Speta drept civil. Decizia 106/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL Operator 2928
SECTIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.106/A
Ședința publică din 11 mai 2009
PREȘEDINTE: Marinela Giurgincă
JUDECĂTOR 2: Maria Petria Martinescu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamanții și împotriva sentinței civile nr.3893/PI/16.12.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâții Primăria Municipiului T și Comisia Municipală de Fond Funciar de pe lângă Primăria T, având ca obiect despăgubiri.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru pârâții intimați Primăria Municipiului T și Comisia Municipală de Fond Funciar de pe lângă Primăria T consilier juridic, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura completă.
Apelul a fost declarat în termenul legal și este scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
După deschiderea dezbaterilor și verificarea actelor și lucrărilor dosarului, nemaifiind alte cereri formulate, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului.
Reprezentanta pârâților intimați solicită respingerea apelului ca neîntemeiat și menținerea hotărârii apelate ca legală și temeinică, conform întâmpinării depuse la dosar.
CURTEA
Deliberând asupra apelului de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș la data de 12.08.2008 sub nr-, reclamanții și, au contestat, în contradictoriu cu pârâții Primăria T, Comisia Municipală de Fond Funciar T, prin Primar și Statul Român, adresa nr.SC 2008-6333/9.07.2008, prin care s-a respins cererea mamei reclamanților din 17.09.2005, bazată pe prevederile Legii nr.247/2005, de acordare a despăgubirilor pentru imobilul casă situat în T,-, demolat, preluate abuziv de către stat, solicitând obligarea pârâților la acordarea despăgubirilor aferente casei demolate și terenului în suprafață de 378. de la adresa indicată mai sus, imobile înscrise în CF nr.2089 T, nr.top.4861/1.
In motivarea cererii, reclamanții au arătat că în calitate de moștenitoare a bunicului lor, mama acestora s-a adresat în baza Legii nr.247/2005 cu o cerere către Primăria Municipiului T, în vederea acordării despăgubirilor aferente casei demolate și terenului din T, -, jud.T, înscrise în CF nr.2089 T, nr.top.4861/1, în suprafață de 378. fără a solicita însă încadrarea cererii la vreunul din Titlurile IV, V și VI ale Legii nr.247/2005, context în care, se apreciază că greșit li s-a răspuns prin adresa contestată în prezenta acțiune, că solicitarea a fost formulată în temeiul Titlului VI din Legea nr.247/2005 și s-a respins cu motivarea că nu face obiect al Titlului IV, V și VI din Legea nr.247/2005.
Reclamanții au precizat că din totalul de 1051. solicită despăgubiri doar pentru partea ce a rămas în proprietatea numitului până la preluarea abuzivă a imobilului, respectiv pentru 378. teren intravilan și, în echivalent, despăgubiri pentru clădirea demolată, la valoarea de piață stabilită potrivit standardelor internaționale de evaluare.
S-a mai invederat de către reclamanți că numitul a avut două fiice, numitele și, ambele fiind decedate, iar singurii moștenitori ai defunctei sunt reclamanții. S-a mai precizat că numita nu a avut descendenți, iar soțul defunct a dat o declarație autentificată sub nr.1825/27.05.2005, în acest sens.
In dovedirea cererii au fost depuse la dosar certificatele de deces ale defunctului, și, certificat de moștenitor nr.354/12.09.2001, certificat de moștenitor nr.23/04.05.2006, CF nr.2089 T, adrese formulate către Primăria și adresa SC 2008-6333/9.07.2008 a Primăriei Municipiului T, Comisia Municipală de Fond Funciar.
In drept, au fost invocate prevederile Legii nr.247/2005, Legii nr.10/2001, art.75 pr.civ. și art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Pârâții au depus întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii reclamanților, ca netemeinică și nelegală.
In susținerea întâmpinării s-a arătat că, acțiunea promovată de către reclamanți este o acțiune în revendicare, specifică sistemului de carte funciară, care se circumscrie Legii nr.10/2001, fiind vorba de acordarea unor despăgubiri pentru un teren intravilan. Cererea poate fi soluționată numai pe calea legii speciale care guvernează astfel de raporturi juridice, respectiv Legea nr.10/2001, conform principiului de drept "specialia generalibus derogant", cu respectarea procedurilor și competențelor reglementate de acest act normativ. Prin urmare, cererea reclamanților nu se circumscrie legii fondului funciar, nefiind vorba de un teren extravilan.
Pârâții au mai arătat că după apariția Legii nr.10/2001, acțiunea în revendicare de drept comun a imobilelor nu mai este posibilă, sens în care a statuat și Inalta C de Casație și Justiție. Precizează că o acțiune fondată pe dispozițiile Legii nr.10/2001 este condiționată de parcurgerea procedurii administrative, obligatorie și prealabilă sesizării instanțelor judecătorești.
S-a invederat totodată că, potrivit art.33 din Legea nr.1/2000, pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii Fondului Funciar nr.18/1991 și ale Legii nr.169/1997, modificate prin Legea nr.247/2005 privind reforma în domeniilor proprietății și justiției, "pot cere reconstituirea dreptului de proprietate în baza Legii nr.247/2005, doar foștii proprietari cărora li s-au respins cererile sau li s-au modificat ori anulat adeverințele de proprietate, procesele-verbale de punere în posesie sau titlurile de proprietate prin nesocotirea prevederilor art.III din Legea nr.169/1997" și că termenul limită pentru depunerea cererilor a fost 30.11.2005 inclusiv.
S-a mai arătat că, redobândirea dreptului de proprietate de către foștii proprietari sau moștenitorii acestora se poate realiza exclusiv în condițiile legii speciale, potrivit principiului "specialia generalibus derogant", respectiv că în cauză era aplicabilă doar Legea nr.10/2001, aceasta fiind legea specială de care face vorbire art.6 alin.2 din Legea nr.213/1998 ce statuează că "bunurile preluate de stat fără un titlu valabil, inclusiv cele obținute prin vicierea consimțământului, pot fi revendicate de foștii proprietari sau de succesorii acestora dacă nu fac obiectul unor legi speciale de reparație".
In conformitate cu Legea nr.10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 republicată, în temeiul art.VII din Titlul I al Legii nr.247/2005, respectiv în baza art.22 alin.1, persoana îndreptățită va notifica în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi, persoana juridică deținătoare, solicitând restituirea în natură. Se menționează că termenul de 6 luni a fost prelungit succesiv prin OUG nr.109/2001 și OUG 145/2001. Având în vedere că reclamantul nu a depus notificarea în termenul legal prevăzut de legea specială, se consideră de către pârâți că acesta nu poate beneficia sub nici formă de prevederile Legii nr.247/2005 care stabilește un cadru legal pentru depunerea cererilor doar pentru terenurile situate în intravilanul și extravilanul localităților.
Astfel, reclamanții, în ceea ce privește imobilul, au avut posibilitatea să se adreseze pe cale administrativă, în temeiul Legii nr.10/2001, însă, aceștia nu au depus notificare cu privire la revendicarea imobilului în cauză în termenul legal.
In alți termeni, se solicită de către pârâți a se observa că Legea nr.10/2001, ca o lege specială, a suprimat acțiunea dreptului comun în ipoteza ineficacității actelor de preluare subsumate sferei sale de aplicare și fără a elimina accesul la justiție, a perfecționat sistemul reparator, subordonându-l prin norme speciale, controlului judecătoresc, iar reclamanții nu au urmat procedura prealabilă specială instituită de Legea nr.10/2001.
S-a mai susținut de către pârâți că, în doctrina și practica judiciară s-a arătat că valabilitatea titlului de proprietate a statului nu poate fi verificată decât în raport de reglementările existente la data nașterii acestui titlu, deoarece numai așa se respectă principiul neretroactivității legilor, cum statuează de altfel și art.6 alin.1 din Legea nr.213/1998.
Prin sentința civilă nr.3893/PI/16.12.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanții și, în contradictoriu cu pârâții Statul Român, Primăria Municipiului T și Comisia Municipală de Fond Funciar
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin cererea înregistrată la Primăria Municipiului T sub nr.-2651 din 17.11.2005, autoarea reclamanților, numita -, a solicitat, în calitate de moștenitoare a defunctului, în temeiul Legii nr.247/2005, acordarea de despăgubiri pentru imobilul evidențiat în CF nr.2089 T, nr.top.4861/1, constând din casă și C de 378. în-, trecut în proprietatea statului ca efect al Decretului nr.417/1958.
Dat fiind că prin Legea nr.247/2005 privind reforma în domeniul proprietății și justiției au fost aduse modificări atât legilor fondului funciar, cât și Legii nr.10/2001, ca legi de reparație pentru cei doi spoliați anterior anului 1989 și având în vedere că autoarea cererii de acordare a despăgubirilor nu a indicat titlul Legii nr.247/2005 căruia i se circumscrie solicitarea sa, a revenit entității chemate a soluționa solicitarea, obligația încadrării imobilului solicitat în sfera de reglementare a uneia sau alteia din legile reparatorii menționate. în care, prin adresa nr.-6333/9.07.2008, Primăria Municipiului T, prin Comisia Locală de Fond Funciar - entitate administrativă cu atribuții în soluționarea cererilor formulate în baza Legii nr.247/2005, căci prin art.1 pct.37 al Titlului VI, această lege repunea în termenul de depunere a cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate privată exclusiv pe beneficiarii legilor fondului funciar, a respins cererea antecesoarei reclamanților, cu motivarea că terenul solicitat, în suprafață de 378. din T,-, este ocupat de un bloc, de alei de acces și rețele edilitare și nu face astfel obiect al Titlurilor IV, V și VI din Legea nr.247/2005.
Această rezolvare a cererii a fost atacată în instanță de către reclamanți, ce s-au prevalat de dispozițiile Legii nr.10/2001, în stabilirea temeiului juridic a demersului lor judiciar și au reiterat acest fundament juridic la solicitarea expresă a instanței, astfel că, în virtutea disponibilității procesuale, instanța a apreciat că are a verifica legalitatea soluției primăriei din perspectiva acestei legi de reparație, ce instituie în art.26 alin.3 competența materială a tribunalelor în analizarea legalității dispozițiilor emise în baza acestei legi, chiar dacă în speță nu s-a emis o dispoziție în sensul stipulat de Legea nr.10/2001.
Pentru a exercita controlul judecătoresc în cauză însă, instanța de judecată trebuie să analizeze cărei norme reparatorii i se circumscrie solicitarea autoarei reclamanților, funcție de circumscrierea imobilului solicitat uneia sau alteia din legile de reparație.
Fiind vorba despre un imobil expropriat, casă și teren, construcția fiind ulterior demolată și edificate blocuri, rezultă că în speță, imobilelor solicitate le sunt aplicabile dispozițiile art.11 din Legea nr.10/2001, nefăcând obiect de reglementare a legilor fondului funciar care, în art.36 alin.5 din Legea nr.18/1991 republicată și modificată corelate cu art.34 din Legea nr.1/2000, pretind că terenurile intravilane (cum este cel în discuție) să fie libere, respectiv fără construcții sau lucrări de investiții aprobate potrivit legii, pentru a putea fi astfel restituite pe vechile amplasamente.
Cum însă notificările în baza Legii nr.10/2001 trebuiau depuse până cel târziu la 14.02.2002, potrivit art.22 alin.1 din Legea nr.10/2001, OUG nr.109/2001 și OUG nr.145/2001, iar reclamanții nu au respectat acest termen imperativ, de decădere, rezultă că oricum o solicitare din 2005 fundamentată pe dispozițiile Legii nr.10/2001 se privește a fi tardivă, iar acțiune fundamentată pe art.26 alin.3 din Legea nr.10/2001 republicată, într-o atare situație, cum se configurează a fi demersul judiciar al reclamanților, în raport de precizările exprese ale acestora în fața instanței, nu poate fi primit o soluționare favorabilă.
Pe de altă parte, că Primăria Municipiului Taa nalizat cererea din perspectiva titlurilor Legii nr.247/2005 prin care s-au modificat dispozițiile legilor fondului funciar, împrejurarea se explică prin aceea că Legea nr.247/2005 a repus în termenul de depunere a cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate privată până la 30.11.2005 numai pe beneficiarii legilor fondului funciar, iar cererea autoarei reclamanților a fost înregistrată la 17.09.2005.
Astfel, instanța de apel constată că verificarea incidenței legilor fondului funciar față de obiectul cererii de restituire - abstracție făcând de împrejurarea că pentru terenuri intravilane libere în accepțiunea art.36 alin.5 din Legea nr.18/1991 republicată și modificată, și a art.34 din Legea nr.1/2000, legiuitorul a prevăzut doar măsura restituirii în natură pe vechile amplasamente și nu a acordării de despăgubiri cum s-a solicitat în speță, corect a fost analizată de entitatea administrativă implicată în procedura restituirii, concluzionându-se legal, față de argumentele supra configurate cu privire la situația juridică a imobilului, neincidența normelor reparatorii în materia fondului funciar în rezolvarea cererii.
Din considerentele arătate, dat fiind că rezultă cu claritate faptul că, fundamentat pe oricare din legile reparatorii, fie ale fondului funciar, fie ale Legii nr.10/2001, solicitarea autoarei reclamanților nu era susceptibilă de o soluționare favorabilă (fiind tardivă prin raportarea la art.22 alin.1 și 5 din Legea nr.10/2001 și necircumscriindu-se obiectului de reglementare al Legilor nr.18/1991 și nr.1/2000, desigur în virtutea unor argumente diferite pentru fiecare normă legală în parte), tribunalul a apreciat că acțiunea este nefondată și a respins-o ca atare.
Impotriva sentinței civile nr. nr.3893/PI/16.12.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în termen legal, au declarat apel reclamanții și, la data de 20 februarie 2009, solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței civile, in sensul admiterii acțiunii civile, formulată ca o acțiune civilă în revendicare imobiliară de drept comun, constatarea preluării abuzive a imobilului în proprietatea Statului Român și, respectiv nevalabilitatea titlului de expropriere și intabularea dreptului lor de proprietate asupra acestuia.
In motivarea apelului, reclamanții susțin că așa cum au precizat la termenul de judecată din 16.12.2008, temeiul de drept al acțiunii civile îl constituie Legea nr. 247/2005 și art.130 pr.civ. în raport de care instanța de judecată are îndatorirea să dea calificarea juridică exactă a acțiunii civile în raport de situația juridică a acesteia.
Pe fondul cauzei, reclamanții susțin că, întrucât pe terenul în discuție casa existentă a fost demolată, iar în prezent se află un bloc de locuințe, au solicitat efectuarea unei expertize tehnice de specialitate pentru evaluarea imobilului și stabilirea despăgubirilor ce li se cuvin, calculate la valoarea de piață, atât pentru clădirea demolată, cât și pentru terenul de 378. intravilan.
Examinând apelul, prin prisma motivelor invocate de reclamanți, in raport de actele depuse la dosar, obiectul acțiunii și dispozițiile art.282 pr.civ. raportat la dispozițiile Legii nr.10/2001 coroborat cu Legea nr.247/2005, Curtea constată apelul nefondat pentru următoarele considerente:
Autoarea reclamanților - defuncta, a solicitat Primăriei Municipiului T la data de 17.11.2005, în calitate de moștenitoare a defunctului, în temeiul Legii nr.247/2005, acordarea de despăgubiri pentru imobilul înscris în CF nr.2089 T nr.top.4861/1 compus din casă și C în suprafață de 378. situat administrativ în T,-, trecut în proprietatea Statului Român în baza Decretului de expropriere nr.417/1958.
In raport de situația faptică actuală a imobilului, în sensul că, construcția - casă existentă la momentul exproprierii a fost demolată, iar pe teren s-a edificat un bloc de locuințe, cu alei de acces și rețele edilitare necesare unei bune funcționalități, instanța de fond, având în vedere dispozițiile Legii nr.247/2005, respectiv art.1 pct.37 din Titlul VI, a reținut că imobilul nu intră sub incidența acestei legi.
In acest sens, s-a emis adresa nr.-6333/9.07.2008 prin care Primăria Municipiului T - Comisia Locală de fond funciar, ca entitate administrativă cu atribuții în soluționarea cererilor formulate în baza Legii nr.247/2005, a respins cererea de acordare de despăgubiri, reclamanții și, în calitate de moștenitori ai defunctei, atacând în instanță această hotărâre.
In speță, este vorba despre un imobil expropriat, casă și teren, și întrucât construcția existentă a fost demolată, iar în prezent sunt edificate blocuri, sub aspectul legii incidente, imobilelor solicitate le sunt aplicabile dispozițiile art.11 din Legea nr.10/2001, și nu dispozițiile legii fondului funciar.
Având in vedere însă data la care reclamanții au formulat notificările în baza Legii nr.10/2001 (17.11.2005), în raport de dispozițiile art. 22 alin.1 și 5 din Legea nr. 10/2001, în mod corect instanța de fond a apreciat ca tardiv demersul judiciar inițiat în temeiul Legii nr.10/2001.
Pentru aceste considerente, apelul declarat de reclamanții și este nefondat și în baza dispozițiilor art.282 și 296.pr.civ. va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiat apelul declarat de reclamanții și împotriva sentinței civile nr.3893/PI/16.12.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Definitivă.
Cu recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 11 mai 2009.
PRESEDINTE, JUDECATOR,
- - - - -
GREFIER,
- -
Red.: / 24.05.2009
Dact. // 6 ex./25.05.2009
Inst.fond.: jud.
Se comunică:
-recl.apel. - -domiciliul ales în T, str. - nr.5,.2
Jud.T
- -domiciliul ales în T, str. -
-.5,.2, jud.
-pâr.int. -Primăria Municipiului T -T, Bd. -, nr.1, jud.
-Comisia Municipală de Fond Funciar a Primăriei T -T,
Bd. - nr.1, jud.
Președinte:Marinela GiurgincăJudecători:Marinela Giurgincă, Maria Petria Martinescu
