Solicitare plata drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 703/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCA
DECIZIE Nr. 703
Ședința publică de la 22 Februarie 2008
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Mihaela Mitrancă
JUDECĂTOR 2: Lucian Bunea
JUDECĂTOR 3: Doina Vișan
Grefier: - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâtul Spitalul Clinic Municipal "" C împotriva sentinței civile nr. 3088/09.10.2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsesc părțile.
Procedura ne legal îndeplinită, întrucât la dosar a fost restituită citația emisă intimatei-reclamante cu mențiunea "mutat de la adresă și noul locatar nu permite afișarea".
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință care învederează că pricina este la al II-lea termen de judecată acordat pentru refacerea procedurii de citare, iar intimata-reclamantă nu indică un alt domiciliu decât cel la care a fost citată.
Curtea, cum intimata-reclamantă a fost citată la adresa indicată în acțiune, aceasta neînștiințând instanța despre schimbarea de domiciliu, în raport de dispozițiile art. 98 Cod proc. civ. constată că citarea acesteia în cauză a fost efectuată cu respectarea dispozițiilor legale. În consecință, având în vedere că se cere judecarea în lipsa părților, apreciază cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA,
Asupra recursului de față.
Prin sentința civilă nr. 3088 din 09.10.2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- s-a admis acțiunea formulată de reclamanta împotriva pârâtului Spitalului Clinic Municipal " ".
A fost obligat pârâtul să achite reclamantei diferența dintre drepturile salariale cuvenite potrivit salarizării în unitățile sanitare clinice pentru perioada oct. 2004-ian. 2006 și salariile efectiv plătite în această perioadă și să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă al reclamantei.
A fost obligat pârâtul să achite reclamantei o despăgubire egală cu valoarea tichetelor de masă de care ar fi trebuit să beneficieze reclamanta potrivit numărului de zile lucrate de aceasta în perioada octombrie 2004-ianuarie 2006, dar nu mai mult de 20 de tichete lunar.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut:
Cererea reclamantei privind plata drepturilor bănești calculate potrivit grilelor de salarizare din unitățile clinice vizează perioada octombrie 2004-ianuarie 2006.
În acest interval, salarizarea în sectorul sanitar era reglementată prin OUG nr. 123/2003, care stabilește în cuprinsul art. 2 (1) că salariile de bază prevăzute în anexele la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar, aprobată prin Legea nr. 383/2001, cu modificările și completările ulterioare, astfel cum au fost majorate prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 191/2002, aprobată cu modificări prin Legea nr. 220/2003, la limita minimă și la limita maximă, se majorează cu 6% față de nivelul din 31 decembrie 2003, începând cu data de 1 ianuarie 2004, și cu 6% începând cu data de 1 octombrie 2004, față de nivelul din 30 septembrie 2004.
Potrivit anexei IV/I din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2000 salarizarea în unitățile sanitare a fost stabilită diferențiat pentru nități sanitare și de asistență socială, altele decât cele clinice (pct. I) și nități clinice, institute și centre medicale (pct. II).
Începând cu data de 01.01.2005 a intrat în vigoare OUG nr. 115/2004 care stabilește în dispozițiile art. 4 că sistemul de salarizare cuprinde salariile de bază, sporurile, premiile și alte drepturi, iar conform rt. 5 alariile de bază pentru personalul de execuție sunt diferențiate pe funcții, grade și trepte profesionale și sunt prevăzute în anexele nr. I-IV.
În cuprinsul anexei I sunt prevăzute grilele de salarizare în mod diferențiat pentru unitățile clinice și alte unități decât cele clinice.
Art.8 lit. h din Legea nr.270/2003 modificată prin nr.OG 40/2004 definește spitalul clinic ca fiind spitalul care are în componență cel puțin două clinici universitare care asigură asistență medicală, desfășoară activitate de învățământ, cercetare științifică medicală și de educație continuă, definiție preluată și de dispozițiile Legii nr. 95/2006.
Textele menționate vizează încadrarea unității sanitare în categoria spitalelor clinice, ca urmare ipoteza textelor nu se referă la salarizare. Astfel, condiția desfășurării activităților de învățământ, cercetare științifică medicală și de educație continuă nu privește activitatea concretă desfășurată de toate cadrele medicale angajate la spitalul clinic, astfel că nu poate fi reținută apărarea pârâtului în sensul că reclamanta nu desfășoară acest tip de activități.
Legea stabilește o singură grilă de salarizare pentru personalul angajat în unitățile clinice, neexistând o prevedere specială de salarizare a personalului medical din cadrul cabinetelor medicale din unitățile școlare.
Părți ale contractului individual de muncă sunt reclamanta și spitalul clinic pârât și, prin urmare, în intervalul litigios, salariul reclamantei trebuia calculat conform grilei de salarizare în varianta pentru unitățile clinice.
Pentru aceste considerente instanța constatat întemeiat acest capăt de cerere.
În ceea ce privește cererea reclamantei privind obligarea unității pârâte de a efectua înscrierile corecte în carnetul de muncă a modificărilor de salariu, instanța a considerat că aceasta este întemeiată, această obligație fiind o consecință directă a admiterii capătului de cerere privind drepturile bănești și rezultând din prevederile art. 7 alin. 2 din Decretul nr. 92/1976.
Cu privire la capătul de cerere referitor la acordarea de despăgubiri constând în contravaloarea tichetelor de masă, instanța a reținut următoarele:
Tichetele de masa reprezintă o alocație individuala de hrana acordata titularilor unui contract individual de munca, suportata integral de persoana fizica ori persoana juridica, care are calitatea de angajator, așa cum stabilește art. 1 alin 1 din Legea nr. 142/1998, privind acordarea tichetelor de masa.
In cazul in care la nivel de ramura de unitate a fost negociat un contract colectiv de munca, modalitatea si condițiile de acordare a tichetelor de masa sunt stabilite prin intermediul acestui contract.
Deși intimatul in calitatea sa de angajator a acordat tichete de masa salariaților cu locul de munca in secțiile cu paturi, in laboratoare, servicii si compartimente funcționale din cadrul spitalului, in mod nejustificat nu a acordat acest drept si celorlalte categorii de salariați.
Astfel, Legea nr. 142/1998 privind acordarea tichetelor de masa reprezintă dreptul comun in materie, cadrul general pentru toate activitățile din toate ramurile de servicii la nivel național.
In domeniul sanitar, sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 270/2003, care in articolul 35 alin 1 definește ˝spitalele publice˝ definiție din care rezulta sursa de finanțare si modul de funcționare, respectiv faptul ca sunt instituții publice finanțate integral din venituri proprii, ce funcționează pe principiul autonomiei financiare si de asemenea sunt aplicabile disp. OUG nr. 115/2004 potrivit cu care conf. Art 23, personalul încadrat in unitățile sanitare publice finanțate integral din venituri proprii, realizate prin sistemul asigurărilor sociale de sănătate beneficiază lunar de 20 de tichete de masa.
Nici Legea bugetului de stat nu contravine acestor reglementari aplicabile in domeniul sanitar, deoarece in art 24 din Legea nr. 379/2005, de exemplu, instituțiile finanțate integral din venituri proprii -cum este situația spitalelor - sunt excluse din categoria instituțiilor publice in bugetele cărora nu sunt cuprinse sume pentru acordarea tichetelor de masa.
De asemenea, contractul colectiv de munca la nivelul ramurii sanitare pe perioada 2005-2007, in articolul 139, prevede ca angajatorul este obligat sa acorde tichetele de masa potrivit Legii nr. 142/1998 si in conformitate cu dispozițiile legale prevăzute pentru unitățile finanțate de la bugetul de stat si de la bugetul asigurărilor sociale de sănătate.
Împotriva sentinței Tribunalului Dolja declarat recurs Spitalul Clinic Municipal " "C criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului susține:
Potrivit Lg. 142/1998 art. 1 al.1 și 2 - Legea privind acordarea tichetelor de masă, salariații pot primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă suportată integral pe costuri de către angajator, tichetele de masă se acordă în limita bugetelor pe venituri și cheltuieli conf. HG 5/1999 privind normele de aplicare a Lg. 142/1998 cu privire la acordarea tichetelor de masă art.2, tichetele de masă pot fi acordate ținând seama de posibilitățile financiare proprii ale angajaților.
Tichetele de masă pentru intervalul oct.2004-iunie 2006 s-au acordat personalului încadrat în unități sanitare publice finanțate integral din veniturile proprii realizate prin sistemul de asigurări sociale de sănătate, recurenta aplicând prev. OUG 115/2004, art. 23 personalului încadrat în unitățile sanitare publice finanțate integral din venituri proprii realizate prin sistemul de asigurări sociale de sănătate care beneficiază lunar de 20 tichete de masă.
Reclamanta nu a putut beneficia de prevederile ordonantei deoarece locul de munca al acesteia intra sub incidenta 512/2005si a art. 24 din 379/2006.
Instanța nu a avut în vedere actele depuse la dosar prin care recurenta a făcut dovada personalului care beneficiază de salarizarea pe grila " clinic " unde reclamanta nu se regăsește, întrucât nu îndeplinește prin activitatea ce o desfășoară în cadrul cabinetului medical nici activitatea de învățământ și nici cercetare științifică medicală și educație continuă pentru a putea beneficia de salarizarea clinică.
Astfel, în adresa nr. IM /36974/13.06.1994 se precizează faptul că " din categoria unităților clinice sanitare sau de asistență socială, fac parte acele unități sau în cadrul lor acele secții, laboratoare sau compartimente în care se desfășoară în mod permanent pe lângă asistența medicală de specialitate și activitate de învățământ superior medical sau farmaceutic, precum și cercetare medicală sau farmaceutică, aspect care se regăsește și în adresa nr. 403/1995.
Mai mult, prin adresele nr.51995/2004, 26533/2005 și 4436/2005 se reglementează plata pe grila clinică numai ambulatoriului de specialitate, în care în care ponderea paturilor din secțiile din compartimentele clinice este de cel puțin 70% din numărul total de paturi al spitalului, reclamanta neîndeplinind nici una din criteriile menționate atât de Lg. 70/2003- legea spitalelor, a Lg. 95/2006 " Reforma sistemului sănătății " cât și a precizărilor transmise de Ministerul Sănătății.
De asemenea, nu a făcut dovada desfășurării activității continue de cercetare medicale și de învățământ superior medical, iar stabilirea salariului pe functia din Cap. II - unitati clinice- nu are baza legala.
Examinându-se sentința recurată în raport de criticile invocate în recurs și de probatoriul administrat în cauză, Curtea va reține:
Cu privire la motivul de recurs privind dreptul la tichetele de masa,se retine ca acestea reprezintă o alocație individuală de hrană, acordată titularilor unui contract individual de muncă, suportată integral de persoana fizică ori persoana juridică care are calitatea de angajator, așa cum stabilește art. 1 alin.1 din Lg. nr. 142/1998, privind acordarea tichetelor de masă.
În cazul în care la nivelul de ramură de unitate a fost negociat un contract colectiv de muncă, modalitatea și condițiile de acordare a tichetelor de masă sunt stabilite prin intermediul acestui contract.
Deși intimatul - pârât în calitatea sa de angajator acorda tichete de masă salariaților cu locul de muncă în secțiile cu paturi, în laboratoare, servicii și compartimente funcționale din cadrul spitalului, în mod nejustificat nu a acordat acest drept și celorlalte categorii de salariați.
Cu toate că salariații au invocat raporturi juridice de muncă, respectiv existența unor contracte individuale de muncă încheiate cu intimatul - pârât, acesta a motivat fără un temei legal, că primii sunt plătiți din veniturile proprii ale unității spitalicești, iar ceilalți de la bugetul de stat.
Această distincție în acordarea tichetelor de masă nu rezultă din nici un act normativ invocat în cauză, singura condiție pentru a beneficia de tichete de masă fiind aceea a încadrării într-o unitate sanitară publică finanțată din venituri proprii, criteriul angajării într-o subunitate fără personalitate juridică nefiind relevant atâta timp cât această subunitate este cuprinsă în structura organizatorică a unității sanitare publice.
Legea nr. 142/1998 privind acordarea tichetelor de masă, reprezintă dreptul comun în materie, cadrul general pentru toate activitățile din toate ramurile de servicii la nivel național.
În domeniul sanitar, sunt aplicabile dispozițiile Lg. nr.270/2003, care în art.35 alin.1 definește " spitalele publice " definiție din care rezultă sursa de finanțare și modul de funcționare, respectiv faptul că sunt instituții publice finanțate integral din venituri proprii, ce funcționează pe principiu autonomiei financiare și de asemenea, sunt aplicabile dispoz. OUG nr. 115/2004 potrivit cu care, conf. art. 35, personalul încadrat în unitățile sanitare publice finanțate integral din venituri proprii, realizate prin sistemul asigurărilor sociale de sănătate beneficiază lunar de 20 tichete de masă.
Nici Legea bugetului de stat nu contravine acestor reglementări aplicabile domeniului sanitar, deoarece în art. 24 din Lg. nr.379/2005, de exemplu, instituțiile finanțate integral din venituri proprii ( cum este situația spitalelor) sunt excluse din categoria instituțiilor publice în bugetele cărora nu sunt cuprinse sume pentru acordarea tichetelor de masă.
Trebuie precizat că sumele alocate pentru tichetele de masă, sunt sume fixe ce nu se iau în calcul nici pentru angajator și nici pentru angajat la stabilirea drepturilor și obligațiilor care se determină în raport cu venitul salarial, ele reprezentând alocații individuale de hrană ce se acordă titularilor unui contract individual de muncă și ca atare, nici nu poate fi stabilită o legătură directă și determinantă între aceste sume și salarii, neavând practic relevanță sursa de finanțare a salariilor angajaților chiar dacă aceasta finalmente ar fi diferită, rămânând obligația legală de acordare a alocației de hrană.
Dacă s-ar adopta un astfel de criteriu, acesta ar fi discriminatoriu față de anumite categorii de angajați ai aceluiași sistem, cum este cel de sănătate publică, fapt ce contravine prevederilor art. 5 alin.1 și art.39 alin.1 lit. d ) din Codul Muncii.
În contextul analizei făcute, se are în vedere și conținutul contractului colectiv de muncă la nivelul ramurii sanitare pe perioada 2005 - 2007, unde în art. 139 se prevede că angajatorul este obligat să acorde tichetele de masă potrivit Lg. nr. 142/1998 și în conformitate cu prevederile legale prevăzute pentru unitățile finanțate de la bugetul de stat și de la bugetul asigurărilor sociale de sănătate.
Pentru toate aceste considerente acest motiv de recurs este neîntemeiat, sentința tribunalului d e acordare a despăgubirii egale cu contravaloarea tichetelor de masa fiind temeinica si legala.
In ceea ce privește al doilea motiv de recurs, privind încadrarea reclamantei pe salarizare clinica, se rețin următoarele.
Reclamanta a îndeplinit funcția de spălătoreasa in cadrul unitații parate.
Salarizarea reclamantei se realizează potrivit dispozițiilor OUG 115/2004, care prevede salarizare diferențiata in funcție de tipul de unitate sanitara( unități sanitare, altele decât cele clinice si, respectiv, unități clinice, institute și centre medicale), de categoria de personal(personalul de specialitate medico-sanitar si, respectiv, personalul auxiliar sanitar).
Modalitatea de salarizare in funcție de grila de salarizare respectiva este prevăzuta in anexele la ordonata de urgenta.
Funcția de spălătoreasa este prevăzuta in anexa I, pct. I - Unități sanitare, altele decât cele clinice, lit. C - de bază pentru personalul auxiliar sanitar, poziția 43.
Anexa I, pct. II - Unități clinice, institute și centre medicale, nu cuprinde salarizarea de bază pentru personalul auxiliar sanitar.
Ca atare, in mod greșit, instanța de fond a dispus achitarea către reclamanta a diferenței de drepturi salariale ca urmare a încadrării la poziția unitati clinice, executarea unei astfel de dispoziții fiind imposibila in condițiile in care acesta nu are corespondent in textul de lege.
Curtea, sub acest aspect, constata ca recursul este intemeiat, motiv pentru care, în baza art. 304 pct. 9 Codul d e procedura civila raportat la art. 312 al. 1 Codul d e procedura civila, se va admite recursul, modificându-se sentința în sensul respingerii cererii reclamantei, având ca obiect plata drepturilor salariale conform salarizării în unitățile clinice.
Se vor menține restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul Spitalul Clinic Municipal "" C împotriva sentinței civile nr. 3088/09.10.2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă, având ca obiect drepturi bănești.
Modifică în parte sentința în sensul că respinge cererea privind acordarea salarizării clinice.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 22 Februarie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. Jud./12.03.2008
Tehn./Ex.3/10.03.2008
/ și
Președinte:Mihaela MitrancăJudecători:Mihaela Mitrancă, Lucian Bunea, Doina Vișan
