Solicitare plata drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 701/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 701
Ședința publică de la 01 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Lucian Bunea
JUDECĂTOR 2: Marin Covei
JUDECĂTOR 3: Florența Carmen
Grefier
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamanții, G, G, G, G, G, G, împotriva sentinței civile nr.3125 din 29 septembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta SC SA având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat pentru intimata pârâtă, lipsind recurenții reclamanți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, instanța, constatând că nu sunt cereri de formulat sau excepții de invocat, apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat, pentru intimata pârâtă, solicită respingerea recursului și menținerea sentinței ca legală și temeinică.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr.3125 din 29 septembrie 2009, Tribunalul Gorja respins excepțiile necompetenței teritoriale și cea a prescripției dreptului material la acțiune invocate de intimată.
A respins acțiunea formulată de petentii, G, G, G, G, G, G, împotriva intimatei - Membru Grup
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Un act normativ nu poate fi abrogat decât printr-un act normativ cu aceeași forță juridică sau cu forță juridică mai mare decât a celui abrogat.
Se observă că, atât Legea 168/1999, cât și Legea 53/2003, sunt legi organice și prin urmare au forță juridică egală, astfel că, prin intrarea în vigoare a Codului Muncii (legea 53/2003) au fost abrogate dispozițiile art. 72 din Legea 168/1999(abrogare parțială) conform cărora "cererile referitoare la soluționarea conflictelor de drepturi se adresează instanței judecătorești competente în a cărei circumscripție își are sediul unitatea". Altfel, ar însemna că sunt în vigoare două legi organice care conțin dispoziții contrare referitoare la competența teritorială în cazul litigiilor de muncă, situație juridică paradoxală ce nu ar putea fi gestionată unitar de instanțe care ar aplica aleatoriu acele dispoziții.
De altfel, prin aplicarea principiului tempus regit actum, instanța de judecată trebuie să aplice ultimele dispoziții în vigoare, în speță prevederile art 284 din Codul Muncii.
Mai mult, dispozițiile din Codul Muncii se raliază prevederilor europene și internaționale referitoare la jurisdicția muncii, în sensul că reglementările de la art.284 privind competența teritorială au fost instituite în beneficiul salariatului(lucrătorului), pentru eficientizarea actului de justiție, în spiritul principiului celerității și al garantării accesului liber și imediat la justiție, astfel încît excepția necompetenței teritoriale va fi respinsă.
Pe de altă parte, cu privire la excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de aceeași intimată în sensul că sunt aplicabile în speță dispozițiile art 283 alin.1 lit.e din Codul Muncii, conform cărora termenul de prescripție a dreptului material la acțiune este de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia, instanța a reținut următoarele:
Dispozițiile art 283 alin1 lit c din Codul Muncii se referă la termenul de 3 ani aplicabil de la data nașterii dreptului material la acțiune în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, iar prevederile lit e ale aceluiași articol se referă la termenul de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia. Din interpretarea logico-juridică a acestor dispoziții rezultă că legiuitorul a avut în vedere ca lit e să reglementeze situația generală a neexecutării clauzelor contractuale iar când neexecutarea se referă la drepturi salariale sau despăgubiri să fie incidentă lit a art 283 alin 1.
Cu alte cuvinte, instanța a reținut că, sub aspectul drepturilor salariale de orice natură rezultate din contractele colective sau individuale de muncă, sunt incidente prevederile art. 283 alin1 lit c din Codul Muncii, acțiunea fiind supusă prescripției extinctive de 3 ani și nu aceleia de 6 luni invocate de intimată și prevăzute la art 283 alin 1 lit e din Codul Muncii, urmînd a fi respinsă și excepția prescripției dreptului material la acțiune.
Petentii sunt salariatii intimatei asa cum rezulta din mentiunile efectuate in carnetele de munca ale acestora.
Pe de altă parte, prin actul adițional pentru anul 2008 la Contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul SC SA B și înregistrat la B la data de 22.02.2008, a fost modificat conținutul art. 168 din contractul colectiv de muncă.
În noua redactare, textul are următorul conținut:
1.În conformitate cu prevederile anterioare ale alin. 1 al art. 168 din contractul colectiv de muncă, care au devenit inaplicabile începând cu anul 2003 în forma anterioară, cu ocazia sărbătorilor de Paști și C angajații SA primeau suplimentări salariale sub forma unei prime ("Prima de Paști și de C) în cuantum de un salariu mediu de bază lunar la nivelul SA, calculat pe lunile anterioare celor în care se acordă prima. Valoarea concretă, metoda de acordare, condițiile, criteriile și beneficiarii Primei de Paști și de C erau stabilite în cadrul negocierilor cu, care aveau loc cu cel puțin 15 zile înainte de fiecare pentru care Prima de Paști și C era acordată.
2.Pe baza acordului dintre și SA, începând cu anul 2003, Primele de Paști și de C au fost incluse în salariul de bază al tuturor angajaților(care au beneficiat în acest fel de o creștere salarială), devenind astfel parte a salariului de bază ca întreg, fără a mai fi în mod distinct individualizate și fără ca, după anul 2003, să poată fi modificate în mod distinct față de salariu. Pentru înlăturarea oricăror neclarități, părțile înțeleg și confirmă prin prezenta faptul că, după anul 2003, Primele de Paști și de C au fost incluse în salariul lunar de bază al angajaților SA și de aceea nu au mai fost calculate și acordate distinct salariaților SA. Aceasta regulă se va aplica până la data la care și vor conveni în mod expres altfel."
Din analiza dispozițiilor art. 168 din contractul colectiv de muncă în redactarea în vigoare de la data de 22.02.2008, se constată că pentru anul 2008 nu mai este prevăzută obligația de acordare a primelor de Paști și
Textul art. 168 nu a mai fost reprodus în forma și cu conținutul din contractele colective de muncă anterioare, partenerii sociali realizând o interpretare a situației suplimentărilor de Paște și de C începând cu anul 2003.
Rezultă în mod clar din redactarea textului art. 168 în vigoare pentru anul 2008, că acest drept a încetat să existe în mod distinct față de salariul de bază.
Textul în această reglementare este în deplin acord cu dispozițiile art. 176 alin 6 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul ramurii, conform căruia: "fiecare din adaosurile de mai sus (printre care și suplimentările salariale de Paște și C, ) se acordă în condițiile în care, prin contractele colective de muncă încheiate la nivel de agent economic, nu s-a convenit introducerea lui în salariul de bază".
În consecință, instanța a respins excepțiile necompetenței teritoriale și cea prescripției dreptului material la acțiune invocate de intimată și a respins actiunea formulata de petitionari.
Împotriva acestei sentințe reclamanții au formulat recurs, criticând-o pentru nelegalitate.
In motivare, reclamanții au arătat că arata ca instanța de fond a apreciat în mod greșit ca aceste drepturi au fost incluse în majorările salariale, fără a avea în vedere că, în spețe similare, au fost efectuate expertize care au demonstrat că aceste ajutoare nu au fost introduse în salariu.
Au mai arătat recurenții că din modul de formulare al textului art.168 alin.2 din contractele de muncă la nivel de unitate pe anii 2003-2007, articol la care au fost prevăzute drepturile salariale solicitate, rezulta ca aceste drepturi au fost incluse în salariilor angajaților societății doar pentru anul 2003.
Recurenții au susținut și faptul că, prin actul adițional nr. 1090/2008 care prevede la art.168 alin.2 că începând cu anul 2003 primele de Paști și de C au fost incluse în salariul lunar de bază al angajaților, nu s-a realizat o eliminare a dispoziția referitoare la acordarea primelor, ci s-a făcut o reinterpretare in favoarea societatii, interpretare care ignoră, însă, hotărârile judecătorești irevocabile care au stabilit cu certitudine că ulterior anului 2003 suplimentările cu titlul de prime pentru Paști și C nu au fost incluse în salariul lunar de bază.
Au mai susținut recurenții că și în situația în care modificarea art.168 ar fi exclus acordarea suplimentărilor salariale, conform art.31 din Legea nr.130/1996, aceasta trebuia înregistrată la direcția teritorială de muncă, astfel că nerespectând această dispoziție legală, prevederea din actul adițional la contractul de muncă din 2007, nici măcar ca interpretare nu-și poate produce efecte.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea apreciază recursul ca fiind nefondat și urmează să îl respingă, pentru următoarele considerente:
Prin actul adițional pentru anul 2008 la Contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul SC SA B și înregistrat la B la data de 22.02.2008, au fost modificat conținutul art. 168 din contractul colectiv de muncă.
În noua redactare, textul are următorul conținut:
1.În conformitate cu prevederile anterioare ale alin. 1 al art. 168 din contractul colectiv de muncă, care au devenit inaplicabile începând cu anul 2003 în forma anterioară, cu ocazia sărbătorilor de Paști și C angajații SA primeau suplimentări salariale sub forma unei prime ("Prima de Paști și de C) în cuantum de un salariu mediu de bază lunar la nivelul SA, calculat pe lunile anterioare celor în care se acordă prima. Valoarea concretă, metoda de acordare, condițiile, criteriile și beneficiarii Primei de Paști și de C erau stabilite în cadrul negocierilor cu, care aveau loc cu cel puțin 15 zile înainte de fiecare pentru care Prima de Paști și C era acordată.
2.Pe baza acordului dintre și SA, începând cu anul 2003, Primele de Paști și de C au fost incluse în salariul de bază al tuturor angajaților(care au beneficiat în acest fel de o creștere salarială), devenind astfel parte a salariului de bază ca întreg, fără a mai fi în mod distinct individualizate și fără ca, după anul 2003, să poată fi modificate în mod distinct față de salariu. Pentru înlăturarea oricăror neclarități, părțile înțeleg și confirmă prin prezenta faptul că, după anul 2003, Primele de Paști și de C au fost incluse în salariul lunar de bază al angajaților SA și de aceea nu au mai fost calculate și acordate distinct salariaților SA. Aceasta regulă se va aplica până la data la care și vor conveni în mod expres altfel."
Din analiza dispozițiilor art. 168 din contractul colectiv de muncă în redactarea în vigoare de la data de 22.02.2008, se constată că pentru anul 2008 nu mai este prevăzută obligația de acordare a primelor de Paști și
Textul art. 168 nu a mai fost reprodus în forma și cu conținutul din contractele colective de muncă anterioare, partenerii sociali realizând o interpretare a situației suplimentărilor de Paște și de C începând cu anul 2003.
Rezultă în mod clar din redactarea textului art. 168 în vigoare pentru anul 2008, că acest drept a încetat să existe în mod distinct față de salariul de bază.
Textul în această reglementare este în deplin acord cu dispozițiile art. 176 alin 6 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul ramurii, conform căruia: "fiecare din adaosurile de mai sus (printre care și suplimentările salariale de Paște și C, ) se acordă în condițiile în care, prin contractele colective de muncă încheiate la nivel de agent economic, nu s-a convenit introducerea lui în salariul de bază".
Pe de altă parte în cauză relevanță juridică au prezentat înscrisurile, în principal contractele colective de muncă în care erau prevăzute drepturile salariale solicitate de reclamanți, precum și modul în care instanța interpreta prevederile acestora, iar din acest punct de vedere instanța de fond a făcut, așa cum s-a arătat anterior, o corectă interpretare a dispozițiilor contractelor colective de muncă la nivel de ramurăși de unitate, atunci când a reținut că primele de Paști și de C au fost introduse în salariul de bază începând cu anul 2003.
Referitor la critica recurenților conform căreia și în situația în care prin actul adițional nr.1090/2008 s-ar fi realizat o modificare a contractului colectiv de muncă în sensul excluderii acestor prime, aceasta trebuia înregistrată la direcția teritorială de muncă conform art.31 din Legea nr.130/1996, Curtea reține că actul adițional menționat a fost înregistrat la Direcția de Muncă și Protecție Socială, nr.1090/22.02.2008 fiind chiar numărul de înregistrare a acestuia la.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea apreciază că recursul este nefundat, astfel încât în temeiul art. 312 alin.1 Codul d e procedură civilă, urmează să respingă recursul ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanții, G, G, G, G, G, G, împotriva sentinței civile nr.3125 din 29 septembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta SC SA având ca obiect drepturi bănești.
Decizie irevocabilă
Pronunțată în ședința publică de la 01 Februarie 2010
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
2ex/
Red.jud..02.2010
Jud.fond /
Președinte:Lucian BuneaJudecători:Lucian Bunea, Marin Covei, Florența Carmen
