Solicitare plata drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 6178/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CONFLICTE DE munca ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 6178
Ședința publică de la 08 Iulie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ioana Moțățăianu
JUDECĂTOR 2: Doina Vișan
JUDECĂTOR 3: Marin Panduru
Grefier -- -
**************
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamanții, a, -, a, a, a, C, a, -, -, -, R, -, -, -, -, a, -, a, a, -, G, a, -, G, -, C, -, -, a, a, a, -, R, -, împotriva sentinței civile nr.117 din 05.02.2008, pronunțată de Tribunalul Olt în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți Consiliul Județean O, Președintele Consiliului Județean O, Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului O, Directorul Executiv al Direcției Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului O, având ca obiect "drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns avocat reprezentând recurenții reclamanți și consilier juridic pentru intimata pârâtă C O și Directorul Executiv al Direcției Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului O lipsind intimații pârâți Consiliul Județean O și Președintele Consiliului Județean
Procedura ne legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind cererii de formulat excepții de ridicat și constatându-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul părților prezente pentru a pune concluzii asupra recursului.
Avocat pentru recurenții reclamanți, solicită admiterea recursului în principal, casarea sentinței și trimiterea spre rejudecare având în vedere lipsa de apărare fiind reprezentați de o persoană fără calitate de reprezentant iar în subsidiar admiterea recursului, modificarea sentinței și pe fond admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
Consilier juridic pentru intimați pârâți, solicită respingerea recursului ca nefundat și menținerea sentinței pronunțate de Tribunalul Olt ca fiind legală și temeinică.
CURTEA
Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului O l t, reclamanții, a, -, a, a, a, C, a, -, -, -, R, -, -, -, -, a, -, a, a, -, G, a, -, G, -, C, -, -, a, a, a, -, R, -, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună obligarea pârâților la plata sumelor de bani, reprezentând contravaloarea tichetelor de masă prevăzute de Legea nr. 142/1998, pe perioada 2004-26.11.2007, actualizate la zi cu indicele de inflație până la data plății efective.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că în baza Legii nr. 142/1998 salariații din cadrul sectorului bugetar beneficiază de alocații individuale de hrană și de bilete de valoare sub forma tichetelor de masă, însă pârâții nu le-au achitat aceste drepturi, deși au calitatea de salariați în cadrul DIRECȚIEI GENERALE DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI O, lucrând într-un sector bugetar, iar prin neacordarea unor asemenea drepturi, are loc o discriminare în raport cu celelalte categorii de salariați bugetari care încasează asemenea tichete, astfel încât sunt încălcate Constituția României și art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Pârâții legal citați au depus la dosar întâmpinare prin care au solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, motivat de faptul că DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI O, nu a solicitat și nu a prevăzut fonduri pentru acordarea tichetelor de masă.
Tribunalul Olt prin sentința nr. 117 de la 05 februarie 2008 respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanți, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Județean O, Președintele Consiliului Județean O, DGASPC O - Directorul Executiv al DGASPC
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că potrivit art. 1 din Legea nr. 142/1998, salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane juridice și fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă denumite angajatori, pot primi o alocație individuală de hrană acordată sub forma tichetelor de masă suportată integral pe costuri de angajatori, iar tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale pentru unitățile din sectorul bugetar, în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate conform legii pentru celelalte categorii de angajatori.
In speță, reclamanții au calitatea de personal contractual la DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI O, instituție bugetară, ce face parte din sectorul bugetar datorită alocării veniturilor de către stat, prin organele sale abilitate.
Astfel, s-a apreciat că de acordarea tichetelor de masă ce reprezintă o măsură de protecție socială, privind securitatea la locul de muncă al reclamanților, beneficiază doar salariații acelor unități care pot să acorde aceste drepturi din sume extrabugetare, au prevăzut în buget sau au solicitat fonduri în acest sens.
De altfel, din legile bugetelor de stat pe anii 2004-2006 reieșit faptul că statul nu a alocat credite pentru acordarea tichetelor de masă.
În speță, pârâții au făcut dovada că nu pot fi acordate tichetele de masă datorită faptului că în buget nu sunt prevăzute sume cu această destinație și nici nu au fost solicitate.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Un prim motiv de critică se referă la faptul că nu recurenții - reclamanți sunt în culpă pentru faptul că nu s-a prevăzut în buget sau că nu s-au solicitat fonduri în acest sens,obligațiile revenind intimaților - pârâți care trebuiau să asigure aplicabilitatea dispozițiilor prevăzute de Legea 142/1998, aceștia fiind ordonatori de credite.
Prin interpretarea art.41 alin2 din Constituția României recurenții consideră că acordarea tichetelor de masă reprezintă o măsură de protecție socială, privind securitatea la locul de muncă al reclamanților, constând în desfășurarea activității în condiții optime, întrucât vizează asigurarea hranei zilnice a fiecărui recurent-reclamant sub forma unei alocații în condițiile în care angajatorul nu poate oferi la locul de muncă condiții pentru ca aceștia să-și procure hrana direct.
Instanța de fond a încălcat dispoz. art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului care interzice orice discriminare între salariații din același sector de activitate, din punct de vedere al protecției sociale.
Recurenții, a, a, -, G, a, -, G, -, C, -, -, a, a, a, -, R, -, au invocat ca motive de recurs faptul că instanța a soluționat cauza fără a avea dovadă că are calitate de reprezentant al reclamanților, neexistând o împuternicire colectivă dată în acest sens.
Procesul s-a purtat fără a avea cunoștință de termene, nefiind astfel în măsură să-și facă apărări, fiind lipsiți astfel de dreptul la un proces echitabil garantat de Constituția României la art. 21.
Al doilea motiv de recurs este acela că instanța a făcut o gravă discriminare între angajații Consiliului Județean O prin direcțiile sale descentralizate, în sensul că aceeași instanță a Tribunalului O l t, în alte cauze, pe alte complete a admis același tip de cereri.
Legal citat intimatul Consiliul Județean Oad epus întâmpinare la dosar prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.
Examinând sentința prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu în conformitate cu dispoz. art. 3041Cod pr.civilă Curtea reține că recursul este nefondat.
Potrivit art. 1(1) din Legea 142/1998, salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă, denumite în continuare angajator, pot primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de angajator.
Textul de lege instituie doar o posibilitate pentru o anumită categorie de personal de a primi alocație individuală de hrană, acordată, în anumite limite, sub formă de tichete de masă, iar nu o obligație legală a angajatorilor.
Tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar, și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori.
Regula citată se regăsește în dispozițiile Legii 507/2003 bugetului de stat pe anul 2004 și este reluată și în prevederile legilor bugetului de stat pentru anii următori până în prezent.
Cum, în speța de față, recurenții Consiliul Județean O și Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului O fac parte din categoriile de instituții bugetare indicate de Legea 142/1998, regula acordării tichetelor de masă se aplică angajaților lor, fără a se încălca prevederile art.41 alin.2 din Constituție, referitoare la protecția socială a muncii.
În același sens s-au pronunțat deopotrivă Curtea Constituțională prin Decizia nr.297 din 11 martie 2008 (fiind respinsă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.1 alin.2 din Legea 142/1998) și Înalta Curtea d e Casație și Justiție, prin decizia nr.14 din 18 februarie 2008, de admitere a recursului în interesul legii cu privire la interpretarea acelorași prevederi.
Ca atare, tichetele de masă nu pot fi acordate atâta timp cât în bugetul Consiliului Județean O și al Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului O nu au fost cuprinse sume cu această destinație4, iar instituțiile în cauză nu au venituri proprii din care să acopere aceste cheltuieli.
Nu este întemeiat nici motivul de recurs cu privire la faptul că reclamanții nu au fost în mod legal reprezentați de către, aceasta neavând împuternicire colectivă în acest sens, întrucât recurenții - reclamanți prin însăși cererea introductivă au împuternicit pe reclamanta să -i reprezinte în fața instanței, cererea fiind semnată de aceștia conform tabelului aflat la filele 12-18 dosar fond, iar potrivit art. 114 Cod pr.civilă în procesele în care, în condițiile art. 47 sunt mai mulți reclamanți sau pârâți, președintele instanței, ținând cont de numărul foarte mare al acestora, de necesitatea de a asigura desfășurarea normală a activității de judecată, cu respectarea drepturilor și intereselor legitime ale părților, va putea dispune reprezentarea lor prin mandatar și îndeplinirea procedurii de comunicare a actelor procesuale numai pe numele mandatarului la domiciliul sau sediul acestuia.
Față de cele arătate mai sus Curtea constatând că sentința instanței de fond este legală și temeinică, în baza art. 312 Cod pr.civilă va respinge recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de reclamanții, a, -, a, a, a, C, a, -, -, -, R, -, -, -, -, a, -, a, a, -, G, a, -, G, -, C, -, -, a, a, a, -, R, -, împotriva sentinței civile nr.117 din 05.02.2008, pronunțată de Tribunalul Olt în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți Consiliul Județean O, Președintele Consiliului Județean O, Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului O, Directorul Executiv al Direcției Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 08 iulie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
10.07.2008
Red.jud.-
2 ex/AS
Președinte:Ioana MoțățăianuJudecători:Ioana Moțățăianu, Doina Vișan, Marin Panduru
