a Drepturilor Omului a reținut in mod constant că există discriminare atâta timp cât diferența de tratament aplicat unor subiecte de drept aflate în situații analoage nu are o justificare legitimă. obiectivă si rezonabilă (Decizia din 26.09.2002 și Decizia 6 din decembrie 2007). Or, este evident faptul că nu există o astfel o justificare legitimă, obiectivă și rezonabilă pentru neacordarea tichetelor de masă salariaților din învățământ.
Ca atare, se solicita admiterea recursului, astfel cum a fost formulat si modificarea sentinței civile nr. 556/26.01.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a -a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr. -/2008 în sensul admiterii acțiunii, astfel cum a fost formulată.
Analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva criticilor formulate, Curtea reține următoarele:
Potrivit dispozitiilor art. 1 alin. 1 din Legea nr. 142/1998 salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar precum și din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal prin încheierea unor contract individual de muncă pot primi o alocație individuală de hrană acordate sub formă de tichete de masă suportate integral pe costuri de angajator.
Art. 1 alin. 2 din Legea nr. 142/1998 prevede că tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale pentru unitățile din sectorul bugetar și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate potrivit legii pentru celelalte categorii de angajatori.
Dispozițiile legale mai sus-menționate reglementează în favoarea salariaților bugetari o facultate și nu un drept - facultate ce poate fi acordată acestor categorii de salariați numai în condițiile respectării prevederilor cuprinse în legile bugetului de stat în cazul tichetelor de masă.
Mai mult, prin dispozițiile succesive ale legilor bugetului de stat, s-a prevăzut că instituțiile publice, indiferent de sistemul de finanțare și de subordonare, nu își pot aproba sume pentru acordarea tichetelor de masă în bugetele proprii, întrucât în buget nu sunt prevăzute sume cu această destinație.
În acest context, prevederile Legii nr. 142/1998 nu se aplica în ceea ce privește salarizarea acelor categorii de salariați ale căror drepturi salariale sunt prestabilite prin lege, respectiv cazul salariaților din instituțiile publice, a căror cuantum al drepturilor salariale și a celorlalte drepturi este stabilit prin dispoziții legale speciale, cum este cazul reclamanților recurenti și pentru care nu este posibilă prevederea în bugetele instituțiilor angajatoare a sumelor cu această destinație.
Mai mult, dreptul reclamanților de a beneficia de tichete de masă nu a fost prevăzut în contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul ramurii învățământ sau în contractele individuale de muncă ale reclamanților, iar cheltuielile pentru acordarea tichetelor de masă nu s-au încadrat în limita bugetelor de stat sau locale.
Nu se poate retine nici existenta unui tratament discriminatoriu de alte categorii de salariati din sectorul bugetar, deoarece interdictia din legile bugetelor anuale de a aproba sume cu aceasta destinatie a vizat toate institutiile publice, cu exceptia celor finantate integral din venituri proprii.
De altfel, in practica Curtii Constitutionale s-a stabilit ca dispozitiile Legii nr. 142/1998 si cele cuprinse in legile bugetelor de stat anuale nu creeaza un tratament discriminatoriu intre diferite categorii de salariati. S-a subliniat ca, n considerarea cadrului legal general privind acordarea tichetelor de masă nu se poate reține încălcarea art. 16 alin. (1) din Constituție referitor la egalitatea în drepturi a cetățenilor, întrucât, existența acestui drept fiind dependentă de posibilitățile financiare ale angajatorului, se creează premisa unorsituații juridice diferite care implică un tratament diferențiat între salariați. Or, așa cum a statuat în mod constant Curtea Constituțională, egalitatea de tratament se impune ca principiu numai în cazul celor aflați în aceeași situație juridică. În cazul unor situații diferite, determinate de factori obiectivi, precum este aceea a posibilității financiare a angajatorului de a suporta costul tichetelor de masă, tratamentul juridic diferit aplicat salariaților nu este de natură să creeze discriminări între aceștia.
de aceste considerente de fapt si de drept, in baza art.312 Cod procedura civila, Curtea va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, recursul declarat de către recurentul SINDICATUL INDEPENDENT DIN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR în calitate de reprezentant al salariaților, - -, -, I, TA, -, TA, -, TA, C, -, -, G, -, -, -, G, E, -, -, E, -, -, . C, TA, împotriva sentinței civile nr.556/26.01.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații: GRĂDINIȚA NR.207, GRĂDINIȚA NR.224, GRĂDINIȚA NR.225, GRĂDINIȚA NR.227, GRĂDINIȚA NR.228, GRĂDINIȚA NR.238, GRĂDINIȚA NR.243, GRĂDINIȚA NR.261, GRĂDINIȚA NR.263, GRĂDINIȚA NR.264, GRĂDINIȚA NR.265, CONSILIUL LOCAL AL SECTORULUI 4, PRIMARUL SECTORULUI 4 -INSTITUȚIA PRIMARULUI PRIN PRIMAR, INSPECTORATUL ȘCOLAR AL MUNICIPIULUI, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 06.07.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
A
GREFIER,
Red:
Tehnored:
2 EX./17.07.2009
Jud. fond:
Președinte:Ignat Silvia GeorgianaJudecători:Ignat Silvia Georgiana, Călin Dragoș Alin
