Solicitare plata drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 53/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 53
Ședința publică de la 12 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Camelia Șelea
JUDECĂTOR 2: Marin Panduru
JUDECĂTOR 3: Ioana Moțățăianu
Grefier: - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamanții, G, G, G, împotriva sentinței civile nr. 2272/04.06.2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta SC SA, având ca obiect "drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns avocat, pentru recurenții reclamanți, și avocat a, pentru intimata pârâtă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat întâmpinarea depusă prin serviciul arhivă de către intimată, după care, apreciindu-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul părților prezente asupra recursului.
Avocat, pentru recurenții reclamanți, solicită, în principal, admiterea recursului, modificarea sentinței atacate, în sensul admiterii acțiunii și obligarea pârâtei la plata diferențelor salariale cuvenite, conform art.50 alin.4 din Contractul Colectiv de Muncă, iar în subsidiar admiterea recursului, casarea sentinței de fond și trimiterea cauzei spre rejudecare, deoarece aceasta cuprinde motive străine de natura pricinii.
Avocat a, pentru intimata pârâtă, solicită respingerea recursului și menținerea sentinței de fond.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin sentința civilă nr. 2272/04.06.2009, Tribunalul Dolja respins cererea privind pe reclamanții -, -, -, G, G, G, -, în contradictoriu cu pârâta SC SA.
Analizând actele și lucrările dosarului precum și prevederile legale în materie instanța a reținut următoarele:
Cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă instanța a respins-o ca neîntemeiată apreciind că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art 283 alin.1 lit.e din codul muncii ci dispozițiile art. 283 alin.1 lit.c din codul muncii potrivit cărora termenul de prescripție este de 3 ani în cazul în care obiectul cererilor de chemare în judecată îl constituie drepturi de natură salarială.
Ori potrivit art. 22 din OG nr. 7/2001 sunt considerate venituri din salarii denumite în continuare salarii toate veniturile în bani și/sau în natură, obținute de o persoană fizică ce desfășoară o activitate în baza unui contract individual de muncă și indiferent de denumirea veniturilor sau sub forma care ele se acordă.
În teoria de specialitate unii autori au susținut același lucru, respectiv că sunt venituri de natură salarială toate sumele cuvenite în baza unui raport de muncă, în executarea unui contract individual de muncă.
In speță nu are relevanță că suma primită este indemnizația de concediere, acordată conform prevederilor art. 50 din CCM completate cu prevederile Planului Social, pentru că denumirea de indemnizație de concediere nu exclude calificarea dată de legiuitor veniturilor din salarii conform art. 22 din OG nr. 7/2001 astfel că incidente cu privire la prescripție sunt prevederile art. 283 alin 1 lit. c din codul muncii, în raport e care acțiunea este formulată în termenul de 3 ani.
De asemenea este neîntemeiată susținerea pârâtei că nefiind contestată decizia de concediere nu se mai pot pretinde sume de bani cuvenite la concediere, deoarece acțiunile ce au ca obiect drepturi salariale sau despăgubiri pot fi promovate în termen de 3 ani conform art. 283 lit c din codul muncii și nu sunt condiționate de contestarea deciziei de concediere.
Pe fondul cauzei instanța a reținut următoarele:
Reclamanții au fost salariații pârâtei, așa cum rezultă din cărțile de muncă depuse la dosar și din motive neimputabile lor, au încetat contractelor individuale de muncă, în cursul anilor 2005 - 2007 caz în care pârâta avea obligația să le achite toate drepturile salariale cuvenite în baza contractului colectiv de muncă la nivelul societății de la data încetării contractelor.
La art. 50 din CCM la nivel de societate din anii 2005 - 2007 se prevedea acordarea unor indemnizații minime de concediere (la alin. 1 pentru concedieri individuale și la alin. 2 pentru concedieri colective)
Astfel potrivit art. 50 din CCM aplicabil în anii 2005 - 2007:
1.La concediere din motive care nu țin de persoana salariatului, angajatorul îi plătește, funcție de vechimea acesteia, o indemnizație minimă de concediere, după cum urmează:
- de la 6 luni la 3 ani - un salariu mediu brut net;
- de la 3 la 10 ani - două salarii medii nete;
- de la 10 la 15 ani - trei salarii medii nete;
- peste 15 ani - patru salarii medii nete;
2.In cazul concedierilor colective se va porni de la formula de calcul utilizată în situația similară precedentă.
3. acordate efectiv vor fi stabilite prin negociere cu.
4.Dacă există și reglementări mai favorabile, se aplică și acestea.
Potrivit planului Social versiunea finală din 21.04.2005;
punctul nr. 1.- Pentru a creste competitivitatea internațională a și a susține un viitor de succes pe termen, este necesară restructurarea și reorganizarea companiei.Încetarea unor contract de muncă, pe de o parte și externalizarea anumitor părți și unități ale companiei inclusiv a angajaților aferenți pe de altă parte, vor fi consecințe necesare.
, în calitate de acționar majoritar urmând cultura și principiile companiei - oglindite in codul d e conduită propriu - va trata cu respect angajații în cauză și va încerca să-i susțină în găsirea unui loc de muncă, de preferat în cadrul companiei sau m dacă este necesar, în altă parte, sau în întemeierea propriei afaceri.Datorită principiilor de acțiune ale acest proces se va desfășura cu acordul și într-o strânsă cooperare cu autoritățile statului.
punctul nr. 4.- financiare.
In funcție de vechimea în, angajații vor primi următoarele pachete:
Parte integrantă a negocierilor finale:
0,5 - 5 ani vechime - 8 salarii;
5 - 15 ani vechime - 12 salarii;
peste 15 ani vechime - 15 salarii
Pentru 2005: salariul mediu brut din pe baza celui din 2004 (majorat in anii următori direct proporțional, cu același procentaj cu care se majorează salariile prevăzute în contractul colectiv de muncă).
Plata se va efectua în maxim 3 tranșe. Ar putea fi posibile excepții în special în cazul celor care intră sub incidenta punctului 5 (întemeierea propriei afaceri).
Potrivi amendamentului la planul social din 09 01 2006
punctul 4. - salariul mediu brut pe, care va fi luat în calcul pentru stabilirea fiecărei indemnizații de concediere acordate pe baza prezentului, se va stabili ca medie a tuturor salariilor brute acordate de salariaților săi, în anul anterior celui în care se acordă respectiva indemnizație de concediere.
Astfel salariul mediu brut pe, luat în calcul la stabilirea fiecărei indemnizații de concediere acordate in cursul anului 2006, va fi calculat pe baza salariilor medii brute acordate de salariaților săi în anul precedent, respectiv în anul 2005.
Potrivit amendamentului la planul social din 13.09.2006:
Punctul 4 din planul social se completează după cum urmează:
Părțile confirmă faptul că, în redactarea pct 4 din Planul Social (cu privire la pachetele financiare/ indemnizațiile de concediere acordate salariaților în situația concedierilor colective), voința comună a părților la data semnării Planului Social a fost aceea de a modifica în favoarea salariaților indemnizațiile de concediere stabilite prin art 50 alin 1 din Contractul Colectiv de Muncă; și nu de a cumula indemnizațiile de concediere acordate în baza Planului Social cu cele acordate în baza art 50 alin 1 Contractul Colectiv de Muncă.
Din analiza acestor texte legale și convenționale instanța constată că în cauză s-au încheiat contractele colective de muncă în perioada 2005 - 2007 și în cuprinsul art. 50 s-a prevăzut plata unei indemnizații minime de concediere în situația concedierilor individuale în funcție de vechimea acestuia: de la o la 3 ani - 1,5 salarii medii nete; de la 3 la 10 ani - 3 salarii medii nete și peste 10 ani - 5 salarii medii nete.
La alin. 2 s-a prevăzut că în cazul concedierilor colective se va porni de la formula de calcul utilizată în situația similară precedentă ".Pe cale de consecință în cazul concedierilor colective la calculul indemnizației minime de concediere si va pleca de la formula utilizată pentru concedierea individuală, dar valorile acordate efectiv vor fi stabilite prin negociere cu Sindicatul FSLI. Deoarece conform alin 3 al aceluiași articol " valorile acordate efectiv vor fi stabilite prin negociere cu.
Potrivit alin 4 "prevederile domeniului vizat în prezentul articol se completează cu prevederile Planului Social însușit de părți".
Unitatea SA pentru a se conforma prevederilor art. 50 alin 3 din CCM aplicabil a negociat cu sindicatul - formula de calcul pentru acordarea indemnizații de concediere.
Astfel că s-a încheiat Planul Social - finală 21 04 2005 ( condiționat de încheierea Contractului Colectiv de Muncă).
La punctul nr. 4 din acest Plan Social, s-a prevăzut o formulă mai avantajoasă de acordare a indemnizației de concediere, comparativ cu formula de calcul utilizată de art. 50 alin 1 din CCM aplicabil, formula de calcul negociată de unitatea pârâtă cu sindicatul liber - pentru concedierile colective este mult mai avantajoasă valoarea indemnizației de concediere triplându-se, după cum urmează: de la 0,5 ani - 5 ani vechime - 8 salarii; de la 5 - 15 ani vechime - 12 salarii; peste 15 ani vechime - 15 salarii ".
In cauza de față unitatea pârâtă și sindicatul Liber - au procedat la negocierea și stabilirea indemnizației de concediere materializată în Planul Social punctul nr. 4, completat de părțile contractante prin amendamentele din 09.01.2006 și 13.09.2006.
Din conținutul amendamentului din 13.06.2006 reiese că voința comună a părților la data semnării planului social a fost de a modifica în favoarea salariaților indemnizațiile de concediere stabilite prin art. 50 alin 1 din CCM și nu de a cumula indemnizațiile de concediere acordate în baza Planului Social cu cele acordate în baza art. 50 alin 1 din Contractul Colectiv de Muncă aplicabil.
De asemenea cu ocazia negocierilor între patronat și sindicat s-a stabilit în concret și modalitatea de calcul a acestor indemnizații, salariul mediu brut de la care se pleacă: 1400 lei în 2005, 1582 lei în anul 2006, 1796 lei în anul 2007, 2074 lei în anul 2008, așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar - procese verbale ale comisiei paritare.
Împotriva sentinței au declarat recurs reclamanții, criticând-o ca nelegală și netemeinică.
In motivele de recurs se susține că soluția instanței de fond s-a bazat pe un material probatoriu străin de fondul cauzei, situație ce echivalează cu lipsa cercetării judecătorești.
Astfel, amendamentul încheiat la data de 9 ianuarie 2006 nu are un număr de înregistrare, fiind întocmit "pro causa".
În situații similare, acțiunile au fost admise, creându-se o situație discriminatorie ce încalcă dispozițiile art. 11 din CEDO.
S-a mai învederat că ul din anul 2006 nu poate face parte integrantă din Planul Social pe anii 2005, 2007 și 2008, fiecare dintre planurile sociale având propriul amendament.
Atât Planul social cât și amendamentul invocat au natura juridică a unor convenții dar nu pot fi anexe ale CCM pentru că nu îndeplinesc condițiile prev. de Legea nr. 130/1996, chiar dacă sunt semnate de reprezentanții patronatului și cei ai sindicatului.
Recurenții au mai susținut că drepturile salariale prev. de art. 50 alin. 4 din CCM nu exclud acordarea drepturilor prevăzute de art. 50 alin. 1 din Planul social ci, dimpotrivă, se completează.
În sprijinul acestei susțineri s-a menționat că, pentru anul 2008 s-a prevăzut expres că acordarea unui pachet compensator conform Planului social exclude acordarea sumelor prevăzute la art. 1 din art. 50.
Examinând recursul, Curtea îl găsește nefondat și va fi respins pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Motivele de recurs formulate în prezenta cauză sun parțial contradictorii, recurenții susținând, pe de o parte că ul încheiat în anul 2006 este întocmit "pro causa" iar, pe de altă parte, că acesta poartă semnătura părților contractante, fiind rezultatul negocierii părților contractante.
Se mai susține că deși acest are natura juridică a unei convenții, el nu poate fi considerate anexă a CCM
Curtea reține însă, că potrivit art. 1 din Planul Social, acesta din urmă este o anexă la CCM, ul încheiat ulterior, la data de 13 sept. 2006, menționând explicit voința părților semnatare ale Planului Social, respectiv, aceea de a crea în favoarea salariaților disponibilizați, o serie de condiții mai avantajoase prevăzute în art. 50 alin. 1 din CCM și nu aceea de a cumula măsurile de protecție socială prevăzute în CCM cu cele din Planul Social. Lipsa numărului de înregistrare nu este în măsură să afecteze forța obligatorie a acestei convenții.
Astfel, rt. 50 alin. 1 din CCM /2005, menționează că, la concedierea din motive ce nu țin de persoana salariaților, angajatorul are obligația de a plăti acestora o indemnizație minimă de concediere.
La alin. 4 s-a stipulat că prevederile domeniului vizat în acest articol se completează cu cele ale planului social însușit de părți.
Din coroborarea textelor menționate anterior rezultă că art. 50 instituie în favoarea persoanelor concediate dreptul la o compensație bănească, intitulată indemnizație de concediere și reprezintă una din măsurile de protecție socială pe care angajatorul s-a obligat să le asigure angajaților săi prin CCM, stabilindu-se indemnizația minimă de care pot beneficia aceștia.
Aceasta înseamnă că, la data nașterii acestui drept, angajaților nu li se pot acorda drepturi bănești sub acest minim, însă nu este exclusă acordarea unui cuantum superior al acestor drepturi.
Este motivul pentru care părțile între care s-a încheiat CCM au înțeles să stipuleze la alin. 4 al art. 50 că prevederile acestui articolse completeazăcu cele ale planului social, fiind vorba doar despre un singur drept, acela de a beneficia de compensații bănești, cuantumul acestora și modalitatea de calcul fiind menționate detaliat în planul social.
Un argument în plus, în acest sens, îl constituie faptul că, în ul la planul social din 9. 01. 2006, părțile au menționat că angajații, în funcție de vechimea în, vor primi următoarele pachete financiare cu titlu de indemnizații de concediere, iar salariul brut pe care va fi luat în calcul pentru stabilirea fiecărei indemnizații de concediere acordate se va stabili ca medie a tuturor salariilor brute acordate de salariaților săi în anul anterior celui în care se acordă respectiva indemnizație de concediere.
Părțile au înțeles să lămurească acest aspect și prin ul la planul social din 13.09.2006, făcând precizările corespunzătoare, în sensul că nu se pot cumula indemnizațiile de concediere.
De asemenea, este lipsită de relevanță susținerea că, în cauze similare, salariați ai intimatei au avut câștig de cauză, dat fiind că, pe de o parte, nu au fost indicate în mod concret hotărâri judecătorești în acest sens, iar, pe de altă parte, în sistemul nostru de drept, practica judiciară nu reprezintă un izvor de drept, cu excepția problemelor de drept dezlegate în recursurile în interesul legii și care sunt obligatorii pentru instanțe, conform art. 329 cod. pr. civ.
Având în vedere aceste considerente, în baza art. 312 alin. 1 din codul d e procedură civilă, recursul declarat de reclamant va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanții, G, G, G, împotriva sentinței civile nr. 2272/04.06.2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta SC SA.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 12 Ianuarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.Jud.
Tehn./2ex./19.01.2010
Președinte:Camelia ȘeleaJudecători:Camelia Șelea, Marin Panduru, Ioana Moțățăianu
