Solicitare plata drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 9766/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 9766
Ședința publică de la 11 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ioana Moțățăianu
JUDECĂTOR 2: Doina Vișan
JUDECĂTOR 3: Marin Panduru
Grefier - -
************
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâții CONSILIUL LOCAL și PRIMARUL COMUNEI, împotriva sentinței civile nr. 3214 din 14.04.2008, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosar nr-, în contradictoriu cu intimat pârât ȘCOALA GENERALĂ și intimat reclamant UNIUNEA SINDICATELOR LIBERE DIN ÎNVĂȚĂMÂNT G PENTRU Ș A, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se că s-a solicitat de către recurent pârât Consiliul Local și Primarul Comunei, în temeiul art 242 pr.civ, judecarea cauzei în lipsa părților.
Constatându-se cauza în stare de judecată, s-a trecut la soluționare:
CURTEA
Asupra recursului de față.
Tribunalul Gorj prin sentința nr. 3214 de la 14 aprilie 2008 admis în parte acțiunea formulată de reclamanta G, în numele membrilor de sindicat, împotriva pârâților Consiliul Local și Școala Generală.
A obligat pârâții la plata diferențelor drepturilor salariale dintre sumele primite și cele datorate conform art.40 CCM la nivel național pe anii 2007-2010 pentru membri de sindicat, pe perioada 01.01.2007-10.04.2008, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
A respins cererea privind plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a se pronunța astfel instanța a reținut că membrii de sindicat ai reclamantei, sunt încadrați ca profesori la Școala Generală, iar începând cu 01.01.2007 au fost salarizați cu un salariu de bază brut mai mic decât cel stabilit în Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național pe anii 2007-2010 pentru personalul încadrat pe funcții pentru care condiția de pregătire este cea de studii superioare.
Potrivit art.40 alin.1 lit.d din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pentru anii 2007-2010,Se stabilesc următorii coeficienți minimi de ierarhizare, pentru următoarele categorii de salariați: personalul încadrat pe funcții pentru care condiția de pregătire este cea de studii superioare 2, iar potrivit alin.4,Salariul de bază minim brut negociat pentru un program complet de lucru de 170 ore, în medie, este de 440 lei începând ca 01.01.2007., iar începând cu 01.01.2008, salariul de bază minim brut negociat pentru un program complet de lucru de 170 ore, în medie, este de 500 lei, astfel încât persoanele încadrate pe posturi care necesită studii superioare trebuia să fi fost salarizate ținând seama de salariul de bază minim brut de 880 lei pentru perioada 01.01.2007-31.12.2007 și de 1000 lei salariul de bază minim brut de 880 lei pentru perioada începând cu 01.01.2008.
Cum membrii de sindicat ai reclamantei au fost încadrați pe un post ce necesita studii superioare, trebuia să fie încadrat cu salariul de bază minim brut de 880 lei pentru perioada 01.01.2007-31.12.2007 și de 1000 lei salariul de bază minim brut de 880 lei pentru perioada începând cu 01.01.2008, însă pârâții nu l-au încadrat cu respectarea salariului de bază minim brut stabilit prin art.40 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pentru anii 2007-2010.
Întrucât bugetul local se aprobă de către Consiliul local, este întemeiată obligarea acestuia la plata sumelor ce reprezintă drepturile salariale, alături de unitatea școlară (acesteia revenindu-i și obligația calculării sumelor pentru fiecare din cadrele didactice reprezentate de sindicat) și, pe cale de consecință, cu motivarea că, acesta are obligația de a asigura finanțarea întrucât, potrivit art.16 din HG nr.2192/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, HG nr.1942/2004 și art.13 din OUG nr.32/2001, începând cu anul 2001 finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigura din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea, iar plata și calculul drepturilor salariale din unitățile școlare se realizează de către unitățile care îndeplinesc în mod direct și nemijlocit calitatea de ordonatori de credite, a fost respinsă excepția privind lipsa calității procesuale pasive invocată de Consiliul local.
Având în vedere considerentele expuse și dispozițiile prin art.40 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pentru anii 2007-2010 și art.269 din Codul muncii, instanța a admis în parte acțiunea și a obligat pârâții la plata către membrii de sindicat ai reclamantei a drepturilor bănești constând în diferențele dintre sumele primite și cele datorate conform art.40 CCM la nivel național pe anii 2007-2010, pentru perioada 01.01.2007-10.04.2008 sume ce vor fi actualizate la data plății în funcție de indicele de inflație.
A fost respins ca nedovedit capătul de cerere privind plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul Consiliul Local și Primarul Comunei criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului au invocat lipsa calității procesuale pasive a Consiliului Local în sensul că începând cu data modificării Legii 215/2001 - legea administrației publice locale, prin Legea 286 din 6 iulie 2006, art.1 alin.6, lit.i și art.19 - unitățile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu, respectiv Comuna și în nici un caz Consiliul Local care are doar rol deliberativ în problemele comunei.
O altă excepție invocată este aceea că reclamanții nu au încheiate contracte de muncă sau relații de serviciu cu Primăria Comunei, Consiliul Local sau Comuna; reclamanții sunt angajați ai Inspectoratului Școlar Județean
Recursul este nefondat.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța constată că prin acțiunea înaintată reclamanta a solicitat obligarea celor două pârâte Școala generală și Consiliul Local al Comunei pentru a fi obligate la plata diferenței dintre salariul de bază minim brut de 440 lei la 880 lei conform art. 40 din CCM încheiat la nivel național pe anii 2007-2010.
Motivele invocate în recurs, de către recurentă care vizează numai excepția lipsei calității procesuale pasive întemeiată pe dispoz. Legii 215/2001și anume că instituția are doar rolul deliberativ în problemele comunei și că nu există relații de muncă între părți, nu pot fi reținute deoarece, potrivit art. 16 din HG nr.2192/2004 privind aprobarea Normelor metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, precum și ale art. 13 din OUG 32/2001, începând cu anul 2001 finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea.
Tot prin aceste norme de stabilește că plata și calculul drepturilor salariale din unitățile școlare se realizează de către unitățile care îndeplinesc în mod direct și nemijlocit calitatea de ordonator de credite.
În consecință în baza art. 312 Cod pr.civilă va fi respins recursul ca neîntemeiat și menținută sentința instanței de fond ca fiind temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de pârâtul pârâții CONSILIUL LOCAL și PRIMARUL COMUNEI, împotriva sentinței civile nr. 3214 din 14.04.2008, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - pârâtă ȘCOALA GENERALĂ și intimata - reclamantă UNIUNEA SINDICATELOR LIBERE DIN ÎNVĂȚĂMÂNT G pentru,.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 11 2008.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
27.11.2008
Red.jud.-
2 ex/AS
OPINIE SEPARATĂ.
Recursul este întemeiat pentru următoarele considerente;
Este adevărat că legea cadru privind contractele colective de muncă, precum și Codul muncii instituie principiul potrivit căruia contractele colective de muncă produc efecte pentru toți salariații.
Aceleași acte normative prevăd însă și excepțiile de la acest principiu.
Astfel legea 130/1996 privind contractele colective de muncă, prevede la art.12 alin 1că se pot încheia contracte colective de muncă și pentru salariații instituțiilor bugetare, dar prin aceste contracte nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispozițiile legale.
De asemenea Codul muncii la art. 157 alin 2 prevede că sistemul de salarizare al personalului din autoritățile și instituțiile publice finanțate integral sau în majoritate de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale, și bugetele fondurilor speciale, se stabilește prin lege, cu consultarea sindicatelor reprezentative.
În aceste condiții înlăturarea apărării pârâtei fundamentată pe aceste argumente este nelegală.
Nelegală este și concluzia potrivit căreia drepturile stabilite prin lege au un caracter minimal, părțile putând prin negociere să stabilească drepturi salariale mai mari, pentru aceleași considerente expuse mai sus, referitoare la interzicerea negocierii unor clauze privitoare la sistemul de salarizare în cazul salariaților bugetari.
De altfel aceste prevederi sunt stipulate și în contractul colectiv de muncă la nivel național pe anii 2007-2010, invocat de către reclamant și instanța de fond, la art. 3 pct 2.
Cât privește prevederile art. 40 alin 1 din respectivul contract, instanța de fond nu observă însă și dispozițiile alin. 2 ale aceluiași articol, potrivit cărora coeficienții de salarizare de la alin 1 se aplică la salariul minim negociat pe unitate, ceea ce înseamnă că se aplică numai în acele unități în care legea permite negocierea unui asemenea salariu minim pe unitate ceea ce evident nu este cazul unităților bugetare.
Prevederile din legea contractelor colective de muncă precum și cele din Codul muncii sau contractul colectiv de muncă la nivel național referitoare la interzicerea negocierii prin aceste contracte a unor clauze referitoare la drepturile stabilite prin lege în cazul salariaților finanțați din bugetele de stat, sunt de altfel în concordanță cu prevederile convenției nr. 98/1949 a OIM privind aplicarea principiului dreptului de organizare și negociere colectivă, care prevede la art. 4 că trebuie luate măsuri corespunzătoare pentru a încuraja și a promova dezvoltarea și folosirea cea mai largă a procedurilor de negociere voluntară a contractelor colective între patroni și organizațiile de patroni, pe de o parte și organizațiile de muncitori pe de altă parte, dar că această convenție nu se ocupă de situația funcționarilor publici și nu va putea, în nici un fel, să fie interpretată ca aducând prejudicii drepturilor sau statutului lor.
De asemenea este în concordanță și cu Convenția nr. 154/1981, privind promovarea negocierii colective, ratificată de România prin Legea nr. 112/1992, și care la art. 1 pct. 3 prevede că în ceea ce privește funcția publică, prin legislația sau practica națională pot fi fixate modalități speciale de aplicare a acestei convenții.
De altfel, a accepta punctul de vedere al instanței de fond înseamnă a aplica reclamantului o altă lege de salarizare decât cea existentă, și care se aplică celorlalte categorii de salariați din aceeași instituție, instanța depășindu-și astfel atribuțiile.
Pentru toate aceste considerente se impune admiterea recursului și modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii.
Judecător,
- -
Președinte:Ioana MoțățăianuJudecători:Ioana Moțățăianu, Doina Vișan, Marin Panduru
