Solicitare plata drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 5308/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 5308
Ședința publică de la 07 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mariana Pascu
JUDECĂTOR 2: Ligia Epure
JUDECĂTOR 3: Corneliu Maria
Grefier - -
************
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamanții, și -, împotriva sentinței civile nr.1543 din 10.03.2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, -, și intimații pârâți Direcția Publică M, Consiliul Local M, Primarul Municipiului M, Primaria Municipiului
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează, că recursul este declarat și motivat în termenul legal și s-a solicitat de către
Recurenții reclamanți în temeiul art 242 pr.civ, solicită judecarea cauzei în lipsă.
Constatându-se cauza în stare de judecată s-a trecut la soluționare.
CURTEA
Asupra recursului de față.
Prin sentința nr.1543 din 10.03.2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosar nr- a fost respinsă acțiunea formulată de petentele, C, -, -, cu domiciliul ales la Direcția Publică M, cu sediul în Municipiul M,-, județul G, în contradictoriu cu intimații Direcția Publică M, Consiliul Local M, Primarul Municipiului M și Primăria Municipiului M, județul
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut:
Petentele sunt angajate cu contract individual de muncă în cadrul Direcției Publice M - Sector "Salubrizare străzi, alei, parcări auto, întreținere canalizare pluvială și rigole" din subordinea Consiliului Local M, fiind de acord cu admiterea acțiunii în măsura în care petentele fac dovada celor invocate în acțiune, în temeiul legii.
Ori, potrivit art. 25 Codul Muncii, clauza de mobilitate este definită ca fiind acea clauză din contractul individual de muncă prin care părțile convin ca în considerarea specificului muncii, respectiv datorită faptului că executarea obligațiilor de serviciu nu se realizează într-un loc stabil de muncă, să beneficieze de prestații suplimentare în bani sau în natură.
Având în vedere că, la încheierea contractului individual de muncă sau pe parcursul executării acestuia, părțile nu au negociat și nu au cuprins în contract o clauză de mobilitate, instanța a apreciat că nu se justifică acordarea către petent de prestații suplimentare în bani potrivit dispozițiilor legale mai sus menționate.
S-a reținut că legiuitorul, în mod expres, a prevăzut posibilitatea părților - angajator și angajat de a negocia aceste clauze în cadrul contractului individual de muncă, negociere facultativă și nu obligatorie.
S- mai reținut, de asemenea, că dispozițiile legale în materie sunt stricte, petentele neputând invoca tangențiabilitatea specificului activităților desfășurate cu cele pentru funcționarii publici conform dispozițiile Legii nr.188/1999.
Ori, dispozițiile legale în materie sunt stricte, neputându-se extinde cadrul de aplicare și la alte categorii de personal. Dacă s-ar fi considerat că și acestor categorii de salariați li se cuvin sporurile mai sus menționate, ar fi fost incluse în categoriile nominalizate.
De reținut este faptul că petentele au calitatea de personal contractual, raporturile de muncă între acestea și intimați luând naștere în baza încheierii unor contracte individuale de muncă.
S- reținut că legiuitorul în mod expres a prevăzut posibilitatea părților, angajator și angajat de a negocia aceste clauze în cadrul contractului individual de muncă, negociere facultativă și nu obligatorie.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamantele,și -, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie arătând că, hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii conform art.304 pct.9 pr.civilă.
Art.25 din Codul Muncii, spune clar că prin clauza de mobilitate, părțile din contractul individual de muncă stabilesc, ca în considerarea specificului muncii executarea obligațiilor de serviciu de către salariat nu se realizează într-un loc stabil de muncă, situație în care salariatul beneficiază de prestații suplimentare în bani sau în natură.
Textul de lege este clar și nu cuprinde cuvântul facultativ. Ele nu au fost chemate să negocieze această clauză și nici nu au avut cuvânt de spus, deși din fișa postului reiese clar că se încadrează pentru acest spor natura sarcinilor de serviciu.
În motivare nu se face referire la nici o lege, făcându-se diferențiere între funcționarii publici și personalul contractual pe tema acestui spor, primii fiind puși pe o treaptă superioară, făcându-se în același timp discriminare.
Art.25 din nu face nici o diferențiere între categoriile de personal și nu există în materie dispoziție care să spună că, personalul contractual nu ar beneficia de această clauză.
Învederează de asemenea, că personalul și casierele din piață din cadrul Direcției Publice M au acționat în instanță instituția și au câștigat acest spor.
Recurenta - depune la dosar o precizare în cadrul căreia arată, că înțeles să solicitate sporul de 10% din salariul de bază care este prevăzut de dispoz. art.25 din.
Intimata Direcția Publică M depune la dosar întâmpinare precizând că nu sunt împotriva acordării acestui spor, atâta timp cât recurentele fac dovada că pot beneficia de acest spor în temeiul legii și trebuie să se țină seama de posibilitățile de plată ale unității.
Curtea constată a fi nefondat recursul declarat de reclamante pentru următoarele considerente:
Potrivit art.20 din, în afara clauzelor esențiale prevăzute la art.17, între părți pot fi negociate și cuprinse în M și alte clauze specifice.
Sunt considerate clauze specifice în acest sens, clauza cu privire la formarea profesională, clauza de neconcurență, clauza de mobilitate, clauza de confidențialitate.
Art.25 din definește clauza de mobilitate ca fiind acea clauză prin care părțile, în stabilesc că, în considerarea specificului muncii, executarea obligațiilor de serviciu de către salariat nu se realizează într-un loc stabil de muncă,caz în care salariatul beneficiază de prestații suplimentare în bani sau în natură.
Din interpretarea dispoz. art.20 rezultă că prestațiile suplimentare în bani sau în natură la care fac referire dispoz. art.25 din ca reprezentând echivalent al clauzei de mobilitate, pot fi acordate salariaților angajați în baza unui numai în condițiile în care această clauză a făcut obiectul negocierii părților, negociere care este facultativă și nu obligatorie și ulterior a fost stipulată în cuprinsul
Cu alte cuvinte, aceste dipoziții din Codul Muncii nu instituie în favoarea angajaților dreptul la sporul de mobilitate și în sarcina angajatorului obligația corelativă de plată, ci doar vocația acestora de a negocia cu angajatorul acordarea unui astfel de spor, iar rezultatul negocierii se poate materializa sub forma prestațiilor suplimentare în bani sau în natură.
În lipsa unei astfel de negocieri care să aibă drept rezultat stipularea in a clauzei de mobilitate și a cuntumului prestației suplimentare,la care face referire art.25 din M,reclamantele nu pot solicita obligarea angajatorului la acordarea sporului de mobilitate.
Sunt argumentele pentru care, Curtea constată că hotărârea primei instanțe că nu este afectată de nici unul din cazurile de casare sau modificare prevăzute de art.312 pr.civilă și drept consecință, va respinge recursul declarat de reclamante.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantele, și -, împotriva sentinței civile nr.1543 din 10.03.2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, -, și intimații pârâți Direcția Publică M, Consiliul Local M, Primarul Municipiului M, Primaria Municipiului
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 07 Octombrie 2009
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.jud.-
/.2ex/26.10.2009
Președinte:Mariana PascuJudecători:Mariana Pascu, Ligia Epure, Corneliu Maria
