Succesiune. Jurisprudenta. Decizia 478/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL Operator 2928
SECTIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.478/R
Ședința publică din 11 mai 2009
PREȘEDINTE: Marinela Giurgincă
JUDECĂTOR 2: Cristian Pup
JUDECĂTOR 3: Maria Petria
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta împotriva deciziei civile nr.200/A/15 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul, având ca obiect succesiune.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pârâta recurentă asistată de avocat, iar pentru reclamantul intimat se prezintă mandatar -.
Procedura completă.
Recursul a fost declarat în termenul legal și este timbrat cu suma de 50 lei taxă judiciară de timbru și 0,50 lei timbru judiciar.
După deschiderea dezbaterilor și verificarea actelor și lucrărilor dosarului, se comunică 1 ex. de pe întâmpinarea depusă la dosar cu reprezentanta pârâtei recurente.
Nemaifiind alte cereri formulate, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta pârâtei recurente solicită admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei civile recurate, în sensul constatării că reclamantul are doar o cotă de din imobilul în litigiu, pentru motivele invocate în scris la dosar, cu cheltuieli de judecată.
Mandatara reclamantului intimat solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate ca legală și temeinică, conform întâmpinării depuse la dosar.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Judecătoria Reșița sub nr-, reclamantul, în contradictoriu cu pârâta, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța, să constate calitatea lor de moștenitori după defuncta ---, decedată la data de 3.04.2001, reclamantul, în calitate de soț supraviețuitor cu cota de 1/4, iar pârâta în calitate de nepoată de fiu, cu cota de 3/4. Reclamantul a mai solicitat instanței să constate că, anterior încheierii căsătoriei cu defuncta au întreținut relații de concubinaj începând cu anul 1991, dobândind prin aport comun și egal apartamentul situat administrativ în Municipiul Reșița,-,.1, intabulat în și că imobilul achiziționat în timpul căsătoriei cu defuncta, situat în Reșița,-, înscris în nr. 167 Reșița Montană, nr. top 196/b/2, casa cu nr. c 296 cu teren în suprafață de 238,81 mp. a fost achiziționat prin contribuția sa proprie exclusivă, respectiv prin lichidarea unui cont personal de asigurare din Germania, motiv pentru care solicită intabularea acestuia în, pe numele său, cu titlu de sistare - comunitate de bunuri.
Totodată, reclamantul a mai solicitat instanței să constate că masa succesorală rămasă în urma decesului soției sale se compune din cota de din apartamentul situat în Municipiul Reșița,-,. 1, neintabulat în cartea funciară, să dispună sistarea stării de indiviziune dintre el și pârâtă, prin atribuirea în natură a imobilului uneia dintre părți, cu obligarea la plata sultei corespunzătoare și să dispună intabularea în a noii situații rezultate, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii sale, reclamantul a menționat că după decesul soției sale, au rămas în masa succesorală imobilele menționate și, întrucât au apărut neînțelegeri asupra modului de folosire, nu s-a reușit partajarea bunurilor pe bună învoială.
În drept, reclamantul a invocat dispozițiile art. 650 și urm. art. 728 și urm. Cod civil.
Pârâta a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii reclamantului, cu cheltuieli de judecată, în sensul că cele menționate de acesta nu corespund adevărului și că apartamentul din Municipiul Reșița,-,. 1, a fost dobândit de reclamant împreună cu defuncta soție prin contribuție comună și egală, întrucât ei au început concubinajul din anul 1994, iar din înscrisurile aflate la dosar a rezultat că defuncta soție a reclamantului, prin contribuție exclusivă a achiziționat imobilul situat în Municipiul Reșița,- înscris în nr. 167 Reșița Montană, și că nu a fost achiziționat de reclamant prin contribuție proprie, întrucât J din valoarea imobilului, a fost achitată din banii defunctei, reclamantului fiindu-i furați banii în timp ce traversa Ungaria pentru a veni în România, în vederea încheierii contractului în formă autentică și a achitării contravalorii a Jd in imobil.
De asemenea, pârâta a formulat cerere reconvențională, solicitând instanței să constate că imobilul situat administrativ în Municipiul Reșița,-, înscris în nr. 167 Reșița Montană, nr. top 196/b/2, casa cu nr. 296, teren în suprafață de 238,81 mp. a fost achiziționat de reclamant împreună cu defuncta sa soție, prin aport comun și egal; că masa succesorală rămasă de pe urma defunctei se compune din cota de 1/2 din acest imobil și să dispună sistarea stării de indiviziune existentă prin atribuirea în natură a acestuia uneia dintre părți, cu obligarea la sulta corespunzătoare, cu imobilul dreptului de proprietate astfel dobândit.
În drept, reclamanta-pârâtă reconvențional, a invocat prevederile art. 119 - 120 Cod procedură civilă.
Judecătoria Reșița, prin sentința civilă nr.2838/21.11.2007 pronunțată în dosar nr. 6369/2006, a admis în parte acțiunea principală formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta.
A admis cererea reconvențională formulată de pârâta în contradictoriu cu reclamantul .
A constatat că după defuncta ---, decedată la data de 3.04.2001, au rămas ca moștenitori legali reclamantul, în calitate de soț supraviețuitor și pârâta-reclamantă reconvențional, în calitate de nepoată de fiu.
A constatat că masa succesorală lăsată de defuncta ---, se compune din cota de din imobilul situat administrativ în Municipiul Reșița,-, înscris în CF nr.167 Reșița Montană, nr.top.196/b/2, casa cu nr. cc 296 cu teren în suprafață de 238,81 mp, reclamantului revenindu-i cota de din masa succesorală, iar pârâtei reclamante reconvențional cota de din masa succesorală.
A atribuit masa succesorală - cota de din apartamentul menționat mai sus reclamantului, acesta devenind astfel proprietar asupra întregului imobil.
A obligat reclamantul - pârât reconvențional să plătească pârâtei - reclamante reconvențional suma de 29962,5 lei cu titlu de sultă corespunzătoare cotei acesteia de din masa succesorală.
A respins petitul acțiunii principale privind contestarea contribuției exclusive a reclamantului-pârât reconvențional la achiziționarea apartamentului descris anterior.
A respins petitul acțiunii principale privind constarea contribuției prin aport comun și egal a reclamantului și a defunctei sale soții la achiziționarea apartamentului situat în municipiul Reșița,-,.1 neîntabulat în CF.
A compensat parțial cheltuielile de judecată suportate de părți și a obligat reclamantul-pârât reconvențional să plătească pârâtei-reclamante reconvențional suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
A autorizat reclamantul să se adreseze Biroului de Carte Funciară din cadrul Oficiului de cadastru și Publicitate Imobiliară C-S în vederea intabulării dreptului de proprietate astfel dobândit.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a avut în vedere faptul că, la data de 24 iulie 1996, în Municipiul Reșița s-a încheiat căsătoria dintre reclamantul și numita ---.
Numita ---, soția reclamantului, a decedat la data de 3.04.2001, în Municipiul Reșița, aspect ce rezultă din certificatul de deces aflat la fila 7 dosar fond.
În urma acesteia au rămas ca și moștenitori cu vocație succesorală generală la succesiune, reclamantul, în calitate de soț supraviețuitor, cu cota de din masa succesorală lăsată de defunctă și pârâta, în calitate de nepoată de fiu, cu cota de din masa succesorală a defunctei.
Din probatoriul administrat în cauză a rezultat că ambele părți au vocație succesorală concretă la moștenirea defunctei ---, fapt stabilit și prin certificatul de moștenitor nr.375/4.11.2003 eliberat de Biroul Notarului Public.
Masa succesorală lăsată de defuncta --- se compune dincota dedin imobilul situat administrativ în Municipiul Reșița,-, înscris în CF nr.167 Reșița Montană, nr.top.196/b/2, casa cu nr. cc 296 cu teren în suprafață de 238,81 mp, imobil evaluat ca și întreg la suma de 79.900 lei potrivit raportului de expertiză tehnică în construcții efectuat în cauză de expert.
În ceea ce privește susținerea reclamantului că masa succesorală lăsată de defunctă se compune de fapt din cota de din imobilul situat administrativ în Municipiul Reșița-,.1, neintabulat în CF, însă a constatat că aceasta este neîntemeiată față de probatoriul administrat în cauză.
Astfel, contractul de vânzare-cumpărare nr. 3943/19.05.1992 s-a încheiat între RA C-S, Reșița și numita ---, aceasta din urmă în calitate de cumpărătoare, la prețul de 141.661 lei, achitat cu un avans de 43.786 lei la data de 19 mai 1992 și 97 de rate lunare a câte 1.183 lei / lună ( 1.019 lei / lună și dobândă 164 lei/ lună) până în 28 ianuarie 1999.
Potrivit adeverinței nr.14028/20.10.2006 emisă de Consiliul Local al Municipiului Reșița - Serviciul Public "Direcția pentru Administrarea Domeniului Public și Privat al Municipiului Reșița", în perioada august 1992 - septembrie 1998 ratele lunare s-au achitat prin agentul economic Școala Generală nr.2 din Municipiul Reșița unde numita --- funcționa ca și profesoară de limba și literatura română.
Ori, cei doi s-au căsătorit abia în luna iulie a anului 1996, reclamantul făcând dovada faptului că au început concubinajul în anul 1991, așa cum a susținut.
Iar potrivit statelor de plată depuse la dosar în întreaga perioadă iulie 1992-august 1998, defunctei --- i-a fost reținută lunar din salariul suma de 1183 lei Reșița. De asemenea, din declarațiile martorilor audiați în cauză a rezultat că soția reclamantului medita elevi la limba și literatura română, chiar și după pensionare.
Referitor la susținerile reclamantului, că apartamentul situat administrativ în Municipiul Reșița,- înscris în CF, nr. 167 Reșița Montană, nr.top. 196/b/2 casa cu nr. cc 296, cu teren în suprafață de 238,81 mp, ar fi fost achiziționat prin contribuția acestuia exclusivă, respectiv prin lichidarea unui cont personal de asigurare din Germania și această susținere este nedovedită câtă vreme în extrasul de CF apar ca proprietari tabulari atât reclamantul, cât și soția ---, în cote de câte din apartament, aceasta din urmă având și dreptul de proprietate asupra 119,40 mp teren aferent. Legislația română nu l-ar fi împiedicat pe reclamant sub nici o formă să cumpere întregul apartament, dacă avea suma necesară, iar extrasele de cont depuse la dosar nu fac dovada că banii respectivi au fost folosiți la cumpărarea întregului apartament.
Față de considerentele expuse, având în vedere dispozițiile art. 650, 659 și următoarele civ. precum și dispozițiile art. 1 din Legea nr.319/1944, având în vedere criteriile prevăzute de art. 6739.pr.civ. respectiv faptul că reclamantul deține deja cota de din apartamentul de pe strada -, pe lângă cota de din masa succesorală (cealaltă cotă de din același apartament), instanța a admis în parte acțiunea principală formulată de reclamantul, a admis cererea reconvențională formulată de pârâta - reclamantă reconvențional și a atribuit cota de din apartamentul situat administrativ pe strada - și înscris în CF nr. 167 Reșița Montană reclamantului, cu obligarea acestuia la plata unei sulte în cuantum de 29962,5 RON pârâtei - reclamante reconvențional, corespunzătoare cotei acesteia de din masa succesorală.
Pentru motivele menționate, instanța a respins în rest pretențiile reclamantului - pârât reconvențional și l-a autorizat pe acesta să se adreseze Biroului de Carte Funciară din cadrul Oficiului Județean de Cadastru și Publicitate Imobiliară C-S în vederea intabulării dreptului de proprietate astfel obținut.
În baza dispozițiilor art. 274,275.pr.civ. instanța a compensat parțial cheltuielile de judecată suportate de părți și l-a obligat pe reclamantul - pârât reconvențional să plătească pârâtei - reclamante reconvențional suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul, recurs înregistrat pe rolul Tribunalului C-S la nr. 6369/290/26.05.2008 și recalificat ca și apel d e către instanță prin încheierea ședinței publice din data de 08.09.2008.
În motivarea apelului, s-a arătat că hotărârea instanței de fond este nelegală, întrucât a investit instanța de fond cu un capăt de cerere prin care a solicitat să se constate că în masa succesorală rămasă de pe urma soției sale, defuncta, i-a intrat cota de din apartamentul situat administrativ în Reșița,-,.1, neintabulat în CF.
Instanța de fond, a constatat calitatea acestuia de moștenitor acceptant al defunctei, dar nu s-a pronunțat în nici un mod asupra acestui capăt de cerere. Practic, Judecătoria Reșița a lăsat apartamentul situat administrativ în Reșița,-,.1, înafara acestei acțiuni succesorale.
Instanța de fond a apreciat că reclamantul nu a avut nici o contribuție la achiziționarea apartamentului din str.-, deși pârâta însăși a recunoscut o anumită contribuție a reclamantului prin întâmpinarea depusă la dosar. A arătat că, în masa succesorală intră imobilul din str. -, nu în cotă de 1/2, astfel cum a solicitat reclamantul, și a arătat instanța de fond, dar chiar și în această situație, cea mai rea pentru reclamant, în care, în masa succesorală ar intra imobilul întreg, în cotă de 1/1, acesta este totuși moștenitor legal acceptant, lui revenindu-i cota de din imobil și pârâtei reclamante reconvențional.
Instanța de fond a lăsat pe dinafară acest imobil, fără a se pronunța asupra celui de-al patrulea capăt de cerere din acțiunea introductivă. Mai mult, a lăsat nesoluționate și cererile cu caracter subsecvent legate de acest imobil, referitoare la sistarea stării de indiviziune dintre moștenitori, asupra acestui imobil, atribuirea sa în natură către unul dintre aceștia, și stabilirea sultei pe care unul din moștenitori trebuie să o plătească celuilalt, precum și intabularea dreptului de proprietate astfel obținut în CF, acesta fiind un motiv evident de casare a sentinței recurate, cu trimiterea cauzei spre rejudecare.
Referitor la modul de dobândire al apartamentului din Reșița,-,.1, instanța de fond a reținut că cei doi s-au căsătorit de abia în luna iulie 1996, reclamantul făcând dovada faptului că au început concubinajul în anul 1991, așa cum a susținut.
Pârâta - reclamantă reconvențional, prin întâmpinare, nu a contestat o anumită contribuție a reclamantului la achiziționarea apartamentului, folosind afirmația cum că defuncta a achitat mai bine de J din valoarea apartamentului.
Aceeași pârâtă - reclamantă reconvențional a recunoscut prin întâmpinare, că a fost raliată cu reclamantul, în concubinaj din anul 1994. Mai mult decât atât, în data de 24.07.1996 a intervenit căsătoria lor, iar apartamentul a fost achitat integral abia în 28.01.1999.
În acest context, soluția instanței de fond, referitoare la faptul că reclamantul nu ar fi avut nici o contribuție la achiziționarea imobilului din Reșița,-,.1, a apărut ca vădit nelegală, reclamantul fiind nedumerit de s-a întâmplat cu ratele achitate în timpul concubinajului reținut de către instanță, început în anul 1991, sau măcar cu ratele achitate în timpul concubinajului recunoscut de către pârâtă, început în anul 1994, cu ratele achitate după încheierea căsătoriei, anul 1996, cel puțin aceste din urmă rate având calitatea evidentă de bun comun, așa cum a subliniat și prin concluziile scrise, hotărârea instanței de fond fiind nelegală și netemeinică și sub acest aspect.
La dosarul cauzei a fost depus raportul de expertiză tehnică în construcții efectuat de către dna expert pentru termenul de judecată din 03.10.2007, când apărătorul reclamantului a avut cerere de amânare a cauzei. Din încheierea de ședință din 03.10.2007 a rezultat că un exemplar al raportului de expertiză s-a înmânat pârâtei, însă reclamantului nu i-a fost comunicată expertiza nici la acest termen de judecată, nici ulterior. Nu a putut contesta, de asemenea nici concluziile acestui raport nici cu privire la valoarea imobilului, nici cu privire la includerea în masa partajabilă a substanțialelor îmbunătățiri ce le-a adus imobilului din-, împreună cu actuala soție,.
A mai arătat că a cumpărat prin contractul autentificat sub nr. 2236/17.04.1997 la. din Reșița, imobilul situat în Reșița,-, achitând integral prețul din banii pe care i-a scos din bancă, din Germania, - 33.289, 43 mărci, instanța de fond pronunțând o hotărâre în care nu s-a ținut cont de acest fapt.
A specificat că în valoarea imobilului din Reșița,-, a intrat contravaloarea a numeroase îmbunătățiri pe care le- făcut cu actuala soție, arătând că este injust să intre în masa succesorală și contravaloarea acestor îmbunătățiri, ele trebuind să fie excluse de către expertă cu ocazia efectuării expertizei în construcții administrate de instanța de fond, astfel a considerat că masa succesorală nu a fost corect stabilită de către instanța de fond și probele nu au fost corect interpretate.
Pentru aceste considerente, s-a solicitat instanței de apel, ca prin sentința ce o va pronunța în cauză să admită apelul, să schimbe în parte hotărârea instanței de fond și, rejudecând, în principal, să-i admită acțiunea introductivă și respingerea cererii reconvenționale, respectiv să se constate că după defuncta, decedată la data de 03.04.2001, au rămas ca moștenitori acceptanți reclamantul, în calitate de soț supraviețuitor și pârâta în calitate de nepoată de fiu (acesta din urmă fiind în viață, dar nedemn); să se constate că reclamantul și defuncta au consumat o relație de concubinaj începând din anul 1991 și până în anul 1996, când a oficializat relația prin căsătorie; să se constate că imobilul situat administrativ în Reșița,-,.1, județul C-S, neintabulat în CF, achiziționat în timpul concubinajului reclamantului cu, a fost achitat prin contribuția comună și egală a reclamantului cu defuncta, parte în timpul concubinajului, parte sub durata căsătoriei lor; să se constate că imobilul situat administrativ în Reșița,-, evidențiat în CF nr. 167/Reșița Montană, nr. top.196/b/2, casa cu nr.cc.296 cu teren în suprafață de 238,81. achiziționat în timpul căsătoriei sale cu, este bun propriu, fiind achitat integral din banii personali, economisiți în Germania, anterior concubinajului și căsătoriei cu defuncta; să se constate că masa succesorală rămasă după defunctă se compune din cota de din imobilul situat administrativ în Reșița,-,.1, județul C-S, neintabulat în CF, cotele sub care reclamantul și pârâta au dobândit masa succesorală, cotele fiind de reclamantul și 1/3 pârâta; să se dispună sistarea stării de indiviziune ce afectează dreptul de proprietate asupra imobilului, situat administrativ în Reșița,-,.1, județul C-S, neintabulat în CF (5/8 reclamantul și 3/8 pârâta), prin atribuirea acestui imobil reclamantului, cu plata unei sulte pârâtei; să se încuviințeze intabularea dreptului său de proprietate în cotă de 1/1 asupra imobilului situat administrativ în Reșița,-, evidențiat în CF nr. 167 Reșița Montană, nr. top 196/b/2, casa cu nr.cc.296 cu teren în suprafață de 238,81.; să se încuviințeze intabularea dreptului său de proprietate în cotă de 1/1 asupra imobilului situat administrativ în Reșița,-,.1, județul C-S, atunci când acest imobil va fi evidențiat în CF.
În subsidiar, referitor la dobândirea bunului imobil din Reșița,-,.1, dacă se va aprecia că nu a dobândit un drept de proprietate asupra imobilului prin contribuția avută la achitarea sa, solicită să se constate că are un drept de creanță echivalent cu din prețul plătit pentru acesta, actualizat cu dobânzi la zi; să se constate că el intră în întregime în masa succesorală; să se constate că reclamantul va culege parte din imobil cu titlu de moștenire, să-i atribuie imobilul; să se diminueze sulta pe care acesta o datorează pârâtei cu cota ce-i revine acesteia din creanța ce o are pentru contribuția la plata prețului (actualizată și cu dobânzi la data plății efective ).
În ceea ce privește cererea reconvențională, dacă se va aprecia că aceasta este admisibilă în tot sau în parte, reclamantul a subliniat faptul că în masa succesorală nu poate intra imobilul situat administrativ în Reșița,-, în starea în care se află el astăzi, întrucât a adus acestui imobil îmbunătățiri semnificative, împreună cu actuala sa soție, (cu care este căsătorit din anul 2003).
A mai arătat că în masa succesorală nu poate intra contravaloarea lucrărilor efectuate cu zidul de susținere al casei spre vecini, pe o lungime de 9. tencuit și dat cu stropi acest zid; renovarea unei camere (schimbat fereastra, tencuit, gletuit, vopsit, turnat șapă, aplicat plăci ); renovarea unei alte camere (refacerea pereților interior, zugrăvit, montat tavan rigips); refacerea pereților interiori și zugrăvirea cămării-anexe la bucătărie; refacerea fațadei pe o porțiune de 9 (tencuit, zugrăvit); efectuarea instalației electrice noi în două camere; racordarea la canalizare, lungime de aproximativ 30; cele făcute cu podirea podului casei; zidirea unui de fum, refacerea coșurilor vechi; repararea parțială a acoperișului și construirea unei sobe de teracotă între camere, urmând a fi scăzută contravaloarea acestor îmbunătățiri din valoarea actuală de circulație a imobilului, reclamantul considerând că se impune administrarea unei expertize în construcții care să evalueze aceste îmbunătățiri, precum și administrarea de probe testimonial, solicitând și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Intimata pârâtă nu a formulat întâmpinare în cauză.
Prin decizia civilă nr.200/15.12.2008 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, a fost admis apelul formulat de către reclamantul, în contradictoriu cu intimata pârâtă, împotriva sentinței civile nr. 2838/21.11.2007 pronunțată de către Judecătoria Reșița în dosarul nr-, pe care a modificat-o în parte, în sensul că, a fost admisă în parte acțiunea reclamantului, cât și cererea reconvențională a pârâtei, și, în consecință, s-a constatat că imobilul neintabulat în CF, situat administrativ în Reșița,-,.1, județul C-S, achiziționat la data de 19.05.1992, este bun comun al reclamantului și al defunctei sale soții, decedată la data de 03.04.2001.
S-a constatat că masa succesorală rămasă de pe urma defunctei se compune din: cota de părți din imobilul neintabulat în CF, situat administrativ în Reșița,-,.1, județul C-S, din care reclamantului i se cuvine cota de părți, însumând astfel o cotă totală de 5/8 părți, din acest imobil, iar pârâtei o cotă de părți din imobil, însumând astfel o cotă de 3/8 părți din imobil și cota de 172 părți din imobilul înscris în CF 167 Reșița Montană sub nr. top.196/b/2, casa cu ncc.296, cu teren în suprafață de 238,81. situată administrativ în Reșița,-, județul C-S, din care reclamantului i se cuvine cota de părți, însumând astfel o cotă totală de 5/8 părți din imobil, iar pârâtei, cota de părți, însumând astfel o cotă totală de 3/8 părți din imobil.
S-a dispus sistarea stării de indiviziune asupra celor două imobile astfel:
-s-a atribuit reclamantului imobilul înscris în CF 167 Reșița Montană, sub nr. top. 196/b/2 casa cu ncc.296 cu teren în suprafață de 238,81. și s-a dispus obligarea acestuia la plata către pârâtă a sumei de 29.962, 50 lei, echivalentul cotei sale de 3/8 părți, cu titlu de sultă, calculată la data de 12.07.2007, sumă ce urmează a fi actualizată la zi la data efectuării plății.
- s-a atribuit pârâtei imobilul neînscris în CF, situat administrativ în Reșița,-,.1, județul C-S și s-a dispus obligarea acesteia la plata către reclamant a sumei de 25.875 lei, reprezentând sultă aferentă cotei de proprietate a reclamantului de 5/8 părți din acest imobil, sumă calculată la data de 12.07.2007 și ce urmează a fi actualizată la zi la data efectuării plății.
Au fost respinse celelalte petite ale acțiunii principale, cât și cererea reconvențională.
Au fost menținute dispozițiile sentinței apelate, prin care s-a constatat calitatea de moștenitori acceptanți a părților și cotelor părți ce se cuvin din succesiune, la cheltuielile de judecată și la autorizarea părților de a se adresa Biroului de CF din cadrul Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară în vederea intabulării drepturilor de proprietate dobândite prin prezenta hotărâre.
A fost obligată intimata pârâtă la plata către apelantul reclamant a sumei de 3434 lei, cheltuieli de judecată în apel.
In baza art. 37 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 146/1997, s- dispus darea în debit a pârâtei intimate cu suma de 2850 lei, reprezentând diferența de taxă de timbru și timbru judiciar pentru prima instanță, datorată și neachitată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că, prima instanță a fost investită de către reclamantul apelant cu o acțiune ce avea șase petite, iar de către intimata pârâtă cu o cerere reconvențională cu două petite.
În primul petit de acțiune, reclamantul a solicitat instanței să constate că părțile, respectiv acesta și intimata pârâtă-reclamantă reconvențional sunt moștenitorii defunctei, decedată la data de 03.04.2001, reclamantul în calitate de moștenitor, cu o cotă de moștenire de părți, iar pârâta în calitate de nepoată de fiu cu o cotă de moștenire de părți.
Acest capăt de cerere, instanța de fond l-a soluționat corect, fiind menținut de către instanța de apel. În cel de-al doilea petit al acțiunii introductive a reclamantului, s-a solicitat instanței să constate că imobilul situat în Reșița,-,.1, neintabulat în CF este bun comun, fiind achiziționat anterior încheierii căsătoriei părților, în perioada concubinajului, dar cu ratele achitate în parte, în timpul căsătoriei acestora.
Instanța de fond, prin sentința apelată s-a pronunțat respingând acest petit.
Văzând și noile probe testimoniale administrate în apel, precum și probele cu înscrisuri existente la dosar, instanța de apel a admis și acest petit al acțiunii principale a reclamantului și, implicit a respins petitul cererii reconvenționale prin care s-a solicitat instanței să se constate că masa bunurilor succesorale rămase de pe urma defunctei, se compune din cota de 1/2părți din imobilul înscris în CF 167 Reșița Montană, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Astfel, martorii și, audiați în apel, au relevat instanței o altă stare de fapt decât cea reținută de către prima instanță, cu privire la imobilul situat administrativ în Reșița,-,.1, județul C-S, și neintabulat în CF. Aceștia au afirmat că, începând cu anul 1992, apelantul reclamant a avut cu defuncta, o relație de concubinaj ce nu s-a concretizat doar într-o relație sentimentală, ci într-o gospodărire, împreună a părților, ca soți și soție, apelantul reclamant în anul 1993, dându-i defunctei suma de 400-500 DM, pentru plata primei rate la respectivul imobil.
Aceeași martori au arătat că respectivul imobil a fost achiziționat cu bani comuni, defuncta funcționând ca profesoară de limba română și meditând și în particular elevi, iar apelantul reclamant a contribuit cu sume mari de bani la întreținerea întregii familii a acesteia.
Din cuprinsul certificatului de căsătorie rezultă că apelantul reclamant s-a căsătorit cu defuncta în anul 1996.
Din înscrisurile depuse la dosar, rezultă că motivul mai sus descris a fost achiziționat la data de 19.05.1992, cu plata prețului în rate, martorii susținând, așa cum au mai arătat, că apelantul reclamant i-ar fi dat banii necesari defunctei pentru achitarea primei rate, iar pe parcursul relației de concubinaj și mai apoi de căsătorie, fiind cel care susținea "familia defunctei", iar plata ratelor la acest imobil, s-a sfârșit în anul 1999, ianuarie 28.
Pârâta intimată, prin întâmpinarea depusă la fila 40 dosar fond, a recunoscut concubinajul apelantului reclamant cu bunica sa, începând cu anul 1994.
În acest context, instanța de apel rejudecând fondul pricinii, a modificat sentința apelată, în sensul că a constatat că imobilul neintabulat în CF, situat administrativ în Reșița,-,.1, județul C-S, achiziționat la data de 19.05.1992, este bun comun al reclamantului și al defunctei sale soții, decedată la data de 03.04.2001.
În ceea ce privește cel de-al treilea petit al acțiunii principale, prin care s-a solicitat instanței să se constate că imobilul situat în Reșița,-, înscris în CF 167 Reșița Montană, sub nr. top. 196/b/2, deși dobândit în timpul căsătoriei părților este bunul propriu al reclamantului, instanța de apel a apreciat ca fiind corectă soluția instanței de fond de respingere a acestui petit și implicit de admitere a petitului principal din cererea reconvențională prin care s-a solicitat să se constate calitatea de bun comun a acestuia, întrucât din întreg materialul probator administrat în cauză, rezultă contribuția ambelor părți la dobândirea respectivului imobil cum corect a reținut instanța de fond, în apel nefăcându-se nici o probă contrară în acest sens.
Astfel, instanța a constatat că masa succesorală rămasă de pe urma defunctei se compune din: cota de 1/2părți din imobilul neintabulat în CF, situat administrativ în Reșița,-,.1, județul C-S, din care reclamantului i se cuvine cota de părți, însumând astfel o cotă totală de 5/8 părți, din acest imobil, iar pârâtei o cotă de părți din imobil, însumând astfel o cotă de 3/8 părți din imobil și cota de 172 părți din imobilul înscris în CF 167 Reșița Montană sub nr. top.196/b/2, casa cu ncc.296, cu teren în suprafață de 238,81. situată administrativ în Reșița,-, județul C-S, din care reclamantului i se cuvine cota de părți, însumând astfel o cotă totală de 5/8 părți din imobil, iar pârâtei, cota de părți, însumând astfel o cotă totală de 3/8 părți din imobil.
Văzând petitul al 5-lea al acțiunii introductive, dispozițiile art. 673 ind. 5.civilă Cod Penal, raportul de expertiză aflat la filele 83-86 dosar fond, instanța a dispus sistarea stării de indiviziune asupra celor două imobile astfel:
-a atribuit reclamantului imobilul înscris în CF 167 Reșița Montană, sub nr. top. 196/b/2 casa cu ncc.296 cu teren în suprafață de 238,81. și a dispus obligarea acestuia la plata către pârâtă a sumei de 29.962, 50 lei, echivalentul cotei sale de 3/8 părți, cu titlu de sultă, calculată la data de 12.07.2007, sumă ce urmează a fi actualizată la zi la data efectuării plății.
-a atribuit pârâtei imobilul neînscris în CF, situat administrativ în Reșița,-,.1, județul C-S și, a dispus obligarea acesteia la plata către reclamant a sumei de 25.875 lei, reprezentând sultă aferentă cotei de proprietate a reclamantului de 5/8 părți din acest imobil, sumă calculată la data de 12.07.2007 și ce urmează a fi actualizată la zi la data efectuării plății și menținut dispozițiile sentinței apelate, la cheltuielile de judecată și la autorizarea părților de a se adresa Biroului de CF din cadrul Oficiului de cadastru și Publicitate Imobiliară în vederea intabulării drepturilor de proprietate dobândite prin prezenta hotărâre.
A fost obligată intimata pârâtă la plata către apelantul reclamant a sumei de 3434 lei, cheltuieli de judecată în apel, reprezentând taxă de timbru, timbru judiciar, onorariu avocațial.
În baza art. 37 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 146/1997, s-a dispus darea în debit a pârâtei intimate cu suma de 2850 lei, reprezentând diferența de taxă de timbru și timbru judiciar pentru prima instanță, datorată și neachitată.
Cât privește motivul de apel potrivit căruia instanța de fond nu ar fi dat prilejul apelantului reclamant să conteste concluziile raportului de expertiză, în sensul că în respectiva lucrare nu au fost incluse îmbunătățirile substanțiale aduse de apelantul reclamant și actuala sa soție imobilului, situat administrativ în Reșița,-, județul C-S, instanța l-a respins, întrucât chiar dacă la termenul de judecată din data de 03.10.2007 când s-a depus lucrarea, apărătorul reclamantului nu a fost prezent, s-a acordat un termen de aproximativ 3 săptămâni pentru studierea acestuia, termen la care apărătorul apelantului reclamant s-a prezentat, dar nu a avut nici o obiecție pe seama lucrării de expertiză, după cum nici la următorul termen de judecată din data de 21.11.2007.
De altfel, în acțiunea introductivă nici nu s-a formulat vreun petit prin care să se ceară constatarea vreunor îmbunătățiri aduse imobilului în cauză de alte persoane decât apelantul reclamant și defuncta sa soție.
Impotriva deciziei civile nr.200/15.12.2008 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, a declarat recurs, în termen legal, la data de 26.02.2009, pârâta, solicitând admiterea recursului, modificarea în parte a hotărârii recurate, în sensul stabilirii că reclamantul are doar o cotă de proprietate de din imobilul situat administrativ în Reșița,-, apart.1, neintabulat, în virtutea vocației succesorale.
In motivarea recursului, pârâta-recurentă a criticat soluția instanței de apel care, în urma administrării de noi probe testimoniale, a schimbat hotărârea instanței de fond, în sensul constatării că imobilul sus-menționat este bun comun al reclamantului și al defunctei sale soții, deși acesta a fost achiziționat de aceasta din urmă, anterior încheierii căsătoriei părților, prin achitarea avansului în cuantum de 43.786 lei în luna mai 1992. Din acest punct de vedere, recurenta a criticat argumentele instanței de apel care a dat o valoare probelor testimoniale administrate în apel, cu ignorarea depozițiilor martorilor audiați în fața instanței de fond și care, au dovedit faptul că defuncta s-a gospodărit singură, a obținut venituri substanțiale ca profesoară la Școala Genenrală Nr.2 din Reșița, a meditat elevi în timpul liber, chiar și după pensionare, prețul imobilului fiind achitat în rate lunare de câte 1.183 lei prin agentul economic Școala Generală nr.2.
Pârâta-recurentă subliniază faptul că nu poate fi reținută contribuția reclamantului la achitarea avansului aferent acestui imobil prin înmânarea către defunctă a sumei de 400 - 500 DM în anul 1993, cu ocazia zilei morților (luna noiembrie), când acesta a venit în România pentru aoc unoaște personal pe defunctă, întrucât până în acel moment, relația dintre cei doi se desfășura pe baza unei convorbiri telefonice, iar avansul în discuție în cuantum de 43.786 lei a fost achitat de defunctă în luna mai 1992.
Recurenta precizează faptul că, de bună credință, a recunoscut concubinajul defunctei cu reclamantul, fapt notoriu, însă recunoașterea a fost limitată, cel puțin sub aspectul anului începerii acestui concubinaj - din 1994, precum și modul de desfășurare al acestuia, reclamantul având sarcina de a dovedi în concret contribuția efectivă a lui la dobândirea imobilului în discuție, în cazul lor neoperând contribuția egală și comună dintre soți.
In concluzie, pârâta a criticat decizia instanței de apel ca nelegală, în raport de dispozițiile art.304 pct.9 pr.civ. susținând că în mod greșit tribunalul a considerat apartamentul situat în Reșița,-,.1 - neintabulat, ca fiind dobândit prin contribuție comună a reclamantului cu defuncta, sens în care a solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei civile recurate, în sensul respingerii acestui capăt de cerere și menținerea sentinței civile de fond.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate de pârâtă, în raport de actele depuse la dosar și dispozițiile art.299, 304 pct.9 pr.civ. și art.312 alin.3 pr.civ. Curtea constată recursul întemeiat pentru următoarele considerente:
Prin cererea introductivă de instanță, înregistrată la data de 28.11.2006, reclamantul, în calitate de soț supraviețuitor al defunctei, decedată la 3.04.2001, a solicitat să se constate (între altele) că " înainte de încheierea legală a căsătoriei lui cu defuncta a întreținut relații de concubinaj, începând din anul 1991, și au dobândit prin aport comun și egal apartamentul situat în Reșița,-,.1 - neintabulat în CF".
La fila 13 dosar fond nr- al Judecătoriei Reșița, există contractul de vânzare-cumpărare nr.3943/1992 încheiat la data de 19.05.1992 între RA C- - Reșița și numita, în calitate de cumpărătoare a acestui apartament, care a achitat cu titlul de avans suma de 43.786 lei la această dată.
In condițiile în care, așa cum reclamantul recunoaște prin capătul de cerere nr.2 din cererea introductivă de instanță, acesta s-a căsătorit cu defuncta la o dată ulterioară momentului încheierii contractului de vânzare-cumpărare pentru acest apartament, el nu poate dobândi o cotă de proprietate din acest imobil, ci eventual, un drept de creanță în raport de contribuția efectivă și nemijlocită pe care a avut-o, alături de proprietarul apartamentului, la achitarea ratelor ulterioare aferente acestuia.
Dat fiind faptul că părțile au conviețuit o bună perioadă sub durata concubinajului, se impune ca reclamantul să dovedească în concret contribuția adusă la achitarea ratelor, alături de defuncta, în raport de care urmează a se stabili cota de contribuție și respectiv, sulta ce-i revine proporțional cu cota aferentă de contribuție.
Din acest punct de vedere, Curtea constată că în mod nelegal instanța de apel a stabilit regimul juridic al acestui apartament ca fiind de bun comun al reclamantului și al defunctei sale soții, cu încălcarea dispozițiilor art.30. contractul de vânzare-cumpărare fiind încheiat în anul 1992, iar relația de concubinaj a părților începând în anul 1994.
Totodată, în mod greșit instanța de apel a constatat contribuția egală și comună a acestora la achitarea ratelor aferente acestui apartament, impunându-se administrarea de probe privind contribuția efectivă a reclamantului, sub durata concubinajului, la achitarea prețului integral, în această ipoteză neoperând prezumția contribuției egale și comune a soților la dobândirea bunurilor comune.
In consecință, Curtea în baza dispozițiilor art.299, 304 pct.9 și 312 alin.3 și 5.pr.civ. va admite recursul pârâtei, va casa decizia civilă recurată și va dispune trimiterea cauzei pentru rejudecare la aceeași instanță, Tribunalului C-S conform celor de mai sus.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta împotriva deciziei civile nr.200/A/15 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-.
Casează decizia civilă recurată și dispune trimiterea cauzei pentru rejudecare la aceeași instanță, Tribunalul C-
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11 mai 2009.
PRESEDINTE, JUDECATOR, JUDECATOR,
- - - - - -
GREFIER,
Red.: /25.05.2009
Dact. // 2 ex./ 25.05.2009
Inst.fond.: jud.
Inst.apel: jud.,
Președinte:Marinela GiurgincăJudecători:Marinela Giurgincă, Cristian Pup, Maria Petria
