Solicitare plata drepturi banesti. Jurisprudenta. Sentința 8/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- SENTINȚA NR. 8/F-CM
Ședința publică din 13 Ianuarie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Simona Păștin JUDECĂTOR 2: Paulina Ghimișliu Cristina
Judecător - -
Asistent judiciar - -
Asistent judiciar
Grefier
S-a luat în examinare, pentru soluționare, în primă instanță, acțiunea formulată de reclamanții, (), I, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, TRIBUNALUL VÂLCEA, CURTEA DE APEL PITEȘTI și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
Acțiunea este scutită de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că au fost depuse la dosar, prin serviciul registratură, întâmpinări din partea pârâților Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Justiției.
Având în vedere că s-a solicitat judecarea în lipsă, curtea constată acțiunea în stare de judecată și trece la soluționarea ei.
CURTEA
Constată că la data de 17 decembrie 2008 reclamanții, -, (), -, -, I, - au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, TRIBUNALUL VÂLCEA, Curtea de APEL PITEȘTI și Ministerul Finanțelor Publice, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligați la plata diferențelor de salariu calculate pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică și a coeficienților de multiplicare prevăzuți de lege, corectate periodic în raport de evoluția prețurilor de consum în condițiile stabilite de lege pentru determinarea și corecția valorii de referință sectorială prevăzute de lege pentru funcțiile de demnitate publică astfel:
- pentru perioada 1 octombrie 2004-31 decembrie 2004, la valoarea de referință sectorială de 238 lei, conform nr.OUG123/2003;
- pentru perioada 1 ianuarie 2005-30 septembrie 2005, la valoarea de referință sectorială de 264,7 lei, conform nr.OG9/2005;
- pentru perioada 1 octombrie 2005-31 ianuarie 2006, la valoarea de referință sectorială de 297,4 lei, conform nr.OG9/2005;
- pentru perioada 1 februarie 2006-31 august 2006, la valoarea de referință sectorială de 312,3 lei, conform nr.OG3/2006;
- pentru perioada 1 septembrie 2006-31 decembrie 2006, la valoarea de referință sectorială de 331 lei, conform nr.OG3/2006;
- pentru perioada 1 ianuarie 2007-31 martie 2007, la valoarea de referință sectorială de 358 lei, conform nr.OG10/2007;
- pentru perioada 1 aprilie 2007-30 septembrie 2007, la valoarea de referință sectorială de 365 lei, conform nr.OG10/2007;
- pentru perioada 1 octombrie 2007-31 decembrie 2007, la valoarea de referință sectorială de 405 lei, conform nr.OG10/2007,
- în raport cu valoarea de referință sectorială pentru care au fost calculate salariile în perioadele de mai sus.
În motivarea acțiunii se arată că potrivit art.2 din Legea nr.154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, dispozițiile acestei legi se aplică persoanelor care ocupă funcții de demnitate publică, precum și persoanelor angajate pe bază de contract individual de muncă în sectorul bugetar. Art.3 din același act normativ prevede că funcția de demnitate publică este acea funcție publică ce se ocupă prin mandat, obținut direct, prin alegeri organizate sau indirect, prin numire, potrivit legii. Legea nr.154/1998 se aplică și celor care ocupă funcții asimilate cu funcțiile de demnitate publică, prevăzute în anexele la lege.
În conformitate cu prevederile art.1 alin. 1 din nr.OG134/1999, începând cu luna septembrie 1999, valoarea coeficientului de ierarhizare a salariilor de bază ale personalului din organele autorității judecătorești, reglementată de Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, cu modificările și completările ulterioare, este egală cu valoarea de referință sectorială prevăzută de Legea nr.154/1998. Această valoare se corectează periodic, în raport cu evoluția prețurilor de consum, în condițiile stabilite de prevederile legale pentru sectorul bugetar.
Art.11din nr.OG83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 stabilește că indemnizațiile pentru magistrați și salariile de bază pentru celelalte categorii de personal din organele autorității judecătorești se calculează pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite din cadrul autorităților legislativă și executivă.
Stabilirea prin ordonanțe ale Guvernului care reglementează salarizarea organelor puterii judecătorești a altor valori de referință sectorială decât cele prevăzute pentru funcțiile de demnitate publică, în afara cazurilor expres prevăzute prin legi, contravine spiritului de echilibru al puterilor statului.
Ordonanțele nr.27/2006 și 8/2007 încalcă principiul ierarhiei actelor normative prevăzut de Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative și de Constituția României.
Sunt încălcate astfel și dispozițiile Codului muncii, precum și cele ale nr.OG137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare. privilegiile și discriminările în exercitarea drepturilor, art.1 alin. 2 din ordonanță se referă și la dreptul la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare.
Actele normative care au corectat valoarea de referință sectorială pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite din cadrul autorităților legislativă, executivă și judecătorească pentru perioada respectivă sunt nr.OUG123/2003, nr.OG9/2005, nr.OG3/2006 și nr.OG10/2007. Chiar dacă unele dintre acestea au fost între timp abrogate total sau parțial, au avut în vedere valoarea de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite.
Curtea de Conturi a României funcționează pe lângă Parlament iar salariații acesteia sunt retribuiți cu referință la valoarea sectorială pentru funcțiile de demnitate publică alese.
Pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților a invocat prin întâmpinare excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 2004-2005 pe motiv că cererea este formulată cu depășirea termenului de prescripție de trei ani reglementat de dispozițiile art.283 din Codul muncii.
Se arată de asemenea că cererea reclamanților este întemeiată pe dispozițiile art.1 și art.21 alin.1 din nr.OG137/2000, texte care au fost declarate neconstituționale prin decizia nr.818/2008 a Curții Constituționale pronunțată la 03 iulie 2008.
Ministerul Finanțelor Publice a invocat prin întâmpinarea formulată excepția lipsei calității procesuale pasive pe motiv că între reclamanți și Statul Român nu există raporturi juridice de muncă.
Reclamanții nu motivează cererea de chemare în judecată a Ministerului Finanțelor Publice, solicitând pur și simplu obligarea acestuia la plata diferențelor salariale.
Pârâtul a mai arătat că dreptul la acțiune al reclamanților este prescris pentru perioada 01 octombrie 2004 - 01 octombrie 2006, având în vedere prevederile art.166 din Codul muncii.
Pe fondul cauzei se arată că acțiunea reclamanților este neîntemeiată întrucât aceștia nu solicită aplicarea unor drepturi stabilite prin lege și neacordate de angajator, ci pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se dispună extinderea dispozițiilor legale ale actelor normative criticate.
Cererea este inadmisibilă deoarece instanța nu poate să pronunțe o hotărâre judecătorească care să țină loc de act normativ prin care să recunoască drepturile bănești solicitate de reclamanți.
Deși își întemeiază acțiunea pe dispozițiile Legii nr.154/1998, reclamanții nu fac dovada că ocupă o funcție de demnitate publică pentru a beneficia de aceste diferențe salariale calculate pe baza valorii de referință sectorială.
Examinând în prealabil excepția de inadmisibilitate întemeiată pe încălcarea competenței generale a instanțelor judecătorești, Curtea consideră că este atributul instanței de judecată a verifica dacă aplicarea reglementărilor în domeniul salarizării personalului din autoritățile și instituțiile publice, în executarea raporturilor juridice de muncă este conformă regulilor și principiilor de drept consacrate în materie de normele interne și internaționale.
Aceleași considerente au fost avute în vedere și de Înalta Curte de Casație și Justiție, Secțiile Unite la pronunțarea Deciziei nr.VI/2007, prin care a fost admis recursul în interesul legii declarat cu privire la aplicarea dispozițiilor art.11 alin.(1) din nr.OUG177/2002, art.28 alin.(4) din nr.OUG43/2002, modificată prin nr.OUG24/2004, modificată și aprobată prin Legea nr.601/2004.
Astfel, s-a arătat că este atributul instanței de judecată să verifice dacă aplicarea textelor de lege prin care s-au acordat sporuri la indemnizația de încadrare brută lunară judecătorilor și procurorilor care au soluționat cauze privind fapte de corupție s-a făcut cu respectarea principiului egalității cetățenilor în fața legii consacrat de art.16 alin.(1) din Constituția României, republicată, cu cel al egalității de tratament salarial pentru muncă egală instituit prin normele internaționale.
Rezultă că acțiunea este admisibilă.
Pentru perioada 01 octombrie 2004 - 17 decembrie 2005 dreptul material la acțiune s-a stins prin prescripție, cererea fiind introdusă cu depășirea termenului de 3 ani reglementat de dispozițiile art.283 alin.1 lit.c) din Codul muncii. Sunt incidente prevederile art.1 din Decretul nr.167/1958 privitor la prescripția extinctivă.
Examinând înscrisurile aflate la dosar și susținerile părților, instanța reține următoarele: reclamanții au calitatea de personal auxiliar de specialitate și personal auxiliar conex la TRIBUNALUL VÂLCEA.
Prin art.11din Legea nr.50/1996, introdus prin nr.OUG83/2000 s-a prevăzut că indemnizațiile pentru magistrați și salariile de bază pentru celelalte categorii de personal din organele autorității judecătorești se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite din cadrul autorităților legislativă și executivă, iar valoarea corectată periodic în raport cu evoluția prețurilor de consum în condițiile stabilite de prevederile legale se aplică de drept și personalului salarizat potrivit acestei legi, coeficienții de multiplicare și grilele de intervale fiind cele prevăzute în anexele nr.1, 2, 4, 5 și 5 1 la prezenta lege.
Acest articol a fost abrogat prin nr.OUG177/2002, care a păstrat prin art.2 această modalitate de salarizare numai pentru magistrați și aceasta doar până la apariția Legii nr.347/2003 de aprobare a nr.OUG177/2002.
Astfel, prin Legea nr.347/2003, prin care a fost aprobată nr.OUG 177/2002, art. 2 a fost modificat, conținutul său fiind următorul:" (1) pentru magistrați se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială prevăzută în anexa nr. 1 la prezenta ordonanță de urgență."
Art.3 din nr.OUG27/2006 prevede că judecătorii, procurorii, personalul asimilat acestora și magistrații - asistenți au dreptul pentru activitatea desfășurată la o indemnizație de încadrare brută lunară stabilită în raport cu nivelul instanțelor sau parchetelor, cu funcția deținută și cu vechimea în magistratură prevăzută de lege, pe baza valorii de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare prevăzuți în anexa care face parte integrantă din prezenta ordonanță de urgență.
Rezultă așadar că, de la data apariției Legii nr.347/2003, pentru magistrați salarizarea s-a făcut pe baza valorii de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare prevăzuți în anexele legilor speciale de salarizare (OUG nr.177/2002 și apoi nr.OUG27/2006), fără a se mai avea în vedere valoarea de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite din cadrul autorităților legislativă și executivă.
Prin nr.OUG123/2003 și nr.OG23/2005 valorile de referință sectorială prevăzute în aceste anexe au fost majorate, în procente, în anii 2004 și 2005.
Ca atare, instanța apreciază că nu există un temei legal în baza căruia să poată fi admisă acțiunea reclamanților.
O altă susținere a reclamanților este că, prin neaplicarea valorii de referință sectorială prevăzută pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite, din cadrul autorităților legislativă și executivă, se crează o discriminare între persoanele care ocupă astfel de funcții și reclamanți, apărare pe care instanța o apreciază ca nefondată.
În interpretarea dispozițiilor art.14 referitor la interzicerea discriminării din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Fundamentale, în hotărârea dată în cazul Fredin c/, Hoffman c/, Scalambrino c/Italie, autres c/-, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a apreciat că diferența de tratament devine discriminare atunci când se induc distincții între situații analoage și comparabile fără ca acestea să se bazeze pe o justificare obiectivă sau rezonabilă, ceea ce înseamnă că, pentru ca o asemenea încălcare să se producă, trebuie stabilit că persoane aflate în situații analoage sau comparabile beneficiază de un tratament preferențial și că această distincție nu își găsește nici o justificare obiectivă sau rezonabilă.
În speță nu se regăsește situația de comparabilitate.
În Legea nr.303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor s-a prevăzut însă expres numai pentru judecătorii instanței supreme, în art.37 din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administartivă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, că exercită o funcție de demnitate publică.
Chiar dacă demnitatea publică este și consecința unui acord de voințe căci presupune consimțământul celui ales ori numit într-o atare demnitate, aceasta este prin excelență o categorie a dreptului constituțional.
Judecătorii, procurorii și personalul auxiliar de specialitate constituie o categorie distinctă de personal, având menirea de a exercita puterea judecătorească, dar, cu certitudine, se află în raporturi juridice de muncă cu autoritatea din care fac parte. Sunt avute în vedere, în acest sens, admiterea în magistratură, numirea judecătorilor, formarea profesională, drepturile și îndatoririle acestora.
Pentru aceste motive, instanța va respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Față de respingerea acțiunii reclamanților nu se vor mai analiza celelalte apărări ale pârâților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamanții, (), I, cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la sediul Tribunalului Vâlcea din Râmnicu V,-, județul V, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B,-, sector 5, TRIBUNALUL VÂLCEA, cu sediul în Râmnicu V,-, județul V, CURTEA DE APEL PITEȘTI, cu sediul în Pitești,-, județul A și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B,-, sector 5.
Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 13 ianuarie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
Președinte, Judecător,
- - - - -
Asistenți judiciari, Asistenți judiciari,
- -
Grefier,
Red.
Tehnored.
62 ex./14.01.2009
Președinte:Nicoleta Simona PăștinJudecători:Nicoleta Simona Păștin, Paulina Ghimișliu Cristina
