Solicitare plata drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 8727/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCA
DECIZIE Nr. 8727
Ședința din Camera de Consiliu de la 09 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tamara Carmen Bunoiu
JUDECĂTOR 2: Cristina Raicea
JUDECĂTOR 3: Sorin
Grefier -
XXX
Pe rol rezultatul dezbaterilor din ședința publică de la 02 octombrie 2008, privind judecarea recursului declarat de reclamanta P împotriva sentinței civile nr. 641 din 12.03.2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații LICEUL TEORETIC și INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN M, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile din ședința publică de la 2 octombrie 2008, au fost consemnate într-o încheiere separată care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Asupra cauzei de față.
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinți - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale - sub nr.89/101/07.01.2008, reclamantul a chemat în judecată, în calitate de pârât Liceul Teoretic, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligat acesta la: plata retroactivă a diferențelor salariale rezultate din suma datorată (880 lei), conform art.40 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel Național pe anii 2007-2010 și suma efectiv plătită pentru perioada 01.01.2007 până la data pronunțării sentinței; plata salariului astfel calculat și în continuare de la data pronunțării; plata pe ultimii 3 ani anteriori solicitării a diferențelor la sporul de vechime, calculat la salariul de bază: salariul de bază trebuie înțeles ca ultim salariu de bază după calcularea și adăugarea celorlalte sporuri "în scară"; recalcularea celor trei măriri de salariu (de 2%, 5% și 15%) care au fost acordate în cursul anului 2007, având ca bază de calcul salariul de 880 lei; recalcularea valorii orelor suplimentare la care a avut dreptul precum și a celorlalte drepturi bănești.
A solicitat actualizarea sumelor până la data plății efective și plata cheltuielilor de judecată.
A motivat că este profesor titular și a fost plătit cu un salariu mai mic de 880 lei, fără a se ține seama de prevederile Contractului Colectiv de Muncă la Nivel Național () pe anii 2007-2010, contract înregistrat la Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei sub nr.2895/29.12.2006.
A arătat că în raport de dispozițiile art.40 din salariul minim brut negociat pentru un program complet de lucru de 170 ore/lună este de 440 lei, adică 2,59 lei/oră începând cu data de 01.01.2007, iar pentru persoanele cu studii superioare este de 880 lei, iar conform art.42 alin.1 din Statutul personalului didactic, activitatea personalului didactic de predare cuprinde activități de pregătire metodico-științifică și activități de educație, complementare procesului de învățământ, de unde rezultă că norma de lucru este de 8 ore/zi.
A mai arătat că potrivit art.3 alin.1 lit.a din, clauzele contractelor colective de muncă produc efecte pentru toți salariații încadrați în unitățile din țară, indiferent de forma de capital social (de stat sau privat, român sau străin/mixt), în cazul contractelor colective de muncă la nivel național, iar potrivit art.101 drepturile prevăzute în contractele individuale de muncă nu pot fi sub nivelul celor stabilite prin contractele colective de muncă.
A precizat că art.41 alin.5 din Constituția României garantează caracterul obligatoriu al.
A mai precizat că, clauzele referitoare la salariul minim brut pe țară nu se regăsesc în Contractul colectiv de Muncă la nivel de, înregistrat sub nr.5521/01.01.2005 și nici în Contractul Colectiv de Muncă la Nivelul Inspectoratului Școlar Județean M, iar în condițiile în care este unul din elementele esențiale ale contractului individual de muncă, rezultă că neacordarea, începând cu 01.01.2007 a salariului reglementat de art.40 din, constituie o încălcare a dispozițiilor art.101 din.
În susținere a depus adeverința nr.1219/10.01.2008 emisă de Liceul Teoretic și copia diplomei de licență.
La termenul din 11 februarie 2008, instanța a dispus introducerea în cauză a M, în calitate de pârât.
La termenul din 25 februarie 2008, reclamantul, prin apărător, a formulat precizare de acțiune arătând că datorită folosirii incorecte a calculatorului, la redactare, s-au păstrat în cererea de chemare în judecată unele solicitări care nu își au locul, motiv pentru care solicită instanței să oblige pârâtul la plata retroactivă a diferențelor salariale rezultate din suma datorată (880 lei), conform art.40 din pe anii 2007-2010 și suma efectiv plătită pentru perioada 01.01.2007 până la data pronunțării sentinței; recalcularea celor trei măriri de salariu (de 2%, 5% și 15%) care au fost acordate în cursul anului 2007, având ca primă bază de calcul salariul de 880 lei; plata salariului astfel calculat și în continuare de la data pronunțării sentinței; acordarea cheltuielilor de judecată.
Prin adresa 1304/06.03.2008 (fila 44 dosar), Liceul Teoretic a arătat că reclamantul a beneficiat de indexările de 2%, 5% și 15% în anul 2007.
Prin sentința nr.641 din 12 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, s-a respins acțiunea formulată de reclamantul.
S-a reținut că reclamantul, invocând prevederile art.40 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel Național, a solicitat obligarea pârâtului Liceul Teoretic la plata retroactivă a diferențelor salariale rezultate din suma de 880 lei, ce reprezintă salariul minim brut pe țară pentru persoanele cu studii superioare.
Într-adevăr, art.40 al.11 lit.d din stabilește pentru personalul încadrat pe funcții pentru care condiția de pregătire este cea de studii superioare, coeficientul minim de ierarhizare 2.
Aliniatul 4 al aceluiași articol stabilește că salariul de bază minim brut negociat este de 440 lei, însă pentru un program complet de lucru de 170 ore, în medie.
Potrivit art.159 Codul muncii, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată, corespunzător programului normal de muncă, se stabilește fie prin HG, fie prin contractul colectiv de muncă unic la nivel național.
În cazul în care potrivit legii, programul normal de muncă este mai mic de 8 ore zilnic, salariul de bază minim brut orar se calculează prin raportarea salariului de bază minim brut pe țară la numărul mediu de ore lunar potrivit programului legal de lucru aprobat.
Ori, programul legal de lucru aprobat ca formă de organizare a muncii se stabilește, în funcție de activitatea desfășurată, fie prin Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de ramură, fie prin lege specială.
În speța dedusă judecății, având în vedere calitatea de cadru didactic a reclamantului, salariul de bază este reglementat prin Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură de învățământ pe anii 2007 - 2008, contract care de altfel nu a fost contestat, care prevede la art.34 al.1 că salariul de bază este reglementat prin ordin de ministru, conform legii, iar cadrul normativ care reglementează salarizarea din acest domeniu de activitate, respectiv Legea nr.128/1997 prevede ca formă de organizare a muncii, norma didactică.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs reclamantul, apreciind hotărârea instanței de fond ca netemeinică și nelegală determinată de greșita interpretare a dispozițiilor legale ce-și găsesc incidența în cauza de față.
În condițiile în care Contractul Colectiv de Muncă la Nivel Național pe anii 2007 - 2010, prevede un salariu de bază minim brut negociat pentru un program complet de lucru 270 de ore, în medie ca fiind 440 lei începând cu 1.ian. 2007, sumă ce va fi înmulțită cu 2 atunci când angajatul are studii superioare, pe de o parte, iar pe de altă parte în condițiile în care activitatea personalului didactic de predare se încadrează în categoria activităților reglementate de CCM la nivel național, recurentul trebuia să fie salarizat conform dispozițiilor legale arătate.
Pârâtul Inspectoratul Școlar Maf ormulat întâmpinare apreciind recursul formulat ca nefundat, invocând totodată excepția lipsei calității procesuale pasive.
Analizând motivele de recurs invocate cât și hotărârea instanței de fond se constată că este fondat, astfel încât în temeiul art. 304 pct. 9 raportat la art. 312 cod pr.civ. urmează a-l admite, va modifica sentința instanței de fond în sensul că va admite acțiunea precizată, în parte.
Va obliga intimatul la plata diferenței drepturilor salariale dintre sumele efectiv încasate lunar și suma de 880 lei lunar pentru perioada ianuarie - sept. 2007.
Va respinge celelalte capete de cerere, având în vedere următoarele considerente:
Prin acțiunea precizată de către reclamant la data de 22 februarie 2008 acesta a solicitat plata retroactivă a diferențelor salariale rezultate din suma datorată (880 lei) și suma efectiv plătită pentru perioada 1.01.2007 și până la data pronunțării sentinței.
De asemenea reclamantul a solicitat recalcularea celor trei măriri de salariu, acordate prin lege în cursul anului 2007, având ca primă bază de calcul salariul de 880 lei,precum și plata salariului astfel calculat, în continuare până la data pronunțării sentinței.
Din adeverințele eliberată de angajator, adeverința nr. 1219/2008 și nr. 1304/6.03.2008 reiese faptul că reclamantul îndeplinește funcția de contabil în cadrul Liceului Teoretic având studii superioare, la nivelul anului 2007 beneficiat de indexările prevăzute de lege, iar începând cu luna oct. 2007 veniturile reclamantului se situează peste suma de 880 lei indemnizație lunară.
Față de starea de fapt reținută în cauză, precum și în raport de dispozițiile legale ce-și găsesc incidența în cauză, instanța constată că salarizarea reclamantului este guvernată de legea specială, legea învățământului, Legea 128/1997, astfel cum a fost modificată și republicată, aceasta fiind legea ce prevede cadrul general de salarizare al personalului din învățământ, inclusiv personalul auxiliar.
De asemenea, având în vedere cuantumul salariului obținut de reclamant în perioada ianuarie - august 2007, se observă că veniturile salariale obținute de acesta se situează sub minimul veniturilor salariale, astfel cum sunt prevăzute de CCM la nivel național, minim ce se ridică la suma de 880 lei lunar.
Se constată că legea specială derogă de la dispozițiile Contractului Colectiv de Muncă la nivel național pe anii 2007 - 2010. în condițiile în care aceasta prevede drepturi salariale mai mici decât cele acordate prin CCM la nivel național, contract care la rându-i este izvor de drept și este opozabil tuturor părților cauzei.
Principiul potrivit căruia specialul derogă de la general vine în coliziune cu alte principii apreciate în ramura dreptului muncii ca fiind fundamentale, vorbim aici de principiul egalității de tratament și a interzicerii discriminării precum și principiul generalității CCM, ce se circumscrie naturii juridice a acestuia.
Principiul interzicerii discriminării, ce-și are izvorul în art. 16 alin. 1 din Constituție își are reflectarea în Codul muncii, în art. 5 alin. 1, ce prevede că "în cadrul relațiilor de muncă funcționează principiul egalității de tratament față de toți salariații și angajatorii".
Traducerea acestui principiu pe planul raporturilor de muncă determină obligația pentru legiuitor de a reglementa raporturile de muncă în condițiile asigurării egalității juridice a părților, precum și asigurarea unei poziții egale pentru sindicate și patronate, astfel încât, nu se pot adopta poziții discriminatorii în favoarea unei organizații sindicale, dar în detrimentul alteia, ori, pe un alt plan în favoarea unei organizații patronale, dar în detrimentul alteia.
Ori, având în vedere caracterele juridice ale contractului colectiv de muncă, acesta este o convenție colectivă, ce are un caracter general, abstract, și are putere de lege de ordine publică, pe de o parte, iar pe de altă parte, având în vedere că reclamantul face parte din categoria salariaților reprezentați de sindicatele semnatare ale CCM la nivel național, calitatea de subiect alo convenției colective făcând ca reclamantul să fie beneficiar al drepturilor minime prevăzute de convenția colectivă, se constată că prioritar în cauza dedusă judecății o are principiul nediscriminării.
Astfel se va acorda prioritate CCM-ului la nivel național, și nu legii speciale ce reglementează salariul reclamantului pentru perioada când acest salariu este mai mic decât salariul prevăzut în legea specială.
Această interpretare este asigurată de însuși conținutul legii 130/1996, dispozițiile legii prevăzând obligativitatea de a nu se prevede drepturi la un nivel inferior celor stabilite prin CCM la nivel superior, precum și obligativitatea pentru angajator de a adapta contractele colective de muncă la nivel interior, la cele la nivel superior, atunci când contractele la nivel inferior prevăd drepturi mai mici decât contractele la nivel superior.
Astfel, odată negociat și stabilit cuantumul salariului de bază minim brut pe țară, începând cu anul 2007, ca punct de plecare pentru salarizarea categoriilor de angajați potrivit pregătirii profesionale, nu se poate menține baza de calcul anterioară, mai mică, chiar dacă există o lege specială.
După adoptarea Legii Contractului Colectiv de Muncă la nivel național pe anii 2007-2010, legea specială, invocată de recurentă nu mai corespunde noilor reglementări referitoare la salarizare, situație în care, sub aspectul forței și puterii juridice, primează Contractul Colectiv la Nivel național.
În raport de aceste considerente se constată că în perioada cuprinsă între ianuarie - sept. 2007 recurentului i se cuvine o indemnizație lunară de 880 lei, astfel cum este prevăzută de CCM la nivel național, pe cale de consecință angajatorul va fi obligat la plata diferenței de drepturi salariale rezultate din salariul efectiv încasat și salariul minim prevăzut prin CCM la nivel național, respectiv 880 lunar.
În ceea ce privesc celelalte cereri formulate de reclamant - plata diferențelor salariale dintre suma datorată și minimul prevăzut de CCM la nivel național, 880 lei, pentru perioada oct. 2007 data pronunțării sentinței, recalcularea măririlor de salariu având ca bază de calcul salariul de 880 lei - acestea urmează a fi respinse.
Constatând că odată cu luna oct. 2007 drepturile salariale reglementate de legea specială sunt în cuantum mai mare decât cele prevăzute în CCM la nivel național, mai mari decât 880 lei, minimul legal prevăzut de CCM la nivel național, urmează ca legea specială să fie aplicată, acesta fiind momentul în care pri0ncipiul nediscriminării nu-și mai găsește aplicabilitatea în cauză.
În condițiile în care legea specială prevede drepturi salariale mai favorabile decât cele ale CCM la nivel național, urmează a i se da întâietate, urmând a fi aplicată în integralitatea sa.
Astfel, sporurile și orice majorări de salariu ce se raportează la salariul din legea specială, urmează a fi acordate numai în raport de aceasta, de legea specială.
Este greșită susținerea recurentului privind aplicarea sporurilor și majorărilor de salariu la suma prevăzută în CCM la nivel național, atâta timp cât aceste majorări se raportează numai la legea specială și nu la dispozițiile generale ale CCM la nivel național.
Dacă s-ar admite un astfel de raționament s-ar crea o lex terția, luarea dispozițiilor celor mai favorabile din legi diferite ce se exclud una pe alta, ori aceasta este nepermis de lege.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta P împotriva sentinței civile nr. 641 din 12.03.2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații LICEUL TEORETIC și INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN M, având ca obiect drepturi bănești.
Modifică sentința în sensul că admite acțiunea precizată în parte.
Obligă intimatul la plata diferenței drepturilor salariale rezultate din drepturile salariale efectiv încasate,și suma de 880 lei lunar cum este prevăzută în CCM la nivel național pentru anii 2007 - 2010, în perioada ianuarie 2007 - septembrie 2007.
Respinge celelalte capete de cerere.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 02 Octombrie 2008
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red.-
Tehn.2 ex
Fl.
Președinte:Tamara Carmen BunoiuJudecători:Tamara Carmen Bunoiu, Cristina Raicea, Sorin
