Speta drept civil. Decizia 106/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie-
Dosar nr-
DECIZIA NR. 106
Ședința publică din data de 21 mai 2009
PREȘEDINTE: Mioara Iolanda Grecu
JUDECĂTOR 2: Marilena Panait
Grefier - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind judecarea apelului formulat de reclamantul, domiciliat în P,-,.7, cod poștal -, județul P împotriva sentinței civile nr. 3048 pronunțată la 2 decembrie 2008 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâtul STATUL R-prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B,-, sector 5, cod poștal -.
Apel scutit de taxă de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit apelantul-reclamant și intimatul-pârât Statul Român-prin Ministerul Finanțelor Publice
Procedură îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței că apelantul a depus la dosar motivele de apel.
Reprezentantul Parchetului, având cuvântul, arată că alte cereri nu mai are de formulat.
Curtea, ia act că nu mai sunt cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul Parchetului, având cuvântul, arată că motivele invocate sunt neîntemeiate, instanța de fond apreciind corect că acțiunea este prescrisă, fiind formulată peste termenul de 18 luni prevăzut de art. 506 alin. 2 pr.civilă, termen care se calculează de la data rămânerii definitive a hotărârii de achitare.
Solicită respingerea apelului ca nefondat.
CURTEA:
Deliberând asupra apelului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată la această instanță sub nr-, reclamantul - a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice B, să fie obligat pârâtul la plata sumei de 800.000 lei, reprezentând despăgubiri civile și daune morale pentru condamnarea suferită prin sentința penală nr.438/21 iunie 1957 Tribunalului Militar Sibiu.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că prin sentința penală nr.438/21 iunie 1957 Tribunalului Militar Sibiua fost condamnat la 3 ani închisoare corecțională pentru agitație publică, iar recursul declarat împotriva acestei sentințe a fost admis, fiind achitat, dar urmare a acestor fapte a fost deținut în Penitenciarul d e maximă siguranță A în perioada 26.02.1957 - 12.12.1957.
A precizat reclamantul că pe parcursul detenției a fost supus la nenumărate umilințe fizice și psihice, care i-au afectat starea sănătății, fiind prejudiciat pe plan material, dar și în plan social, considerând că este îndreptățit la despăgubiri pentru atingerile aduse drepturilor sale.
În drept, reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art.504, 505 pr.penală, art.48 alin.3 din Constituția României, art.1084 Cod civil.
P, în calitate de reprezentant al Ministerului Economiei și Finanțelor, a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune, întrucât termenul de prescripție prevăzut de lege este de 18 luni de la data rămânerii definitive, după caz, a hotărârilor instanței sau a ordonanțelor procurorului de achitare sau de scoatere de sub urmărire penală, termen care este de mult depășit.
S-a susținut că în situația în care reclamantul ar invoca situația politică existentă până în decembrie 1989, ca fiind o cauză de suspendare a termenului de prescripție, această cauză a încetat și nimeni nu l-a împiedicat să introducă acțiunea în termenul prevăzut de art.506 pr.penală.
A mai precizat pârâtul că în cazul în care reclamantul urmărește recunoașterea calității de victimă a fostului regim comunist, singurele în măsură să recunoască această calitate sunt comisiile înființate special în acest scop, o acțiune în fața instanței apărând ca inadmisibilă.
Prin sentința civilă nr.3048 pronunțată la 2 decembrie 2008, Tribunalul Prahova a admis excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de P, în numele Ministerului Economiei și Finanțelor și a respins acțiunea ca fiind prescrisă.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că prin prezenta acțiune reclamantul a solicitat repararea pagubei suferite în urma condamnării dispuse sentința penală nr.438/21 iunie 1957 Tribunalului Militar Sibiu prin care a fost condamnat la 3 ani închisoare corecțională pentru agitație publică, întrucât a fost achitat prin admiterea recursului, prin sentința penală 835/29.11.1957 a Tribunalului Militar Sibiu, dar urmare a acestei condamnări a fost deținut în Penitenciarul d e maximă siguranță A în perioada 26.02.1957 - 12 decembrie 1957.
Față de motivele acțiunii, de temeiul juridic invocat, disp.art.504 - art.506 pr.pen. și de susținerile orale ale reclamantului prin apărător, instanța a constatat că nu a fost investită cu excepția inadmisibilității acțiunii, excepție care, de altfel, nici nu a fost invocată expres de către pârât prin întâmpinare, solicitându-se numai ca în ipoteza în care reclamantul solicită să se constate calitatea sa de victimă a regimului comunist, să fie respinsă acțiunea ca inadmisibil, ori reclamantul nu a formulat o astfel de solicitare, astfel că instanța rămâne învestită numai cu excepția prescripției dreptului la acțiune.
Asupra acestei excepții, tribunalul a constatat că este întemeiată, întrucât reclamantul a solicitat obligarea Statului Român la despăgubiri civile și penale pentru perioada de detenție situată în intervalul 26.02.1957 - 12 decembrie 1957, acțiunea fiind întemeiată pe dispozițiile art.504 - 506 pr.pen. or, potrivit art.506 alin.2 pr.pen. acțiunea pentru repararea pagubei poate fi introdusă în termen de 18 luni de la data rămânerii definitive, după caz, a hotărârilor instanței de judecată sau a ordonanțelor procurorului.
S-a mai arătat că, în cauză, acțiunea a fost introdusă la data de 10.10.2008, iar termenul de prescripție, raportat la hotărârea judecătorească prin care reclamantul a fost achitat, respectiv sentința penală nr.835/29.11.1957 a Tribunalului Militar Sibiu, a fost depășit de mult.
instanța de fond că actualul Cod de procedură penală a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 1969, deci cu atât mai mult nu se aplică retroactiv situațiilor ivite înainte de intrarea sa în vigoare, art.11 Cod penal statuând principiul neretroactivității legii penale, nefiind incidente nici dispozițiile art.13 Cod penal privind aplicarea legii penale mai favorabile.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul, arătând că aceasta este netemeinică și nelegală întrucât există o discordanță între dispozitivul și considerentele acesteia, motivarea nefiind în sensul prescrierii dreptului material de a formula o atare acțiune ci în sensul că acțiunea este lipsită de temei cât timp sentința Tribunalului Militar Sibiu ce a dispus achitarea este pronunțată în anul 1957, iar actualul cod penal a intrat în vigoare la data de 01.01.1969 acesta neretroactivând.
Un al doilea motiv de apel îl constituie acela că instanța de fond nu a indicat cu precizie data la care începe să curgă termenul de prescripție, ținând cont că în reglementarea anterioară a codului penal o atare acțiune nu era prevăzută, iar o asemenea cerere nu putea fi promovată în condițiile socio-economice ale regimului totalitarist din perioada 1957-1989.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de apel formulate, raportat la actele și lucrările dosarului și textele legale incidente în cauză, Curtea de Apel constată că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește primul motiv de apel referitor la existența unei neconcordanțe între dispozitivul și considerentele sentinței, Curtea de Apel constată că în mod corect Tribunalul Prahovaa pronunțat soluția de admitere a excepției prescripției dreptului la acțiune, motivarea hotărârii fiind în concordanță cu aceasta.
Astfel, s-a precizat că potrivit art.506 alin.2 cod pr. penală acțiunea pentru repararea pagubei întemeiată pe dispozițiile art.504 - 506 cod pr.penală poate fi introdusă în termen de 18 luni de la data rămânerii definitive, după caz, a hotărârilor instanței de judecată sau a ordonanțelor procurorului, iar în speță acest termen a fost cu mult depășit, dat fiind faptul că cererea a fost introdusă la data de 10.10.2008.
Considerațiile referitoare la intrarea în vigoare a codului d e procedură penală, raportat la principiul neretroactivității legii penale au fost inserate de către instanța de fond tocmai pentru motivarea excepției prescripției dreptului la acțiune al reclamantului și nu au antamat aspectele rezolvării pe fond a cauzei.
În ceea ce privește cel de-al doilea motiv de apel, referitor la data la care începea să curgă termenul de prescripție, se constată, de asemenea, că dispozițiile art.506 cod pr.penală, invocat și de către Tribunalul Prahova, sunt imperativ formulate în sensul că termenul de 18 luni prevăzut pentru introducerea unei acțiuni în repararea prejudiciului împotriva statului român curge de la data rămânerii definitive a hotărârilor instanței de judecată sau a ordonanțelor procurorului, fără a se face distincție asupra momentului pronunțării acestora, respectiv înainte sau după anul 1989.
Ca atare, nu se poate aprecia că acțiunea reclamantului este introdusă în termenul legal, câtă vreme dispozițiile prevăzute de art.504 și următoarele cod pr.penală sunt limitativ prevăzute și impun respectarea unui termen strict de introducere.
Chiar dacă în contradicție cu textele legale sus menționate, s-ar considera că termenul de prescripție de 18 luni prevăzut de art.506 cod pr.penală ar curge de la data la care regimul totalitarist aferent perioadei 1957-1989 încetat, se poate constata că de la acea dată și până la data introducerii prezentei acțiuni, termenul impus de lege a fost cu mult depășit.
Pe cale de consecință, se constată că Tribunalul Prahovaa făcut o corectă aplicare a legii, astfel încât Curtea de Apel va respinge ca nefondat apelul declarat în cauză, în baza dispozițiilor art.296 cod pr.civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de reclamantul, domiciliat în P,-,.7, cod poștal -, județul P împotriva sentinței civile nr. 3048 pronunțată la 2 decembrie 2008 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâtul STATUL R-prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B,-, sector 5, cod poștal -, ca nefondat.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 mai 2009.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
Red.tehnored./CC
4.ex.02.06.2009
fond- Trib
fond. -
operator date cu caracter personal
notificare nr.3120
Președinte:Mioara Iolanda GrecuJudecători:Mioara Iolanda Grecu, Marilena Panait
