Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 5858/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCA
DECIZIE Nr. 5858
Ședința publică de la 02 Iulie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Lucian Bunea
JUDECĂTOR 2: Manuela Preda Popescu
JUDECĂTOR 3: Ioana
Grefier
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamanții, împotriva sentinței civile nr.153 din 11 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE O și reclamanții, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care, se rectifică încheierea de ședință din 2.06.2008 în sensul că și - nu sunt recurenți.
Instanța apreciind cauza în stare de judecată a luat în examinare recursul.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată:
Prin sentința nr.153 din 11 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, a fost respinsă na neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții, împotriva pârâtei CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul a reținut:
Potrivit art. 1 din Legea nr. 142/1998 salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane juridice și fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă denumite angajatori, pot primi o alocație individuală de hrană acordată sub forma tichetelor de masă suportată integral pe costuri de angajatori, iar tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale pentru unitățile din sectorul bugetar, în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate conform legii pentru celelalte categorii de angajatori.
In speță petenții a calitatea de salariați, în cadrul Casei de Asigurări de Sănătate, instituție bugetară, ce face parte din sectorul bugetar datorită alocării veniturilor de către stat, prin organele sale abilitate. Potrivit susținerilor pârâtei la nivelul acesteia salariații nu au beneficiat de sume de bani pentru plata tichetelor de masă, iar pârâta nu a primit venituri bugetare pentru plata tichetelor de masă pentru a putea pune la dispoziția petenților c/val tichetelor de masă solicitate.
De altfel din legile bugetelor de stat pe anii 2004-2006 reieșit faptul că statul nu a alocat credite pentru acordarea tichetelor de masă, practic singura sursă de acordare a acestora fiind veniturile extrabugetare.
În cauză, pârâta a făcut dovada că nu pot fi acordate tichetele de masă datorită faptului că în buget nu sunt prevăzute sume cu această destinație și nici nu dispune de venituri extrabugetare.
În ceea ce privește discriminarea invocată de petenți se apreciază că aceasta nu a fost dovedită atâta timp cât nici ceilalți salariați ai pârâtei nu au beneficiat în perioada 2005-2007 de drepturile solicitate.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs reclamanții, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, se arată că începând cu anul 2002, fost suspendată aplicarea dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 142/1998 prin legile bugetului de stat și ale bugetului asigurărilor sociale de stat, până la data de 31.12.2006. Acesta este și motivul pentru care nu au fost alocate în buget sume cu destinația de tichete de masă.
Recurenții susțin că temeiul juridic în baza căruia pârâta putea fi obligată la acordarea tichetelor de masă este art. 41 alin. 2 din Constituția României, potrivit căruia salariații au dreptul la protecția socială a muncii, iar măsurile de protecție privesc securitatea și igiena muncii, instituirea unui salariu minim pe economie, repaus săptămânal, concediu de odihnă plătit, precum și alte situații specifice.
Acordarea tichetelor de masă reprezintă o măsură de protecție socială privind securitatea la locul de muncă, în condițiile în care angajatorul nu poate oferi la locul de muncă condiții pentru procurarea hranei direct.
Acordarea tichetelor de masă unor salariați din anumite domenii ale sectorului bugetar ce sunt finanțate de la bugetul de stat reprezintă o discriminare, încălcându-se dispozițiile art. 41 și 53 din Constituția României, art. 5 din Codul muncii și art. 14 din Convenția europeană a drepturilor omului, care interzic orice discriminare între salariați din punct de vedere al protecției sociale din același sector de activitate, sectorul bugetar.
Recurenții consideră că, indiferent dacă sunt prevăzute sau nu în bugetul anual sume cu destinația tichete de masă, angajatorul are obligația să acorde aceste tichete în virtutea atribuțiilor pe care le are de a depune diligențele necesare pentru ca aceste sume să fie prevăzute în buget.
Recurenții mai susțin că posibilitatea acordării de tichete de masă în funcție de voința angajatorului este neîntemeiată și nejustificată, fiind lăsată la latitudinea angajatorului aplicarea unor norme de protecție socială a salariatului.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea apreciază recursul ca fiind nefondat și urmează să îl respingă, pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a interpretat corect dispozițiile art. 1 din Legea nr. 142/1998, concluzionând că textul reglementează doar vocația salariaților de a beneficia de alocații de hrană, în condițiile prevăzute expres de lege, iar în cazul de față nu sunt îndeplinite condițiile legale, în sensul că nu au fost prevăzute în buget sume cu această destinație.
Prevederea în bugetul de venituri și cheltuieli a unor sume cu destinația de tichete de masă pentru salariații Case de Asigurări de Sănătate O nici nu era posibilă, fiind reglementate expres interdicții legale în acest sens.
Astfel, au fost aplicabile dispozițiile legilor bugetului de stat pe anii 2004-2006, respectiv art. 46(4) din Legea nr. 507 /2003, art. 40 din Legea nr. 511 /2004 și art. 24 din Legea nr. 379/2005 care prevăd că n bugetele instituțiilor publice, indiferent de sistemul de finanțare și de subordonare, inclusiv ale activităților finanțate integral din venituri proprii, înființate pe lângă unele instituții publice, cu excepția instituțiilor finanțate integral din venituri proprii, nu se pot aproba sume pentru acordarea tichetelor de masă, întrucât în buget nu sunt prevăzute sume cu această destinație.
Pentru anul 2007, OUG nr. 88/2006 prevede aceeași interdicție:
Art. III - Instituțiile publice centrale și locale, așa cum sunt definite prin Legea privind finanțele publice nr. 500/2002, cu modificările ulterioare, și prin Legea privind finanțele publice locale nr. 273/2006, indiferent de sistemul de finanțare și de subordonare, inclusiv activitățile finanțate integral din venituri proprii, înființate pe lângă instituțiile publice, cu excepția instituțiilor finanțate integral din venituri proprii, nu acordă tichete de masă în anul 2007.
Normele legale sus enunțate nu reprezintă o suspendare a aplicării dispozițiilor legale, cum în mod greșit susțin recurenții, în condițiile în care textul art. 1 din Legea nr. 142/1998 nu instituie un drept necondiționat.
Sunt nefondate susținerile recurenților în sensul că acordarea tichetelor de masă reprezintă o măsură de protecție socială privind securitatea la locul de muncă a salariaților. De altfel, recurenții-reclamanți nici nu argumentează această includere a vocației la tichete de masă în categoria măsurilor de protecție socială obligatorii potrivit art. 41 din Constituția României.
În ceea ce privește susținerea recurenților în sensul că restrângerea dreptului este discriminatorie în condițiile în care alte categorii de bugetari ar beneficia de tichete de masă și aceasta este nefondată.
Interdicțiile legale prevăzute în legile bugetului de stat și în OUG nr. 88/2006 se aplică fără discriminare tuturor categoriilor de salariați aflați în aceeași situație.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea apreciază recursul ca nefondat și, în temeiul dispozițiilor art. 312 din Codul d e procedură civilă, urmează să îl respingă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanții, împotriva sentinței civile nr.153 din 11 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 02 iulie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - --- | Judecător, - |
Grefier, |
09 Iulie 2008
Red.jud.
2 ex.
/ -
Președinte:Lucian BuneaJudecători:Lucian Bunea, Manuela Preda Popescu, Ioana
