Solicitare plata drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 7858/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCA
DECIZIE Nr. 7858
Ședința publică de la 08 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Manuela Preda Popescu
JUDECĂTOR 2: Florica Diaconescu
JUDECĂTOR 3: Lucian
Grefier
****************
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta DIRECȚIA SANITARĂ VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR G, împotriva sentinței civile nr. 2729 din 13 martie 2008 a Tribunalului Gorj în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata pârâtă AUTORITATEA NAȚIONALĂ SANITARĂ VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR și intimatul reclamant -, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că recursul este declarat și motivat în termenul prevăzut de dispozițiile art. 301 și 303. pr. Civilă.
Se învederează de asemenea că recurenta pârâta DIRECȚIA SANITARĂ VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR G, a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art. 242 Cod procedură civilă, precum și faptul că intimatul reclamant - a depus întâmpinare.
De asemenea s-a mai învederat că prin serviciul arhivă a fost depusă o cerere de amânare din partea intimatei pârâte AUTORITATEA NAȚIONALĂ SANITARĂ VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR, după care constatându-se cauza în stare de judecată, s-a trecut la soluționare.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr. 2729 din 13 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosar nr-, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de intimata Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor ().
S-a admis acțiunea formulată de petentul -, în contradictoriu cu intimatele Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor ( ) și Direcția Sanitară și pentru siguranța Alimentelor G ().
A fost obligată intimata Direcția Sanitară Alimentelor G (
A obligat intimata și pentru Siguranța Alimentelor G ( ), la plata contravalorii primei de concediu pentru anul 2007, sumă actualizată cu indicele de inflație la data plății efective.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că, Reclamanta este salariata unității pârâte cu contract individual de muncă pe durată nedeterminată.
Potrivit art. 45 lit. f din Contractul colectiv de muncă nr. 197 / 8 02 2006, unic la nivel de ramură cultură pe anii 2006 - 2008 "personalul cu o vechime neîntreruptă de 10 ani in oricare dintre instituțiile de cultură beneficiază de un spor de fidelitate de 15% din salariul de bază, care face parte din acesta, conform prevederilor legale".
De la intrarea in vigoare a acestui contract, care este data înregistrării, conform dispozițiilor art. 103 din contract și dispozițiilor art. 25 din Lg. 130/1996, în cazul de față data de 08.02.2006, în raport de data concretă de îndeplinire a condiției de vechime neîntreruptă de 10 ani, reclamantul ar fi trebuit să beneficieze de acordarea acestui spor de fidelitate de 15%.
Deși îndeplinea condițiile art. 45 lit. f, având in vedre că avea 10 ani vechime neîntreruptă in una din instituțiile de cultură, așa cum rezultă din carnetul său de muncă, totuși pârâta nu i-a acordat acest spor până in prezent încălcând prevederile contractului colectiv de muncă, precum și prevederile art. 40 alin 2 lit. c din Codul muncii potrivit cărora "angajatorul are obligația de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractul individual de muncă".
De asemenea a încălcat și prevederile art. 156 din Codul muncii potrivit cărora "salariile se plătesc înaintea oricăror alte obligații bănești ale angajatorilor", salariul cuprinzând salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri așa cum prevede art. 155 din Codul muncii.
In acest fel, a produs reclamantei un prejudiciu material constând in contravaloarea sporului de fidelitate de 15 % la salariul de bază, de la data intrării in vigoare a contractului colectiv de muncă respectiv 08 02 2006 raportată și la data concretă de îndeplinire a condiției de vechime de 10 ani, până la zi, respectiv data pronunțării prezentei hotărâri, dată până la care s-a făcut dovada că pârâta a încălcat obligațiile ce-i reveneau și prevederile contractuale. După această dată nu se poate anticipa conduita angajatorului și nu se poate reține o încălcare a dispozițiilor legale sau contractuale.
Având în vedere prevederile art. 269 din Codul muncii potrivit cărora " ngajatorul este obligat, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul" instanța va obliga pârâta să acopere prejudiciul produs reclamantei prin neacordarea sporului de fidelitate de 15%.
Cu privire la susținerea pârâtei că nu a putut acorda sporul de fidelitate deoarece contractul colectiv de muncă menționează că se acordă in condițiile legii și că legea de salarizare nu prevede acest spor instanța o va înlătura ca neîntemeiată deoarece contractul colectiv de muncă constituie legea părților, are putere de lege intre părți, dispozițiile sale fiind obligatorii pentru acestea conform prevederilor art. 98 din contractul colectiv de muncă nr. 197/2006 și art 236 alin.4 din Codul muncii. Nu este necesar ca drepturile din Contractul colectiv de muncă să fie cuprinse și in lege pentru a fi aplicate. Legea stabilește un nivel minim de drepturi sub care nu se poate coborî, iar contractul colectiv de muncă poate prevedea și alte drepturi in plus.
Din aceleași considerente nu poate fi reținută de instanță nici susținerea pârâtei că sporul de fidelitate poate fi acordat abia de la intrarea in vigoare a Lg 353/2007 pentru aprobarea OG 21/2007,respectiv data de 01 09 2008, care prevede expres la art 15 alin 3 că " la salariile de bază stabilite conform alin 1 se pot adăuga premii,stimulente precum și sporuri prevăzute de lege sau in contractele colective de muncă pe ramură, in limita bugetului aprobat".
Având in vedere că reclamantul a solicitat acordarea sporului de la 01. 01. 2006, precum și faptul că instanța consideră cererea întemeiată doar de la data intrării in vigoare a contractului colectiv de muncă nr. 197/2006 instanța va admite in parte cererea și va obliga pârâta să-i plătească reclamantului sporul de fidelitate de 15% din salariul de bază de la 08.02.2006 până la data pronunțării hotărârii.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs Direcția Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor G, criticând-o pentru nelegalitate.
În motivarea recursului, se arată că DSVSA G este ordonator secundar de credite, nefiind în măsură să asigure necesarul de fonduri pentru plata primei de concediu solicitate de personalul contractual, acest atribut revenind Autorității Naționale Sanitar Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor, în temeiul art. 4 din HG nr. 130/2006, modificată și completată prin HG nr.136/2007.
Recurentul mai susține că dreptul salarial prevăzut de art. 49 alin. 1 lit. d din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate vizează numai funcționarii publici, așa cum prevede art. 35 alin. 2 din Legea nr. 188/1999. Mai susține recurentul că aplicarea art. 49 alin. 1 lit. d din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate este facultativă pentru angajator.
Intimatul-reclamant a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului. În apărare, intimatul susține că prin neacordarea dreptului la prima de concediu se produce o discriminare în raport cu ceilalți colegi din sistemul în care își desfășoară activitatea, respectiv cu funcționarii publici.
Mai susține că art. 49 alin. 1 lit. d din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate prevede acordarea drepturilor pentru toți angajații, stabilind că adaosurile la salariile de bază și alte venituri sunt premiile acordate din fondul de premiere.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea apreciază recursul ca fiind fondat și urmează să îl admită, pentru următoarele considerente:
Contractul colectiv de muncă invocat ca temei al cererii de chemare în judecată prevede în art. 2 că acesta se aplică pentru angajații proprii ai DSVSA G funcționari publici sau personal contractual pentru funcționarii publici având caracter de acord.
Prin urmare, drepturile enumerate în cuprinsul acestui contract/acord vizează atât funcționarii publici cât și personalul contractual.
Personalul care își desfășoară activitatea în sistemul sanitar-veterinar este salarizat potrivit dispozițiilor Legii nr. 435/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului care își desfășoară activitatea în sistemul sanitar-veterinar.
Potrivit rt. 6 din Legea nr. 435/2006 "alariile de bază pentru personalul de execuție sunt diferențiate pe funcții, niveluri cuprinse între limite și sunt prevăzute în anexele nr. 1 - 3".
Prin urmare, cuantumul drepturilor salariale pentru salariații din sistemul sanitar-veterinar este stabilit prin lege.
Potrivit rt. 12 din Legea nr. 130/1996 "contracte colective de muncă se pot încheia și pentru salariații instituțiilor bugetare. Prin aceste contracte nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale".
Fiind un contract colectiv de muncă încheiat atât pentru personalul contractual, cât și pentru funcționarii publici, drepturile enumerate în cuprinsul acestuia se acordă categoriei în favoarea căreia există o reglementare legală. În speța de față, dreptul la primă de concediu este reglementat pentru funcționarii publici în art. 35 alin. 2 din Legea nr. 188/1999, prin urmare aceasta se acordă funcționarilor publici din cadrul instituției în baza dispozițiilor legale, mențiunile art. 49 din contractul colectiv de muncă neconstituind izvor al unei obligații.
În cazul personalului contractual, cum este cazul reclamantului, dreptul la primă de concediu nu se regăsește enumerat în cuprinsul legii de salarizare.
În consecință, Curtea constată că instanța de fond a interpretat greșit dispozițiile art. 49 alin. 1 lit. d din contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul unității, stabilind eronat că textul invocat naște în sarcina angajatorului obligația de plată a primei de concediu, fără a avea în vedere dispozițiile legale care reglementează salarizarea.
Pentru considerentele expuse anterior, în temeiul dispozițiilor art. 312 și art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă, urmează să admită recursul și să modifice sentința în sensul respingerii acțiunii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta DIRECȚIA SANITARĂ VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR G, împotriva sentinței civile nr. 2729 din 13 martie 2008 Tribunalului Gorj în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata pârâtă AUTORITATEA NAȚIONALĂ SANITARĂ VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR și intimatul reclamant -.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 8 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
01.10.2008
Red. jud. Grefier,
2 ex. /22.09.2008.
Președinte:Manuela Preda PopescuJudecători:Manuela Preda Popescu, Florica Diaconescu, Lucian
