Speta drept civil. Decizia 104/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 104
Ședința publică de la 10 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Smaranda Pipernea
JUDECĂTOR 2: Daniela Pruteanu
JUDECĂTOR 3: Nelida Cristina
Grefier
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiu de muncă privind acțiunea formulată de G împotriva sentinței civile nr. 894 din 4.09.2008 a Tribunalului Vaslui (dosar nr-), intimați fiind SC "" SA Bârlad - prin lichidator Management Reorganizare Lichidare I și Managament Reorganizare Lichidare I - lichidator al SC" "SA Bârlad.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul la al treilea termen.
Instanța constată că prin cererea de repunere pe rol recurentul Gas olicitat judecata în lipsă. Având în vedere că s-a solicitat judecata în lipsă, mai constată recursul în stare de judecată și rămâne în pronunțare cu privire la acesta.
După deliberare,
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 894 din 4.09.2008 Tribunalul Vaslui respinge excepțiile invocate de lichidatorul Management Reorganizare Lichidare
Respinge acțiunea formulată de reclamantul G, domiciliat în mun. Bârlad,-, -. 1,. D,. 2,. 65, județul V, împotriva pârâtei SC" "SA Bârlad, cu sediul în mun. Bârlad,-, județul V, prin lichidatorii judiciari Management Reorganizare Lichidare I, cu sediul în mun. I, str.-, județul I, și Management Reorganizare I - punct de lucru V, cu sediul în mun. V, str. -. -, nr. 55, județul
Pentru pronunța această soluție, prima instanță reține următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată, Gas olicitat instanței să constate că activitatea desfășurată de el în perioada 01.04.2001 - 27.12.2005 se încadrează în condiții speciale de muncă.
Conform poziției 61 din carnetul de muncă, Gaf ost încadrat în grupa I de muncă (în perioada 23.07.1981 - 01.12.1993, 01.06.1994 -01.04.2001), conform Ordinului nr. 50/1991 beneficiind de toate drepturile prevăzute de lege, societatea efectuând toate demersurile în acest sens.
Potrivit adresei nr. 4224/04.10.2001 a "" și avizului nr. 004-04/29.11.2001 emis de Inspectoratul Teritorial d e Muncă, locul de muncă în care reclamantul și-a desfășurat activitatea se încadrează în condiții deosebite de muncă și nu în condiții speciale de muncă.
Pentru ca G să fi fost încadrat în condiții speciale de muncă trebuiau respectate criteriile și metodologia prevăzute de nr.HG 1025/2003.
Or, așa cum precizează și lichidatorul judiciar prin întâmpinare, nr.HG 1025/2003 și nr.HG 226/2006 nu obligă societatea să încadreze locurile de muncă în condiții speciale, având în vedere că locurile de muncă din cadrul "" beneficiază de condiții deosebite de muncă, în conformitate cu prevederile art. 19 din Legea nr. 19/2000 și nr.HG 261/2001.Locurile de muncă care beneficiază de condiții speciale de muncă sunt expres și limitativ prevăzute de art. 20 din Legea nr. 19/2000, activitatea desfășurată de reclamant în cadrul "" neîncadrându-se în acestea.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul considerând-o nelegală și netemeinică.
Motivează reclamantul că a investit Tribunalul Vaslui cu o cerere prin care a solicitat încadrarea în condiții speciale de muncă pe temeiul Legii nr. 226/2006. Tribunalul nu a respins motivat cererea, ci s-a limitat discriminatoriu a cita, fără vreo argumentare, dispozițiile HG 261/2001, HG1025/2003 și HG226/2006
Încălcarea acestei obligații de motivare atrage nulitatea hotărârii.
Mai motivează reclamantul că instanța nu a manifestat rol activ, în sensul art. 129 (4) și (5) Cod procedură civilă.
Au fost încălcate astfel principiile înscrise în Convenția Europeană a Drepturilor Omului respectiv: preeminența dreptului, desfășurarea unui proces echitabil (art. 6), art. 1 din Primul Protocol la Convenție, referitor la dreptul de proprietate și art. 14 referitor la nediscriminare.
Mai motivează recurentul că instanța nu a audiat martorul indicat, respectiv pe, a cărui depoziție era relevantă în darea soluției, motivat de faptul că au lucrat împreună în același loc și în aceleași condiții, iar prin sentința civilă nr. 518/2008 i-a fost recunoscută de aceeași instanță încadrarea în condiții de muncă speciale a perioadei 1 aprilie 201 - 27 decembrie 2005. În plus acesta deține și înscrisuri pe care le pune la dispoziția instanței (răspunsul de la S, avize, expertizări V, procese-verbale).
Mai motivează reclamantul că aceste dovezi nu au fost depuse datorită atitudinii manifestate de apărătorul ales, împrejurare care nu este însă de natură a-l frustra de dreptul său legitim și recunoscut de lege.
Deși există un precedent judiciar și o aplicare unitară a legii, instanța procedat contrar acestora.
Prin cererea depusă la data de 25 noiembrie 2008 (fila 21) recurentul dezvoltă motivele de recurs formulate inițial.
Arată că prin Legea nr. 19/2000 se reglementează existența condițiilor speciale de lucru, procedura concretă de stabilire a acestor condiții fiind stabilită prin HG1025/2003, ulterior negocierii contractului colectiv de muncă pe anii 2000 - 2004. Faptul că în intervalul 2001 - 2003 nu a existat reglementată procedura de acordare a condițiilor speciale nu este de natură a duce la concluzia că aceste condiții nu au existat în fapt la data respectivă.
Obiectul de activitate al societății, precum și lucrul efectiv se încadrează în anexele la Legea 226/2006 și HG1025/2005.
Mai arată recurentul că în spiritul Deciziei nr. 87/1999 a Curții Constituționale acordarea unor persoane a drepturilor la o grupă superioară de muncă în temeiul unui act normativ intrat în vigoare la o anumită dată (în speță HG1025/2005 ) este discriminatorie față de alte persoane care au lucrat în aceleași condiții, dar li s-au stabilit drepturile sub imperiul unui act normativ anterior ale cărui efecte sau valorificare se face ulterior.
În fine, arată că angajatorul nu probat că ulterior datei de 1 aprilie 2001 a îmbunătățit prin retehnologizare condițiile de lucru.
A mai invocat lipsa de calitate procesuală a fostei care a fost vândut din aprilie 2008.
În probațiune recurentul reclamant Gad epus la dosar înscrisuri.
Intimata prin lichidator Management Reorganizare Lichidare nu a depus întâmpinare și nici probe suplimentare.
Examinând probele cauzei în raport de motivele de recurs formulate și dispozițiile legale aplicabile Curtea reține următoarele:
Împrejurarea că instanța de fond nu a îmbrățișat argumentele reclamantului, nu poate duce la concluzia unei motivări lacunare. Curtea observă, din confruntarea cererii de chemare în judecată cu sentința recurată că instanța a răspuns argumentelor principale, esențiale în soluționarea litigiului. Deși art.6 al.1 din Convenție obligă instanța să își motiveze hotărârea, acest text nu poate fi interpretat în sensul impunerii unui răspuns detaliat pentru fiecare argument (în acest sens Hotărârea de împotrva Olandei din 19 aprilie 1994). . obligației de a motiva poate în funcție de natura hotărârii și trebuie stabilită în lumina circumstanțelor cauzei (a se vedeaHotărârile împotriva Spaniei și împotriva Spaniei din 09 decembrie 1994).
În acest context, Curtea constată că reclamantei nu i-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil, din perspectiva art.6 al.1 din Convenție.
De asemenea nu a fost încălcată nici art.1 Protocolul 1 la Convenție pentru a se invoca lipsa protecției acordată de acest text. În primul rând, reclamantul nu a invocat această normă internațională la judecata fondului pentru a fi analizată de instanță. În al doilea rând, Curtea notează, că folosul patrimonial generat de recunoașterea perioadei 01.04.2001 - 27.12.2005 ca fiind lucrată în condiții speciale, reprezintă un bun în sensul art.1 Protocolul 1 la Convenție, însă, nevalidarea, prin hotărâre a pretenției reclamantului nu poate fi considerată o ingerință în dreptul la respectarea bunurilor sale. Instanța în respectarea garanțiilor conferite de art.6 din Convenție are competență deplină în evaluarea probelor și aplicarea legislației la situația de fapt adusă în dezbatere.
Nu a fost invocat în primă instanță și nici nu a fost probată încălcarea principiului nediscriminării consacrat de art.16 din Constituția României și protocolul 12 la Convenție. Reclamantul a invocat discriminarea prin raportare la situația numitului, persoană ce și-a desfășurat activitatea în același loc de muncă și în aceleași condiții. Sentința civilă nr. 518 din 15 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Vaslui, invocată de reclamant în susținerea discriminării și prin care activitatea numitului a fost încadrată în condiții speciale de muncă a fot desființată de Curtea de APEL IAȘI, prin decizia nr. 782 din 18 noiembrie 2008, pretențiile acestuia fiind respinse.
Curtea constată că instanța de fond nu a nesocotit nici principiul rolului activ, principiu ce își găsește consacrarea legală în art.129 pr.civ. În materia probatoriului funcționează principiul disponibilității, părțile fiind cele care decid asupra probelor cu care înțeleg să-și dovedească pretențiile și apărările, acest principiu având prioritate rolului activ. Instanța poate interveni numai în măsura în care administrarea de probe noi ar rezulta din dezbateri, iar părțile nu prevăd necesitatea depunerii lor. Or, în cauză probele trebuiau administrate la cererea reclamantului pe condițiile cerute de art. 2 alin. 1 din HG nr. 1025/2003 combinat cu art. 20 alin. 1 din Legea nr. 19/2000. Cererea de audiere a martorului nu a fost susținută în cursul procesului și nici nu s-a prezentat teza probatorie, prin cererea de chemare în judecată (prin care s-a făcut numirea martorului) pentru ca instanța să fie în măsură să aprecieze asupra concludenței și pertinenței probei. Deficiențele de comunicare între reclamant și apărătorul ales, exced soluționării fondului cauzei.
Pe fondul litigios Curtea reține următoarele:
Prin art. 20 alin. 1 din Legea nr. 19/2000, care a intrat în vigoare la data de 1 aprilie 2001, s-au prevăzut locurile de muncă în condiții speciale, alte locuri de muncă în condiții speciale decât cele prevăzute la alin. 1 putând fi stabilite numai prin lege, aș cum prevede alin. 2 al aceluiași articol.
În temeiul art. 20 alin. 3 din Legea nr. 19/2000, a fost adoptată HG nr. 1025/2003 privind metodologia și criteriile de încadrare a persoanelor în locuri de muncă în condiții speciale.
Pentru încadrarea persoanelor în locurile de muncă în condiții speciale este necesar să fie îndeplinite cumulativ criteriile prevăzute în art. 2 alin. 1 din HG nr. 1025/2003, respectiv: încadrarea locurilor de munca în grupa I de muncă, anterior datei de 1 aprilie 2001; desfășurarea activității în condiții speciale pe durata programului normal de lucru din luna respectivă numai în locurile de muncă definite la art. 1 lit. a); existența la locurile de muncă în condiții speciale a unor factori de risc care nu pot fi înlăturați, în condițiile în care s-au luat măsurile tehnice și organizatorice pentru eliminarea sau diminuarea acestora, în conformitate cu legislația de protecție a muncii în vigoare; efecte asupra persoanelor din punct de vedere al securității și sănătății în muncă, datorate în exclusivitate unor cauze profesionale și înregistrate pe perioada ultimilor 15 ani; efecte asupra capacității de muncă și stării de sănătate, evaluate în baza datelor medicale înregistrate la nivelul cabinetelor medicale de întreprindere, de structurile medicale de medicina muncii sau la comisiile de expertizare a capacității de munca, pe perioada ultimilor 15 ani.
Recurentul - reclamant nu a făcut dovada îndeplinirii cumulative a acestor criterii.
În ceea ce privește metodologia de încadrare a locurilor de muncă în condiții speciale, aceasta include mai multe etape, care trebuie parcurse în ordinea cronologică indicată în art. 3 alin. 1 din HG nr. 1025/2003, aceste etape fiind: nominalizarea locurilor de muncă care se solicită a fi încadrate în condiții speciale, efectuată de angajator împreună cu sindicatele reprezentative potrivit legii sau, după caz, cu reprezentanții angajaților în cadrul comitetului de securitate și sănătate în muncă ori cu responsabilul cu protecția muncii; solicitarea de verificare a activităților cuprinse în lista locurilor de muncă în condiții speciale, inițiată de angajator împreună cu sindicatele reprezentative potrivit legii sau, după caz, cu reprezentanții angajaților în cadrul comitetului de securitate și sănătate în munca ori cu responsabilul cu protecția muncii, adresată inspectoratului Teritorial d e munca pe raza căruia se află locul de muncă respectiv sau Comisiei Naționale pentru Controlul Activităților; verificarea de către inspectoratele teritoriale de muncă sau Comisia Națională pentru Controlul Activităților a locurilor de muncă nominalizate, din punct de vedere al îndeplinirii măsurilor tehnico-organizatorice pentru eliminarea sau diminuarea riscurilor profesionale prevăzute de legislația privind protecția muncii ori în normele fundamentale de securitate radiologica, după caz, confirmată prin procesul-verbal întocmit conform anexei nr. 2.1, respectiv anexei nr. 2.2 la hotărâre; efectuarea expertizei tehnice, la solicitarea angajatorului împreună cu sindicatele reprezentative potrivit legii sau, după caz, cu reprezentanții angajaților în cadrul comitetului de securitate și sănătate în munca ori cu responsabilul cu protecția muncii, în vederea identificării factorilor de risc care nu pot fi înlăturați, conform criteriului prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. c), precum și a efectelor asupra persoanelor, definite conform criteriului prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. d); efectuarea expertizei medicale, la solicitarea angajatorului împreună cu sindicatele reprezentative potrivit legii sau, după caz, cu reprezentanții angajaților în cadrul comitetului de securitate și sănătate în munca ori cu responsabilul cu protecția muncii, în vederea identificării și interpretării datelor medicale înregistrate la nivelul cabinetelor medicale de întreprindere, al structurilor medicale de medicina muncii și al comisiilor de expertizare a capacității de munca, pentru confirmarea criteriului stabilit la art. 2 alin. (1) lit. e).
Anexele la HG nr. 1025/2003 și Legea 226/2006, invocate de recurent, care prevăd lista locurilor de muncă în care se desfășoară activități ce pot fi încadrate în condiții speciale, cu respectarea prevederilor acestei hotărâri, nu atrage încadrarea locurilor de muncă, în care recurentul și-a desfășurat activitatea, în condiții speciale. În absența îndeplinirii cumulative a criteriilor menționate și în condițiile în care nu a fost respectată metodologia prevăzută de HG nr. 1025/2003, încadrarea în grupa I de muncă până în anul 2001 și existența unui nivel ridicat de noxe nu sunt criterii suficiente pentru încadrarea locurilor de muncă în condiții speciale.
Mai mult, potrivit art. 3 alin. 3 din HG nr. 1025/2003, în cazul în care angajatorul nu declanșează procedura de încadrare a locurilor de muncă în condiții speciale, sindicatele reprezentative potrivit legii sau, după caz, reprezentanții angajaților în cadrul comitetului de securitate și sănătate în muncă ori responsabilul cu protecția muncii pot sesiza inspectoratele teritoriale de munca, care vor dispune verificarea locurilor de munca conform alin. (1) lit. c).
De asemenea, potrivit art. 13 din același act normativ, angajatorii și/sau sindicatele reprezentative potrivit legii sau, după caz, reprezentanții angajaților în cadrul comitetului de securitate și sănătate în muncă, care nu au primit aviz pentru încadrarea locurilor de munca în condiții speciale, pot formula plângere, în termen de 15 zile de la data comunicării, la Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei care, împreună cu Ministerul Sănătății, o va soluționa în termen de 30 de zile, prin decizie rămasă definitivă, această decizie putând fi contestată la instanța judecătorească competentă, potrivit legii.
În ceea ce privește dispozițiile Legii nr. 226/2006, se reține că prin acest act normativ se precizează că locurile de muncă încadrate în condiții speciale, prevăzute la art. 1 alin. (1), sunt cele din unitățile prevăzute în anexa nr. 2, care au obținut avizul pentru îndeplinirea procedurilor și criteriilor de încadrare în condiții speciale, în conformitate cu prevederile <LLNK 12003 1025 20 301 0 35>Hotărârii Guvernului nr. 1025/2003 privind metodologia și criteriile de încadrare a persoanelor în locuri de munca în condiții speciale, cu modificările și completările ulterioare. Din examinarea anexei nr. 2, se constată că SC SA Bârlad nu se regăsește printre unitățile care au obținut avizul pentru îndeplinirea procedurilor și criteriilor de încadrare în condiții speciale.
În consecințele față de considerentele expuse, avându-se în vedere și dispozițiile art. 312 alin. 2 și 3 Cod proc. civilă, se va admite recursul formulat și se va modifica în parte sentința, în sensul că se va respinge cererea reclamanților privind constatarea încadrării în locuri de muncă în condiții speciale. Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul G împotriva sentinței civile nr. 894/4 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Vaslui sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 10.02.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red.
Tehnored.
02 ex.
10.03.2009
Tribunalul Vaslui
Jud.
Jud.
Președinte:Smaranda PiperneaJudecători:Smaranda Pipernea, Daniela Pruteanu, Nelida Cristina
