Solicitare plata drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 6359/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 6359
Ședința publică de la 16 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Doina Vișan
JUDECĂTOR 2: Ioana Bodri
JUDECĂTOR 3: Marian Lungu
Grefier - -
**************
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâtul CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI DR TR S, împotriva sentinței civile nr. 599/27 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți CONSILIUL JUDEȚEAN M, ȘCOALA CU CLASELE I-VIII NR 14 și intimatul reclamant, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit recurentul pârât CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI DR TR S, intimații pârâți CONSILIUL JUDEȚEAN M, ȘCOALA CU CLASELE I-VIII NR 14 și intimatul reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează, că recursul este declarat și motivat în termenul legal și s-a solicitat de către recurentul pârât CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI DR TR S, în temeiul art. 242 pr.civ, judecarea cauzei în lipsă.
Constatându-se cauza în stare de judecată, s-a trecut la soluționare:
CURTEA:
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr. 599 din 27 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedințis -a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul, împotriva pârâtelor Școala cu clasele I -VIII Nr.14 Dr. Tr.S și Consiliul Local T
S-a respins acțiunea față de pârâta Consiliul Județean
Au fost obligate pârâtele să plătească reclamantului suma de 3.592 lei, reprezentând drepturi salariale, actualizate și nete, sumă ce va fi reactualizată la data punerii în executare a hotărârii.
A fost obligată pârâta Școala cu clasele I -VIII Nr.14 Dr. Tr.S să facă cuvenitele mențiuni în carnetul de muncă al reclamantului.
S-a respins petitele privind aplicarea incorectă a coeficienților de multiplicare și acordarea primelor de vacanță pe perioada 2005-2007.
Au fost obligate pârâtele să plătească reclamantului suma de 1.100 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Reclamantul are calitatea de cadru didactic la Școala cu clasele I-VIII nr. 14, în funcția de profesor I, gradul didactic I, cu o vechime în învățământ de 30 ani.
În ceea ce privește Consiliul Local D Tr. S, acesta este entitatea căruia unitatea de învățământ îi înaintează proiectul de buget întocmit, cu identificarea tuturor categoriilor de venituri și cheltuieli, finanțate din bugetul local, însoțit de notele de fundamentare, calitate în care aprobă prin hotărâre proiectul de buget.
Prin urmare pârâtul Consiliul Local nu are atribuții în domeniul calculului salariilor, însă este cel care aprobă alocarea de fonduri și repartizează fondurile pe unități de învățământ, prin hotărâre conf. art. 167 din Legea nr. 84/1995 republicată, astfel că acesta poate sta în judecată în calitate de pârât.
Referitor la chemarea în judecată, în calitate de pârât, a Consiliului Județean M instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive și a respins acțiunea față de acest pârât întrucât aceasta, pe de o parte, nu se află în raporturi directe cu reclamantul și nici cu unitățile de învățământ, iar pe de altă parte, nu are competență în direcționarea fondurilor necesare, către unitățile de învățământ, pentru plata drepturilor salariale ale cadrelor didactice.
Cu privire la fondul pretențiilor, instanța a reținut că potrivit dispozițiilor art.48 alin.1 din Legea nr.128/1997, salariul personalului didactic se compune din salariul de bază, stabilit conform legii, și o parte variabilă constând în adaosuri, sporuri și alte drepturi salariale suplimentare.
Art.49 al aceluiași act normativ stabilește salarizarea personalului didactic de predare din învățământul pre-universitar, în raport de anumiți factori expres și limitativ enumerați: funcția și norma didactică, nivelului studiilor cerute pentru ocuparea funcției didactice, vechimea în învățământ, gradul didactic.
Legea nr.128/1997 prevede toate categoriile de sporuri și indemnizații ce se acordă cadrelor didactice: gradație de merit, spor pentru suprasolicitare neuropsihică, spor de stabilitate, salariu de merit, spor de vechime, indemnizația acordată cadrului didactic ce îndeplinește funcția de diriginte, învățător, institutor, educatoare, indemnizație de conducere, toate acestea reprezentând procent din salariul de bază și care se includ în salariul de bază, toate aceste sporuri având aplicabilitate în speță, respectiv reclamantei.
Din cuprinsul textelor legale enunțate se deduce, în acord cu conceptul general de salariu din dreptul muncii, că elementele sistemului de salarizare sunt pe de o parte, salariul de bază, care constituie elementul principal al salariului, iar pe de altă parte, sporurile, adaosurile la salariul de bază, care reprezintă elemente accesorii ale salariului.
În raport de reglementările art.155 Codul Muncii și de reglementările speciale ale art.48 din Legea nr.128/1997, rezultă că, inițial un cadru didactic beneficiază pentru munca depusă de un salariu de bază, care corespunde salariului de bază al funcției didactice.
La salariul de bază format din salariul de bază al funcției didactice și indemnizația de conducere (când este cazul) pentru care legea prevede calculul la salariul funcției de bază și includerea în salariul de bază, se calculează următoarele sporuri: spor de stabilitate, spor de suprasolicitare neuropsihică, salariul de merit, indemnizația acordată personalului didactic de predare care îndeplinește funcția de diriginte, învățător, institutor, educatoare, sporuri care se includ în salariul de bază succesiv pe măsura obținerii acestora, fiecare spor la salariul de bază constituie la rândul său baza de calcul pentru sporul următor.
Sporul de vechime, se calculează, conform prevederilor exprese ale legii, la salariul de bază, salariu rezultat în urma aplicării sporurilor în scară la salariul de bază al funcției didactice.
Reclamantul, în calitate de profesor I la Școala cu clasele I-VIII nr. 14, în perioada ianuarie 2005 - decembrie 2008, beneficiat de următoarele drepturi, așa cum reiese din conținutul expertizei contabile: salariul funcției didactice, spor de vechime, premiere lunară, premiere anuală, plata cu ora, indemnizație dirigenție, gradație de merit, spor stabilitate, aceste sporuri nefiindu-i calculate conform prevederilor legale mai sus enunțate, astfel că expertiza procedând la recalcularea acestor drepturilor salariale, prin aplicarea corectă a sporurilor, respectiv calcularea în scară, rezultând un nou salariu de bază al funcției didactice, se constată că unitatea de învățământ nu a aplicat în mod corect prevederile actelor normative referitoare la stabilirea și calculul drepturilor salariale a cadrelor didactice.
Astfel, pentru perioada dedusă judecății, suma brută stabilită prin aplicarea sporurilor în scară și plătită de pârâta Școala cu clasele I-VIII nr. 14 este de 71.320 lei, iar suma brută stabilită de expert este de 76.110 lei, reclamantului nefiindu-i acordate drepturi salariale in cuantum brut de 4.790 lei, respectiv o sumă netă actualizată de 3.592 lei.
Totodată, în conformitate cu art.42-47 din Legea nr.128/1997, este reglementată norma didactică de predare-învățare, de instruire practică și de evaluare curentă a elevilor, în sensul că ea reprezintă numărul de ore corespunzătoare activităților enunțate mai sus, legiuitorul nediferențiind norma didactică a profesorilor de cea a învățătorilor, educatorilor, institutorilor.
Art.45 alin.1 din aceeași lege prevede pentru personalul didactic de predare și instruire practică cu o vechime în învățământ de peste 25 de ani și grad didactic I reducerea normei didactice cu două ore pe săptămână fără reducerea salariului.
Cum legiuitorul nu diferențiază aplicarea acestor norme pentru diferite categorii de personal didactic din învățământul pre-universitar, nici instanța de judecată nu poate efectua această diferențiere.
In speța dedusă judecății, reclamantul în calitate de profesor, pentru orele suplimentare prestate beneficiază de plata cu ora, beneficiind de prevederile art. 45 alin.1 din Legea 128/1997, întrucât îndeplinește condițiile prevăzute de lege, expertiza procedând la recalcularea drepturilor cuvenite pentru orele suplimentare prestate.
Astfel, salariul de bază stabilit nefiind corect calculat, au fost diminuate și drepturile privind aplicarea sporului de vechime,a cotei de 2%, drept ce se acordă procentual la salariul de bază și a celui de al 13-lea salariu.
Referitor la petitul privind acordarea primei de concediu pentru anii 2005, 2006, 2007, instanța a constatat ca neîntemeiat, și a respins, pentru următoarele considerente:
Prin Contractul Colectiv de Muncă la nivel de ramură de învățământ pentru anul școlar 2003-2004 s-a prevăzut prin art. 37 alin. 1 lit. g plata unei prime de vacanță din venituri proprii, în condițiile legii odată cu indemnizația de concediu.
Salarizarea personalului din învățământ se face în condițiile art. 48-50 din Legea nr. 128/1997 stabilindu-se modalitatea de acordare, componentele salariului personalului didactic, drepturile salariale suplimentare, drepturile cu caracter social, alte drepturi și facilități ale personalului didactic și nedidactic, drepturi ce se negociază în limitele legii prin contractele colective de muncă încheiate între angajatori și organizațiile sindicale.
Prin urmare față de aceste dispoziții legale pentru ca prevederea din CCM cu privire la prima de vacanță să poată fi aplicată ar fi trebuit să fie prevăzută de lege, ori dispozițiile legale în materia salarizării nu conțin vreo referire la o primă având caracter de primă de vacanță, în acest sens sunt elocvente dispozițiile alin. 2 al art. 48 care stabilesc faptul că atunci când cuantumul unor drepturi este stabilit de lege între minim și maxim se negociază, în limitele legii, prin CCM încheiate între angajatori și organizațiile sindicale.
Deci legea nu stabilește în mod concret expres și imperativ dreptul la primă de vacanță, astfel că dispoziția din CCM nu este aplicabilă și nu are eficiență atâta timp cât nu se corelează cu dispozițiile legale în ceea ce privește salarizarea și celelalte drepturi ale personalului didactic și totodată CCM impune existența fondurilor necesare, respectiv prevederea în bugetul propriu a sumelor necesare din "venituri proprii".
Mai mult prin, OUG nr. 146/2007, act normativ invocat de reclamantă, a fost prevăzută aprobarea plății primelor de concediu de odihnă suspendate în perioada 2001-2006, pentru anumite categorii de salariați din sectorul bugetar, drepturi prevăzute în acte normative de salarizare ce au fost suspendate prin legi bugetare anuale succesive, fiind totodată enumerată categoria de personal căruia îi sunt aplicabile prevederile ordonanței de urgență, personalul didactic neregăsindu-se în această enumerare.
Personalul didactic nu se încadrează nici în categoria de personal care beneficiază de prima de concediu de odihnă în baza legilor speciale, întrucât, așa cum s-a arătat mai sus, în propriul sistem de salarizare al cadrelor didactice nu este prevăzută acordarea primelor de concediu, acest drept fiind prevăzut doar în CCM.
Cu privire la capătul de cerere privind acordarea diferențelor rezultate în urma aplicării coeficienților de multiplicare la o bază de calcul rezultată din aplicarea coeficientului minim de ierarhizare 2, prevăzut de pe anii 2007-2010, instanța a respins, întrucât salariul de bază al cadrelor didactice este reglementat prin CCM la nivel de ramură de învățământ prin care se prevede că salariu de bază este reglementat prin ordin de ministru, art.34 alin.1, iar cadrul normativ care reglementează salarizarea din acest domeniu este Legea nr. 128/1997 în care este prevăzută ca formă de organizare a muncii norma didactică; aplicarea coeficientului minim de ierarhizare 2 prevăzut de, pentru personalul cu studii superioare, este stabilit pentru un program de muncă de 170 de ore.
În raport de conținutul expertizei contabile, instanța a constatat că reclamantul, în perioada ianuarie 2007 - decembrie 2008 fost prejudiciat cu suma de 3.592 lei în sarcina Școlii cu clasele I-VIII nr. 14, reprezentând drepturi salariale nete, actualizate, astfel că în speță sunt incidente prevederile art.269 alin.1 Codul Muncii, motiv pentru care pârâtele, Școala cu clasele I-VIII nr. 14 și Consiliul Local D Tr. S, au fost obligate să-i achite reclamantului suma de mai sus cu care acesta a fost prejudiciat; pentru a se repara integral prejudiciul cauzat reclamantului, suma de 3.592 va fi actualizată la data plății efective.
De asemenea a fost obligată pârâta Școala cu clasele I-VIII nr. 14 să facă mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă al reclamantului.
Instanța a admis în parte acțiunea promovată de reclamant.
Împotriva sentinței a declarat recurs în termen Consiliul Local al Municipiului Local al MUn. Dr. Tr. S prin reprezentantul său primar C: G invocând nelegalitatea și netemeinicia acesteia cu motivarea:
Tribunalul nu a avut un rol activ în soluționarea cauzei și nu a ținut cont de dispoz. art.167 al.1 din legea 84/1995 republicată care arată " finanțarea unităților de învățământ de stat se face descentralizat prin bugetele Consiliilor județene, iar repartizarea fondurilor pe unitățile de învățământ se face prin hotărâre a Consiliului Județean prin fonduri de la bugetul de stat.
Potrivit art.143 al.3 din legea 84/1995, actualizată, unitățile extrașcolare și unitățile conexe învățământului preuniversitar sunt subordonate Inspectoratului Școlar.
Cu privire la Consiliul Local precizează următoarele:
Instituția Primarului și Consiliul Local al Mun. Dr.Tr. S nu are nici o atribuție sau obligație legală în privința salarizării sau acordarea altor drepturi salariale personalului din învățământ și în acest sens se invocă excepția lipsei calității procesuale pasive a acestora, întrucât sumele de bani pentru drepturile salariale ale personalului didactic și auxiliar din învățământului preuniversitar vin de le bugetul de stat prin Consiliul Județean, care după aprobarea bugetului procedează la defalcarea sumelor primite de la bugetul de stat în raport de ștatele de funcții și numărul de personal didactic și auxiliar aprobate de Inspectoratul școlar.
Solicită admiterea recursului și pe fond respingerea acțiunii față de Consiliul Local al MUN. Dr. TR. S și Instituția primarului.
Recursul este nefondat.
Examinându-se sentința recurată în raport de criticile invocate în recurs se vor reține următoarele:
Calitatea procesuală pasivă a Consiliului Local este conferită de atribuțiunile sale de ordonator de credite privind Învățământul preuniversitar.
Finanțarea acestuia se realizează potrivit OG 32/2001 din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale, iar repartizarea fondurilor se realizează conform Hotărârii Consiliului Local în baza art.167 al.1 din Legea 84/1995, art.38 lit. n din legea 215/2001.
Având în vedere Normele Metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat aprobate prin HG 2192/2004 se apreciază că principalele instituții cu rol în stabilirea, calcularea, aprobarea și plata salariului pentru personalul din Învățământul preuniversitar sunt: unitatea de învățământ, Consiliul Local, primarul.
Astfel, potrivit art.3 - unitățile de învățământ au conturi la trezoreria Statului și au propria lor activitate financiar-contabilă, directorul unității de învățământ are calitatea și își exercită atribuțiile de ordonator terțiar de credite.
Potrivit art.5 lit.e- directorii elaborează proiectul de buget al unității de învățământ care este ulterior vizat de Consiliul de Administrație al unității de învățământ potrivit art.7 lit.
În baza art.68 lit.c din legea 215/2000, primarul întocmește proiectul bugetului local care cuprinde ca și capitol distinct bugetul unităților de învățământ; Acesta este supus aprobării Consiliului Local potrivit art.38 al.2 din Legea 215/2000, iar după aprobare este înaintat Consiliului Județean pentru a fi avut în vedere la întocmirea și fundamentarea bugetului la nivel județean și mai departe la întocmirea bugetului de stat.
După aprobarea Legii bugetului de Stat, Consiliul Județean prin hotărâre repartizează unităților administrativ-teritoriale sumele defalcate.
Consiliile Locale adaugă la sumele primite de la bugetul de stat și bugetul județului sumele alocate din bugetul propriu învățământului și aprobă bugetul fiecărei unități de învățământ.
aprobate se comunică unităților de învățământ și trezoreriilor în a căror rază teritorială își au sediul aceste unități.
Față de cele expuse, rezultă cert că recurentul are calitate procesuală pasivă în cauză și astfel că în baza art.312 al.1 pr.civilă se va respinge recursul declarat în cauză, sentința recurată fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI DR TR S, împotriva sentinței civile nr. 599/27 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți CONSILIUL JUDEȚEAN M, ȘCOALA CU CLASELE I-VIII NR 14 și intimatul reclamant.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 16 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. Jud.
2 ex./08.12.2009
Jud. fond..
Și
Președinte:Doina VișanJudecători:Doina Vișan, Ioana Bodri, Marian Lungu
