Solicitare plata drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 796/2009. Curtea de Apel Suceava

Dosar nr- - drepturi salariale-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL SUCEAVA

SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA NR. 796

Ședința publică din data de 4 iunie 2009

PREȘEDINTE: Biciușcă Ovidiu

JUDECĂTOR 2: Sas Laura

JUDECĂTOR 3: Andrieș Catrinel

Grefier - -

Pe rol judecarea recursului declarat de reclamanții: -, -, -, R, R, -, C, a, împotriva sentinței nr. 43 din 12 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția civilă (dosar nr-).

La apelul nominal s-a prezentat avocat pentru pârâta intimată SA B - Membru, lipsă fiind recurenții.

Procedura este legal îndeplinită.

S-au verificat lucrările dosarului după care, instanța față de domiciliul ales de către recurenți la Cabinetul individual de avocatură " " din T J și de prevederile art. 284 (2) Codul muncii, în temeiul art. 304 pct. 3.pr.civ. pune în discuție casarea întrucât hotărârea s-a dat cu încălcarea competenței altei instanțe.

Avocat pentru intimată, a lăsat la aprecierea instanței soluționarea excepției de necompetență teritorială invocată.

După deliberare,

CURTEA

Asupra recursului de față, constată:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoșani la data de 2.10.2008 reclamanții: -, -, -, R, R, -, C, a, au chemat în judecată pârâta SA B - Membru Grup, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, aceasta să fie obligată la plata drepturilor salariale reprezentând aprovizionarea de toamnă - iarnă, datorate în luna octombrie pentru anii 2005, 2006 și 2007, în cuantum de un salariu minim la nivel de unitate pentru fiecare an în parte, în funcție de perioada efectiv lucrată la angajator. Totodată au solicitat acordarea acestor drepturi salariale în cuantum actualizat până la data plății efective și plata cheltuielilor de judecată.

In drept, reclamanții au invocat dispozițiile art.176 alin.l și 2 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivelul Energiei Electrică, petrol și Gaze, valabil pentru anii 2005, 2006, 2007 coroborat cu dispozițiile art.170 alin.l și 2 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de Unități din Industria și la art.7 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de Unitate, dispozițiile art.241 alin.l lit.c, din Legea 53/2003 și dispozițiile art.ll alin.l lit.c din Legea 130/1996.

In motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că, unii dintre ei au fost salariații pârâtei, iar alții sunt și în prezent salariați ai acesteia așa cum rezultă din copiile carnetelor de muncă. Arată că, prin Contractul Colectiv de Muncă la nivel de valabil pentru anii 2005,2006,2007 la art.176 alin.l și 2 s-a prevăzut că de Paște, Ziua Meseriei, C, precum și în luna octombrie (pentru aprovizionarea de toamnă - iarnă) salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale sub forma unui adaos, în sumă fixă. Fiecare din adaosuri va avea un cuantum minim de un salariu minim pe ramură stabilit conform prevederilor contractului. Se mai arată în contract că, cuantumul și condițiile de acordare vor fi stabilite în Contractele Colective de Muncă la nivele inferioare.

Reclamanții au arătat că, prin Contractul Colectiv de Muncă la Nivelul Energiei Electrică, Petrol și gaze care este un contract de superior celui aplicabil la nivel SA, la articolul 241 alin.l lit.c se prevăd drepturi salariale care trebuiau acordate și salariaților.

Reclamanții au invocat și prevederile din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de Grup de Unități din Industria și, arată că, deși în Contractul Colectiv de Muncă la nivel de unitate suplimentarea salarială ce trebuia acordată în luna octombrie a fiecărui an pentru aprovizionarea de toamnă - iarnă, nu a fost prevăzută, aceasta trebuia acordată, fiind menționată în Contractul Colectiv de Muncă la nivel de ramură.

Au arătat că, potrivit art.238 alin.1 din Codul muncii contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior, această prevedere fiind menținută și de art.8 din Legea 130/1996.

Au mai arătat că, această clauză este prevăzută și de articolul 7 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de unitate pentru anii 2005, 2006, 2007 și cu toate acestea nu a fost respectată de către angajator și că solicită acordarea drepturilor salariale ca drepturi determinabile și nu determinate urmând ca acestea sa fie calculate ulterior în faza de punere în executare a hotărârii judecătorești, fie de către pârâtă, fie prin intermediul executorului printr-o expertiză contabilă.

Prin întâmpinarea formulată pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca fiind prescrisă, iar pe fond respingerea acesteia ca neîntemeiată.

Pârâta a arătat că, venitul anual în luna octombrie pentru "aprovizionarea de toamnă - iarnă" a fost introdus în 1998 în salariul de bază al fiecărui salariat SA. Prin Contractul Colectiv de Muncă la nivel de unitate SA, s-a prevăzut că, începând cu 1.06.1997 suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă va fi introdusă în salariul de bază, după un mod de calcul ce face obiectul unui act adițional la acest contract. Mai arată că, în perioada 1998 -2001 prevederea sus menționată a îmbrăcat următoarea formă " fiecare din suplimentările de la alineatul 1 se acordă în condițiile în care prin act adițional încheiat conform Legii nr.130/1996 nu s-a convenit introducerea ei în salariul de bază. Suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă - iarnă a fost introdusă în salariul de bază (conform adresei nr.2412/1998 )". A precizat că, și în CCM SA din anul 2002 prevederile art. 168 s-au referit la faptul că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă a fost introdusă în salariul de bază.

In susținerea excepției prescrierii dreptului la acțiune pârâta a arătat că venitul la care se referă art. 176 alin.l CCM nu poate fi considerat drept salanal ci alt venit reglementat ca măsură de protecție socială - de esența acestora fiind nevoia specială în care se găsește persoana căreia i se acordă. A arătat că, prin urmare, sunt incidente dispozițiile art.283 lit.e din Codul muncii fiind vorba despre o acțiune pentru plata altor venituri decât drepturile salariale, venituri cerute în temeiul unui contract colectiv de muncă.

In ceea ce privește fondul cauzei, pârâta a arătat că, cererea reclamanților prin care solicită obligarea la plata sumelor aferente anilor 2005-2006, 2007, cu titlu de venit anual în luna octombrie pentru "aprovizionare toamnă - iarnă" este neîntemeiată deoarece incidența alineatului 6 din CCM exclude negocierea, materializarea și acordarea separată pe fiecare an a acestui venit introdus în salariul de bază al salariaților SA. S-a aratat că, în fapt, prin adresa nr.2412 din 29.05.1998 sucursalele au fost înștiințate cu privire la aplicarea prevederilor art.168 alin.3 CCM aferent anului 1997 (Anexa nr.l). Părțile semnatare ale contractului au agreat majorarea salariilor brute de bază și respectiv introducerea în salariul de bază a sumei reprezentând cuantumul ajutorului pentru aprovizionarea de toamnă - iarnă începând cu 1.03.1998. Acest ajutor, arată pârâta, a fost acordat salariaților în fiecare an în această modalitate agreată de părțile semnatare cu respectarea contractului colectiv la nivel de ramură. însăși inexistența negocierii, materializării și prevederii acestui venit în contractul la nivel de unitate înseamnă inexistența dreptului pretins de reclamanți prin cererea de chemare în judecată.

Prin aceeași întâmpinare, pârâta a solicitat ca instanța să respingă acțiunea reclamanților ca fiind introdusă de persoane care nu justifică calitate procesual activă.

rin sentința civilă nr. 43 din 12.01.2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosarul nr- au fost respinse excepțiile prescrierii dreptului la acțiune și a lipsei calității procesuale active invocate de pârâta SA B -Membru și a fost respinsă acțiunea ca nefondată.

Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele:

Potrivit art.167 din Contractul Colectiv de Muncă La Nivelul Energiei Electrică, Petrol și Gaze pe anul 2006 înregistrat sub nr.288/2006, cu ocazia unor evenimente anuale Paște, Ziua Meseriei, C, precum și în luna octombrie (pentru aprovizionarea de toamnă -iarnă) salariații vor benefica de câte o suplimentare a drepturilor salariale sub forma unui adaos în sumă fixă.

Alineatul 6 al aceluiași articol prevede că, fiecare din adaosuri se adaugă în condițiile în care prin Contractele Colective de Muncă încheiate la nivel de agent economic nu s-a convenit introducerea lui în salariul de bază.

Verificând mdeplinirea acestei condiții instanța a constatat că, prin Contractul Colectiv de Muncă încheiat între SA și salariați pentru anul 1997 s-a prevăzut în articolul 168 alin.l că " cu ocazia unor evenimente anuale: Paști, Ziua, C, precum și în luna octombrie ( pentru aprovizionarea de toamnă) salariații SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale. Alineatul 3 din acest articol stabilește că, începând cu 1.01.1997 suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă va fi introdusă în salariul de bază într-un mod de calcul ce va face obiectul unui act adițional la prezentul contract (fila 165 dosar fond).

Conform adresei nr.2412 din 29.05.1998 ( fila 167 dosar fond) pentru aplicarea prevederilor art. 168 alin.3 din Contractul Colectiv de Muncă înregistrat la.P: B cu nr.10030 din 13.06.1997 începând cu data de 1.03.1998 salariile de bază brute ale personalului, parte în acest contract valabile la 8.02.1998 se majorează în sensul că - salariile brute de bază în cuantum de până la 1.000.000 lei se majorează cu 10 % - salariile brute de bază în cuantum cuprinse între 1.000.000 și 2.000.000 lei se majorează cu 7 %.

Prin adresa nr.250 din 3.06.1998 s-a adus la cunoștința sucursalelor societății această prevedere ( fila 168 dosar fond). Acesta este motivul pentru care în cuprinsul carnetelor de muncă ale reclamanților figurează modificări începând cu data de 1.03.1998.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții, criticând-o pentru nelegalitate și neteminicie motivat de faptul că modalitatea de acordare a ajutorului material solicitat contravine legislației în vigoare, determinând astfel un mod arbitrar, din partea patronatului, de a stabili un salariu de bază, în care sunt incluse toate drepturile bănești ce li se cuvin salariaților, fără ca acesta să poată fi controlat în primul rând de salariat precum și de celelalte autorități, care au în competență acest aspect.

În drept cererea de recurs a fost întemeiată pe disp. art. 3041și art. 312.pr.civ.

Intimatul, legal citat, nu a formulat întâmpinare.

Examinând actele și lucrările dosarului, asupra cererii de recurs, Curtea reține următoarele:

Art. 284 alin. 2 din Codul muncii stabilește că cererile în materia conflictelor de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința.

Exprimarea legiuitorului referitoare la stabilirea competenței tribunalului în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau reședința reclamantul nu lasă loc interpretării sub aspectul unei posibile competențe alternative a tribunalului în această materie a conflictelor de muncă.

Necompetența teritorială, dacă nu a fost ridicată de părți, trebuie să fie pusă în discuție de către instanța, respectiv din oficiu.

Această excepție trebuie ridicată și pusă în discuție părților de către instanța de judecată întrucât nesocotirea normelor de competență atrage nulitatea hotărârii judecătorești pronunțate.

Așa cum rezultă din cererea introductivă de primă instanță, reclamanții și-au ales domiciliul procesual la Cabinet Individual de Avocatură " ", cu sediul în T J,-, jud.

Cât privește acest atribut de identificare a persoanei fizice la care se referă art. 112 pct. 1.pr.civ. interesează nu atât domiciliul în sensul de locuință statornică sau principală, ci locul unde persoana poate fi găsită pentru a i se comunica actele de procedură.

Tocmai de aceea domiciliul este pus pe același plan cu reședința.

Domiciliul poate fi cel real, dar poate fi și un domiciliu ales.

Or, în cauză, domiciliul ales de reclamanți este în T J, jud. G și acesta este domiciliul care determină competența teritorială și fixează locul unde se vor comunica actele de procedură.

Potrivit dispozițiilor art. 312 alin. 3.pr.civ. coroborate cu disp. art. 304 pct. 3 din același act normativ, când hotărârea s-a dat cu încălcarea competenței altei instanțe, se impune casarea acestei hotărâri.

Față de aceste considerente, urmează ca instanța, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 6.pr.civ. și al dispozițiilor legale mai sus arătate, să admită recursul, să caseze sentința civilă atacată și să trimită cauza spre competentă soluționare Tribunalului Gorj, instanța competentă teritorial, față de domiciliul ales al reclamanților.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII,

D E CI DE:

Admite recursul declarat de reclamanții: -, -, -, R, R, -, C, a, împotriva sentinței nr. 43 din 12 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția civilă (dosar nr-).

Casează sentința recurată și trimite cauza, spre competentă soluționare Tribunalului Gorj.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din data de 4 iunie 2009.

Președinte, Judecători, Grefier,

ptr. judecător - -

aflat în semnează

președintele instanței

Red.

Judec.fond:.

Tehnored., 2 ex, 24.06.2009

Președinte:Biciușcă Ovidiu
Judecători:Biciușcă Ovidiu, Sas Laura, Andrieș Catrinel

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Solicitare plata drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 796/2009. Curtea de Apel Suceava